Baal HaSulam scrie in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Articolul 2: … exista o faimoasa si dureroasa intrebare care este pusa de fiecare persoana de pe Pamant: Care este menirea vietii mele? Aceasta intrebare le pune deoparte pe toate celelalte intrebari si indoieli privind studiul Kabbalah, deoarece anii vietii noastre sunt asa de costisitori si ne aduc atata durere si suferinta. Vor ajunge vietile noastre la un sfarsit inevitabil? Cine se bucura, sau cui aduc bucurie?

Vedem ca viata noastra se termina fara niciun beneficiu sau rezultat. Cu cat umanitatea se dezvolta, cu atat intelegem mai limpede asta. De aceea, dezamagirea si depresia sunt cele mai raspandite probleme in lume, astazi.

Multi oameni din toate generatiile au incercat sa raspunda la aceasta intrebare eterna, dar ea totusi sta in fata noastra cu toata taria, luandu-ne pe nepregatite, arzand in mintea noastra si trantindu-ne la pamant. De fapt, aceasta intrebare ne anuleaza chiar Eu-ul nostru si omul nu poate sa incuviinteze aceasta pentru ca atinge radacina sufletului sau.

Daca asta nu ar privi esenta noastra eterna, am putea scapa de aceasta intrebare prin oprirea mintii noastre cu droguri si antidepresive. Totusi, aceasta intrebare referitoare la menirea vietii nu corespunde anilor existentei noastre corporale.

Intrebarea: Pentru ce am fost creat? Vine in inima mea si ma directioneaza catre radacina initiala de la care pot invata motivul existentei mele. Totusi, pana in prezent, reusim sa fim ingenunchiati, fara a ne gandi, cazand in capcana cunoscuta a deprinderilor, in curgerea vietii.

Incercam sa ne mintim in toate modurile posibile, dar devine din ce in ce mai dificil sa existam conform schemei: nastere, scoala, universitate, munca, copil, batranete si moarte. Nu avem alternativa, pentru a rezolva aceasta intrebare trebuie sa substituim mediul inconjurator care ma ajuta sa uit si sa ascund intrebarea privind scopul vietii mele, cu un mediu care ma ajuta sa dau un raspuns cat mai repede posibil.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.05.10, Articolul Introducere la Studiul celor zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Nu este sarbatoare mai mare decat Sarbatoarea Primirii Torei. Daca nu ar fi Torah ne-am limita la o existenta animalica atat timp cat Pamantul este rotund.

Totusi, am primit oportunitatea de a folosi Forta Superioara si, cu ajutorul ei, sa intram in Dimensiunea Superioara, unde ne continuam existenta si viata in dimensiunea spirituala. Putem merge lin din lumea noastra si aceasta realitate, pe care acum o simtim, la o noua stare, o lume diferita sau o dimensiune care nu este in niciun caz conectata cu planeta Pamant si acest univers. Putem revela existenta noastra, intr-o forma eterna si perfecta, intr-o completa armonie, fara limitarile lumii materiale.

Cu ajutorul Fortei Superioare, putem descoperi pasajul de trecere din lumea nostra si aceasta viata viciata, la o existenta perfecta. Mijlocul prin care se poate face aceasta tranzitie din dimensiunea noastra in cea superioara se numeste Tora. Aceasta este o forta  speciala care ne schimba gradual, conducandu-ne intr-o noua stare. In masura in care ne schimbam, facem lin saltul catre acea stare, pana cand toate calitatile noastre pamantesti (egoiste) se schimba in cele altruiste, spirituale.

Atunci dobandim oportunitatea de a duce o existenta eterna, perfecta. De aceea, primirea acestei oportunitati este cel mai important eveniment din viata nostra, o adevarata sarbatoare!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 17.05.10, Care este Pregatirea pentru Primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori, Torah - Niciun comentariu→

Literele sunt forme ale dorintei. Creatorul a creat numai dorinta de placere care ia diferite forme ale receptiei si daruirii. Totusi, forme ale receptiei nu au dreptul sa existe in spiritualitate. Ca forme de daruire, suntem interesati de cele similare cu Creatorul, asta este, cu diferite tipuri de daruire din Bina in Malchut.

