Zohar: Capitolul: “Lasa-ma sa plec caci se lumineaza de zi”.

Atunci cand Creatorul reinvie pe fiii lui Israel si ii scoate din exil, se deschide o usa foarte ingusta si mica spre Lumina pentru ei. Apoi alta usa se deschide pentru ei, putin mai mare decat prima. Apoi Creatorul deschide portile de sus care arata spre toate cele patru colturi ale pamantului.

Prin urmare, eliberarea nu apare subit la toti deodata ci ca un rasarit care lumineaza gradual pana se face zi.

Ne e promisa eliberarea- atingerea calitatii iubirii si daruirii care exista in Creator, si care ne conduce totodata la unirea cu El.

Si aceasta face Creatorul cu fiii lui Israel. Israel inseamna oricine doreste sa se apropie de Creator, pentru ca “Isra–el” semnifica “aspirarea la Creator”, indiferent de mostenirea ancestrala. In fond, Zohar-ul vorbeste tuturor “Babilonenilor”- noi toti…si celor drepti dintre ei. Asta inseamna cei care doresc sa descopere Nivelul Superior pentru a a-L justifica mai degraba pe Creator decat a-L acuza.

El ii elibereaza gradat, nu brusc. Ca si un om care a trait toata viata in intuneric; daca vrei sa il aduci la Lumina, trebuie intai sa ii arati o raza mica, cat un varf de ac, si apoi mai mult, si tot asa, gradual tot mai mult pana cand e invaluit de intreaga Lumina.

Vorbim astfel de Lumina iubirii si daruirii fata de ceilalti, care poate fi descoperita doar atunci cand suntem de acord cu totii sa o dorim, cerem si invocam. De aceea ea ni se descopera treptat, pana in masura in care intelegem natura noastra si cat de opusa e fata de cea darnica a Creatorului.

Astfel descoperim sufletul nostru – de la cea mai mica raza de Lumina pana la revelarea completa a lui Partzuf, intregul HaVaYaH cu cele trei linii, numite “cele 12 triburi ale lui Israel”- cele 12 calitati ale sufletului.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →