Intrebare: Cum este intentia noastra in timp ce citim Zohar diferita de intentia de a castiga la loterie? Nu este egoista in ambele cazuri?

Raspuns: Un copil care se joaca cu jucariile sale nu stie de fapt ce face. Desface jucariile, le asambleaza, le strica, si in acelasi timp invata, creste, si castiga intelepciune. Daca nu i-ar fi fost daruite jucariile care sa il dezvolte, daca ar fi trait in padure, ar fi crescut ca un animal.

Este uimitor cata intelepciune punem in jucarii, imbunatatindu-le si adaptandu-le fiecarui grup de varsta, ca sa le dam posibilitatea ca din nou nascuti sa devina in cativa ani scurti, o parte a lumii moderne!

Jocurile sunt un angajament foarte serios, si toata dezvoltarea noastra se face prin ele. Jucand un joc inseamna ca incerc sa ating un stadiu mai inalt decat cel actual. Acel grad imi este necunoscut, dar aspir la el. Jocurile inseamna dezvoltare, doar cuvantul joc ne induce in eroare.

Suntem in aceeasi situatie. Daca suntem ocupati cu ceva serios dar nu intelegem asta in acel stadiul urmator, este numit joc. Singura intrebare este daca jocul nostru are putere de dezvolatre sau nu. Daca ma joc cu animalele in padure, asta nu aduce Lumina care Reformeaza; nu exista un impact al dezvoltarii. Asta inseamna ca voi ramane la stadiul animal pentru ca asta imi este mediul.

Dar daca, cu ajutorul Luminii Inconjuratoare care imi straluceste in timp ce citesc Zohar, fac ca mediul lui Rabbi Shimon sa fie o parte al meu, ma asociez unui grad mai inalt. Apoi progresez la gradul Uman.

Din  Lectia 4, Conventia WE! 4/2/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment →