Întrebare: Cum este posibil faptul că înţelepţii  concurează şi nu ajung la un acord unul cu altul?

Răspuns: Dacă nu sunt de acord cu cineva, asta înseamnă că, nu am realizat unitatea. Nu este creierul nostru partea “vinovată” aici. Intelectul nostru ajută doar la clarificarea gradului de detaşare de dorinţele noastre.

În mod natural, suntem mereu separaţi unii de alţii şi deconectaţi de dorinţele noastre. Există un obstacol între noi care nu ne lasă să ne apropiem. Nu cer altora să împărtăşească opinia mea! Este mai bine ca noi să ne păstrăm punctul de vedere şi să încercăm, încă, să ne unim pentru a mulţumi Creatorul.

Toată lumea ar trebui să păstreze proprietăţile lor şi opiniile lor. Totuşi, trebuie să ne ridicăm deasupra dorinţelor şi punctelor de vedere pe care le avem şi să ne conectăm deasupra lor, cu alte cuvinte, Creatorul este cel care ne împacă. Aceasta nu se întâmplă în această lume şi noi suntem incapabili să înţelegem cum funcţionează. De aceea, noi credem că, argumentele şi luptele între înţelepţi sunt, cu adevărat, ciudate, în special şi mai ales animozitatea pe care ei o simt unul faţă de celălalt.

Adevărata ostilitate apare deoarece noi ajungem la concluzia că nu avem prea multe lucruri în comun. Noi ridicăm forţa răului care este numită “Klipat Eimori” şi vedem că ea nu aparţine de ţara lui Israel. Apoi, noi spargem Klipa şi intrăm în Ţara Sfântă. Prin toate mijloacele, fiecare dintre noi păstrează încă, opiniile sale şi punctele sale de vedere. Totuşi, deoarece noi împărţim un obiectiv comun, ne oprim cearta.

Întâlnim mereu probleme, deoarece fiecare suflet este diferit. Chiar dacă lipsa de asemănare dintre noi “cântăreşte” doar un gram sau, chiar dacă diferim numai într-o proprietate, ne vom confrunta mereu cu celălalt.

Munca noastră va fi, de asemenea, diferită. De aceea noi suntem în opoziţie şi complet detaşaţi de celălalt. Pe urcarea noastră spre lumea Infinitului, nu există suflete identice. Vom atinge o imensă dorinţă comună în care nici unul dintre noi nu este similar cu celălalt. Dimpotrivă, suntem copleşiţi cu o animozitate teribilă care este cauzată de lipsa totală a asemănării dintre noi.

La un astfel de nivel, putem să ne conectăm unii cu ceilalţi numai prin Creator şi nu prin calităţile pe care le avem în comun cu ceilalţi. Cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât mai mult înţelegerea că nu avem legătură cu ceilalţi devine clară. Este precum argumentele care se produc la marii înţelepţi. Cu cât sunt mai mari, cu atât mai furios simt diferendurile şi neasemănarea lor.

Oamenii obişnuiţi sunt confuzi şi nu înţeleg de ce concurează cu privire la un nonsens total. Totuşi, pentru înţelepţi aceste întrebări nu sunt de neglijat. Aceste banalităţi sunt, de fapt, întreaga lor realitate. Ei explică de ce sunt incapabili să ajungă la un acord cu celălalt.

Fiecare dintre ei acţionează în propriile linii, care nu se intersectează niciodată. Conexiunea dintre ei nu este posibilă decât prin Creator. Cu cât sunt mai avansaţi, cu atât este mai rigidă această cerinţă. Atunci când ei ating ultima etapă, devine posibil să se conecteze numai prin El, astfel că “Cel care face pace în cer, stabileşte pace între noi”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Unitate | Add Comment →