Impreuna, sunt 27 de litere: 9 vin din ZAT de Bina (de la Aleph la Tet), 9 din Zeir Anpin (de la Iod la Tzadik), 4 sunt continute in Malchut (Kof, Reish, Shin si Tav) si 5 litere sunt folosite la sfarsitul cuvintelor, MaNTZePaCH, in Parsa. Acestea sunt forme ale materiei similare cu Creatorul sau modele ale unui comportament corect.

De aceea, cand vorbim despre o carte, cuvant sau propozitie, vorbim despre materia dorintei de placere, care se schimba constant si primeste diferinte forme, ca un aluat. In acest fel, dorintele noastre isi alterneaza formele, jinduind sa devina similare cu Creatorul.

Cand cineva completeaza repetarea intregii permutari de la primul cuvant (Bereshit-la inceput) la ultimul (Israel), trecand prin toate literele Torei, acela dobandeste toate formele, devine complet similar cu Creatorul si atinge Corectarea Finala. Astfel, este spus: Inscriptioneaza intreaga Tora in inima ta. Inima este dorinta; cartea Tora reprezinta toate formele daruirii Creatorului asupra creaturii. Trebuie sa le traducem in dorintele noastre. Apoi vom deveni similari Creatorului.

Din Lectia de Zohar, de seara 5.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: As dori sa stiu: daca am inceput sa studiez Kabbalah in aceasta viata si nu ajung la corectare inainte de moarte, voi reveni la Kabbalah, intr-o viata viitoare? Imi voi aminti ceva despre aceasta Intelepciune, in urmatoarea mea reincarnare?

Raspunsul meu: Trebuie sa ai incredere ca vei obtine corectia complete, acum! Daca nu, atunci in viata viitoare vei reveni mai rapid la Kabbalah la nivelul la care ai ajuns acum.

Intrebare: Ce atitudine trebuie sa aiba prietenii unui student in Kabbalah, care a murit din cauza unei boli, aceasta se refera la Creator?

Raspunsul meu: Nu putem emite judecati despre motive datorita faptului ca nu vedem sistemul de suflete si nu intelegem de ce se intampla moartea fiecaruia dintre noi, ca de exemplu la Ari, care a murit la 38 de ani. Cand vei descoperi sistemul de suflete vei intelege rolul corpurilor.

Intrebare: Care este cea mai buna si mai usoara cale de a explica copiilor, moartea si reincarnarea, in lumina Kabalei?

Raspunsul meu: Explici in acelasi mod in care poti explica unui adult. Ei vor accepta aceasta, fii linistit, si nu va fi speriat!

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Zoharul, capitolul BeHukotai-In Legea Mea, paragraful 5: Balak a fost intelept. In faptele sale a fost cel mai mare dintre vrajitori, mai mare decat Balaam. Am invatat ca tot ceea ce cineva isi doreste in aceasta lume in munca pentru Creator, trebuie sa fie trezit cu o actiune de jos. Este asa, deoarece cu o actiune de jos, actiunea de sus se trezeste…

Pare ca si cum depindem de dorinta de Sus, pentru ca Lumina sa ne trezeasca. Totusi, cand incepem sa lucram jos, aducem trezirea de Sus.

In ceea ce priveste trezirea de jos si trezirea de Sus, este scris –Sunt primul si sunt ultimul. Aceasta inseamna ca totul este facut de catre Creator. Este clar ca totul incepe cu Creatorul, totusi este necesar ca noi sa fim implicati in proces. La inceputul muncii spirituale, precum si la sfarsitul ei, individul primeste ajutor de Sus, dar restul depinde de el.

