Facem multe eforturi şi, cu fiecare efort, trebuie să facem calculul, Dacă nu o fac pentru mine, atunci cine o să o facă pentru mine? Trebuie să facem tot posibilul şi să discernem exact unde să ne depunem eforturile – în unitatea cu ceilalţi, locul unde a avut loc spargerea.

Trebuie să încercăm să refacem unitatea acestui loc spart, astfel încât să devină integral din nou, ca noi să fim un singur om cu o singură inimă şi să trăim în garanţie reciprocă, adică într-o unitate sistematică, perfectă. Câteodată ni se pare că suntem în stare să facem asta, iar altădată că nu putem. Vrem ajutor, dar nu îl putem cere pentru că nu simţim încă o nevoie adevărată pentru acesta.

Astfel, etapă după etapă, o persoană îşi înclină capul şi este pregătită să facă noi eforturi. Începe să lucreze din nou şi din nou în acest loc spart, pentru a-l reuni. În acelaşi timp, ştie că trebuie să continue să lucreze până ajunge să aibă nevoie de ajutor şi că, fără dorinţă, acest ajutor nu va veni.

Totuşi, în acelaşi timp, o persoană trebuie să creadă că nu există nimeni în afară de Creator. Apoi, fiecare efort este urmat de disperare şi de o nouă necesitate.

O persoană trebuie să treacă prin toate aceste faze, una după alta, până când acumulează o mare dorinţă, până când atinge o disperare totală faţă de propriile puteri. Atunci ea trece prin poarta lacrimilor, cu plângerea şi cererea corectă. Toate eforturile sale se adună, stând dincolo de toate Luminile care vin la ea, făcând-o să dispere şi lasând-o cu o senzaţie de un gol mai mare. A încercat, dar nu a găsit ce a căutat până când, deodată, îi devine evident faptul că nu a încercat şi a găsit. În alte cuvinte, acţiunea însăşi nu este făcută de ea, ci de Lumină, care îi poartă dorinţa sa şi o uneşte cu ceilalţi într-un singur Kli.

Apoi, înăuntrul acestui vas, se revelează o Lumină perfectă, calitatea perfectă a dăruirii, Creatorul. Aşa ajunge, eventual, o persoană la descoperire.

Eforturile sale, ajutorul, disperare şi strigătul – tot ceea ce a acumulat în etapele anterioare, iau în sfârşit forma corectă. Totul se contopeşte împreună în dorinţa corectă şi în decizia corectă. Şi toate astea se întâmplă în virtutea tuturor lucrurilor pe care o persoană le-a făcut de-a lungul drumului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/11, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Unitate | Add Comment →