Aici este exact locul in care incepem sa ne pierdem. Cand o persoana este in cel mai de jos punct al caderii sale este incapabil sa urce singur, despre asta fiind scris –O persoana nu poate sa se elibereze singur din inchisoare. Dar daca el este aruncat la sfarsitul liniei vietii, atunci restul depinde de el (trebuie sa se prinda singur).  Este raspunzator daca a folosit corect sau nu oportunitatea sa.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul BeHukotai (In Legea Mea) Paragrafulul 45: Niciodata nu voi mai blestema pamantul din cauza omului. Nu o voi face inca o data, inseamna ca eu nu voi adauga in plus celui impricinat sa distruga lumea, dar voi adauga atat cat de mult poate suporta lumea. Este scris despre asta –apoi voi da (pedeapsa corporala) mai multa,  inseamna adaugare de ceea ce lumea poate rabda.

Asta descrie cum am progresat. Intregul proces se compune din Malchut care se ridica la Bina si coboara inapoi din Bina. Apoi se ridica din nou la Bina si coboara din nou inapoi. Toate aceste miscari, oscilatii, inseamna ca ne dau senzatii.

Dupa toate astea , nu putem simti realitatea noastra in Malchut sau in Bina; putem numai sa simtim in relatia dintre ele. Noi simtim realitatea in coeficientul conexiunii dintre ele;  asta este in schimbarile lui Malchut inclusa in Bina si includerea lui Bina in Malchut.

Mai simplu, noi ne simtim pe noi insine sub starea de miscare dintre Malchut si Bina. Cand relatia dintre ele se schimba in noi , apoi corelatia variabila dintre Malchut si Bina se schimba, de asemenea in noi  si sunt acele schimbari pe care le percepem ca viata.

Invers, daca aceasta corelatie opreste schimbarea sau inca mai sta, o vom simti ca o moarte. In aceasta situatie, toate senzatiile si gradatiile de calitate dispar. De aceea, pe de o parte, simtim viata in procesul de schimbare din incluziunea lui Malchut in Bina si incluziunea lui Bina in Malchut si unificarea dintre ele. Pe de alta parte, asta ne confera greutate si senzatie neplacuta si lipsa de rabdare.

Oricum, aceasta este exact unde vom simti viata. De aceea, conform regulilor vietii, suntem fortati sa existam. Suntem incapabili sa ne despartim de viata, asa ca preferam miscarea.

In spiritualitate aceasta miscare atinge conditia interioara in care noi descoperim Creatorul. Este starea  din care viata vine spre noi si furnizeaza miscare, cu intensitatea si schimbarile relatiei dintre Malchut si Bina si in urcarea lui Malcht in Bina.

Cand descoperim Cine face asta, Cine ceeaza aceste schimbari si in ce scop apar toate aceste schimbari in noi, ne ridicam deasupra acestor miscari, deasupra schimbarilor din noi si fuzionam cu Daruitorul de viata. Prin aceasta incepem sa simtim repaosul. Dupa toate astea, simtim ca aceasta miscare este necesara pentru creatie si fara aceasta, creatia e in imposibilitate de a-L simti pe Creator.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intreaga noastra viata este o vraja, o mare amagire. Dorinta egoista ne manipuleaza in mod constant, fortandu-ne sa muncim pentru ea. Intre timp, noi suntem indragostiti de aceasta dorinta impura a noastra si ,de fapt, dorim sa fim amagiti de ea.

Ne minte in legatura cu sfarsitul drumului nostru, promitandu-ne placere si Lumina cand ajungem acolo. Si, de-a lungul drumului, pare ca primim un fel de placere. Chiar daca nu avem altceva decat promisiuni desarte, ne bucuram de ele. Ne gandim la ce urmeaza sa castigam si incepem sa simtim ca si cum am avea deja asta in prezent. Primim scantei de placere si ele ne dau speranta.

Oricum, nu exista Lumina in spatele acestor scantei pentru ca Lumina  nu coboara mai jos de Parsa, granita care separa Lumea Atzilut. Lumina straluceste pentru noi de acolo si trezeste aceste scantei, facandu-ne sa speram ca vom primi Lumina. Si asta continua prin toate vietile noastre.

Desi suntem mereu dezamagiti si nu vedem niciodata vreo Lumina, doar scantei, nu avem nicio alta alternative decat sa le cautam in continuare pentru a simti placere. Speram sa ne bucuram primind ceva mai multi bani, faima, putere, cunoastere, mancare si sex. Si astfel, suntem mereu pe drum, cu toate sperantele noastre atintite spre viitor. Dar, din moment ce Lumina ar trebui sa vina la scanteie si fiindca ea nu vine, totul dispare imediat.

Asta inseamna munca dorintei egoiste: sa ne atraga prin promisiuni de placere, facandu-ne sa o dorim mereu si sa fim mereu pe drum, crezand ca ne simtim bine. Dar nu atingem niciodata adevarata placere. Obtinem doar dezamagiri si totul dispare.

In lumea materiala intreaga viata a unei persone se bazeaza pe sperante pentru viitor si ea presupune ca asta inseamna fericire. Crede ca tot felul de placeri egoiste o asteapta in cale si incearca sa nu se gandeasca la intunericul si moartea care i se pregateste.

Oricum, umanitatea s-a dezvoltat azi la un nivel in care incepe sa inteleaga ca promisiunile egoiste sunt nefondate. Insa, in acest caz, ce avem de facut? De altfel, nu mai putem continua sa traim doar sperand! Nu mai credem in socialism sau intr-un viitor minunat in care toti vor fi fericiti.

Drept rezultat, depresia si dezamagirea au devenit foarte obisnuite, caci, trebuie sa traim intr-un fel. Ca rezultat, oamenii au inceput sa se minta pe ei insisi inca si mai mult. Ei intra voit intr-o stare de betie apatica , ca sa se forteze sa creada. Toate canalele de mass media lucreaza pentru asta, este o vraja universala care este sustinuta de societate.

Asta va continua pana cand minciuna va atinge punctul de rupture, dincolo de care nu va mai fi posibil sa inaintam.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalah imi spune ca realitatea nu exista in afara mea.

Toata realitatea exista in interiorul persoanei care o observa si o simte. In afara mea nu exista nimic. Problema este ca noi nu suntem obisnuiti cu aceasta perceptie a realitatii.

Sunt nascut sa percep realitatea prin intermediul celor cinci simturi ale corpului meu. Acest lucru este foarte limitativ si este greu sa ma refer la o lume diferita.

Cand incep sa realizez ca realitatea mea depinde de calitatile din mine, atunci ma obliga sa le examinez si sa determin ce ar trebui sa fie. Imi dau seama ca trebuie sa le corectez, in scopul de a crea o adevarata, neschimbatoare, eterna realitate, in interiorul meu. Aceasta este realitatea adevarata, dar eu trebuie sa traiesc intr-o stare diferita, in niveluri diferite, de realitate falsa, inainte de a putea ajunge la ea.

Kabalistii ne spun cum sa realizam o perceptie fidela a realitatii. Ei imi spun ca eu sunt cel care determina viata mea proprie. Daca as incepe sa privesc viata, in functie de perceptia ca “totul exista in mine”, atunci as putea plasa intreaga lume exterioara, in mine.

Apoi, eu niciodata nu voi muri, pentru ca intreaga lume va ramane in mine si voi continua sa exist in interiorul acesteia.

Deci, perceptia realitatii, care prima data ni se pare o filosofie abstracta, ceva virtual si ireal, devine o chestiune a “vietii si mortii noastre”. Daca as putea schimba calitatile mele, perceptia mea, tot ce in prezent vad si simt ca existand in afara mea, atunci incep sa percep si sa simt lumea ca fenomene in interiorul meu, calitatea mea neschimbatoare, eterna, existenta perfecta, si unde nimic nu se schimba, dispare, sau piere. Prin schimbarea perceptiei mele asupra realitatii, din extern in intern, prin plasarea acesteia in mine, eu urc 125 de grade de perceptie a realitatii, si ajung la o stare de conexiune completa cu eternitatea, pentru ca percep totul, in mine.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie sa citim Zohar-ul iar si iar, pana cand Lumina incepe sa ne influenteze. La inceput, oamenii se simt foarte inspirati atunci cand citesc Zohar-ul, si acest sentiment dureaza o luna, sau doua. In aceasta perioada ei nu inteleg inca nimic, dar devin foarte inspirati de ceea ce se intampla.

Apoi, acest sentiment dispare si totul incepe sa para plictisitor. Atunci cand citesti Zohar-ul, incepi sa simti asta foarte repede. Una peste alta, noi nu pricepem nimic din text, si il citim, pur si simplu cu intelegerea faptului ca esta ceva ce trebuie sa facem, chiar si atunci cand ne simtim indiferenti fata de continut, ne pare “fara gust”, ba chiar respingator.

Motivul acestei impresii este ca ni se dezvaluie o dorinta egoista suplimentara, care agraveaza conexiunile dintre noi. Zohar-ul ne lumineaza in masura in care ne conectam cu celalalt. Pentru a incepe intr-adevar, noi trebuie sa realizam o conexiune a punctelor din inima. Asa cum am inceput sa citesc Cartea Zohar folosind conexiunea initiala care ne-a fost data, punctele din inima trezesc si dorinta de a descoperi ceva nou si necunoscut. Numele in sine – “Zohar” – ne inspira.

Incepand sa citim astfel, Lumina Inconjuratoare straluceste peste noi si ne ajuta sa ridicam punctele din inima deasupra egoismului nostru obisnuit. De aceea, la inceput simtim o legatura intre noi si o aspiratie catre un scop spiritual comun. Toate acestea se intampla din cauza Luminii Inconjuratoare-Or Makif, Care vine si creeaza aceasta stare pentru noi.

Dar, o luna sau doua mai tarziu, dorinta noastra egoista creste, ca urmare a influentei Luminii. Pe de o parte, Lumina ne face sa fim inspirati, iar, pe de alta parte, egoismul nostru devine mai mare si din aceasta cauza, fiecare persoana se simte greul interior, ca atunci cand o forta il trage in jos. Putem face un singur lucru pentru a ne salva pe noi insine: sa crestem conexiunea dintre noi toti. Nimic altceva nu poate ajuta.

Trebuie sa folosim toate metodele posibile, chiar si cele artificiale, pentru a reinnoi aceasta conexiune. Daca vom creste aceasta conexiune chiar si un pic, atunci vom fi capabili sa ne ridicam deasupra acestei greutati a inimii si a egoismului nostru, deoarece noi vom reveni la sistemul conectat al creatiei.

Noi am primit o revelatie a lipsei noastre de corectie si ni s-a demonstrat cat de mult suntem separati de toti ceilalti. Cand incerc sa ma opun acestei separari, impresia si inspiratia din Zohar, vine imediat inapoi. Asta lucreaza instantaneu! Deci, de indata ce începeti sa va confruntati cu o senzatie de greutate, ar trebui sa faceti ceva pentru a consolida imediat conexiunea cu ceilalti. De exemplu, incepeti sa va ganditi, la cat de mult doriti sa va uniti cu ei si sa fiti mai aproape de ei, in scopul de a conecta sufletele voastre. Aceasta mica acţiune fortata este de ajuns pentru tine, pentru a incepe imediat sa simti ca influenta Luminii a crescut si greutatea dispare. Vei simti apoi inspiratia si aceeasi emotie pe care Cartea Zohar ti-a dat-o in timpul primelor lectii.

Acesta este modul in care aceasta functioneaza. Trebuie sa depun toate eforturile necesare in asta; sa nu beneficiez de nicio “reducere”, in aceasta privinta. Efortul consta in incercarea de a ne uni intre noi pana cand vom striga la Lumina Inconjuratoare sa vina la noi, deoarece numai Lumina ne poate da inspiratie si sentimentul de cat de maret este Zohar-ul. Apoi, dintr-odata, acest text va prinde viata, pentru noi.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intreaga noastra natura este creata dintr-o dorinta de a ne bucura, si aceasta dorinta va ramane pentru totdeauna cu noi. Cu toate acestea, dorinta in sine, contine mai multe parti contrastante, care sunt diferite si deconectate una de la cealalta.

Este similar cu modul in care ar fi imposibil a compara anumite functii ale organismului uman, cum ar fi ficatul cu inima, creierul cu rinichii, din moment ce fiecare are propriile celule, distincte fata de celelalte. De fapt, daca am transplanta parti ale unui organ la altul, am otravi si omori acel organ; aceasta arata cat de diferite si straine sunt unele de altele. Dar ele lucreaza in comun, impreuna in armonie, pentru acelasi scop, care le uneste intr-un corp intreg.

Aceasta, nu se deosebeste de ceea ce citim despre sistemele spirituale, in interiorul corpului sufletului. Functiile sau calitatile lui Iov, Faraon, Israel, Abraham, si asa mai departe, par contradictorii pentru noi. Cu toate acestea noi nu trebuie sa distrugem nici macar o singura calitate. Trebuie doar sa le asamblam corect, astfel incat, in final acestea se includ in intentia de iubire si de daruire, care este de dragul Creatorului.

Mai mult decat atat, exista loc pentru fiecare dorinta, chiar si “negativa”, dorinte ca Faraon, Iov, Bilam, Balac, si chiar si Amalec (cea mai mare dorinta de primire pentru sine). Nu exista nicio dorinta, care nu se conecteaza la aceasta intentie de daruire. Dorintele noastre vor ramane diferite, dar in cele din urma, aceste diferente nu vor fi simtite. Intr-adevar, toate partile sistemului vor lucra in armonie, interconectate si participand impreuna, in scopul de a deveni ca Creatorul.

Pentru a deveni ca Creatorul inseamna sa reproduca sistemul care ne este prezentat noua ca un exemplu, prin intermediul Cartii Zohar. Este similar cu modul in care invatam un copil, de pilda, cum sa se comporte in aceasta lume, in timp ce copilul incearca sa o imite. Astfel, trebuie sa dezvoltam dorinta noastra pentru a intelege cum sa uneasca toate dorintele, gandurile si intentiile in sistemul despre care citim in Cartea Zohar.

Acum, acest sistem este foarte putin inteles de catre noi, la fel cum un copil care, desi nu o intelege pe mama lui tot se straduieste sa stie. Desi este extrem de dificil pentru copil sa inteleaga, deoarece el inca nu pricepe vorbirea, limbajul corpului, lumea in care traieste, sau ceva din toate astea, totusi, el face eforturi enorme pentru realiza acest lucru. Imaginati-va ca suntem in locul acestui copil; este exact aceeasi stare descrisa pentru noi de Cartea Zohar.

Noi stam in fata celor mari, adultii (kabalistii), care ne vorbesc despre o lume, pe care noi nici nu o stim si nici nu o intelegem. Dar exista o diferenta esentiala intre un copil din aceasta lume si noi, ca si copii in Lumea Spirituala, si aceasta consta in natura copilului, instinctul inerent, de a atinge lumea. Este o mare dorinta de a atinge, care defineste viata unui copil in ansamblu, in timp ce noi, trebuie sa cream o dorinta la fel de mare pentru a atinge Lumea Spirituala in interiorul nostru, absorbind aceasta dorinta din mediul nostru. Astfel, mediul functioneaza ca organe ale aceluiasi organism, care sunt particule ale sufletului nostru, care ne unesc impreuna si se ataseaza de noi insine, astfel incat sa se realizeze acest sistem intreg.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→