Cartea Zohar, capitolul VaYishev, Item 125: Oricine s-a ocupat de Tora in aceasta lume e rasplatit cu implicarea in ea in lumea urmatoare.

Aceasta vorbeste despre doua grade sau doua stari in dorinta. In lumea noastra, noi existam intr-o singura calitate: dorinta de a primi sau de a fi impliniti de dragul ostru. In lumea spirituala, existam tot in dorinta de a primi, dar nu o folosim. Acolo, intentia noastra este “daruirea de dragul daruirii”, Hafetz Hesed, cunoscuta si ca dorinta de a primi de dragul altora.

Dorinta ramane intotdeauna, caci ea a fost creata de Creator. Este caramida invariabila a creatiei. Insa ea poate sa aiba doua intentii diferite. Intentia de a o folosi pentru noi insine este intentia naturala, cu care suntem nascuti si prin care percepem aceasta lume. Intentia spirituala, corectata, in care percepem Lumea Superioara, este intentia de a o folosi de dragul altora.

Dezvoltarea noastra spirituala apare atunci cand dorinta noastra corupta evolueaza, dar noi ne corectam intentia de la “de dragul meu” la “de dragul celorlalti”. Astfel, descoperim mereu noi stari inauntrul noii intentii. Dorintele noastre trebuie sa se schimbe, pentru ca noi sa putem avea ocazia sa schimbam intentiile cu privire la ele. Nu avem acces la dorinte in sine, caci ele sunt materie fundamentala si nu se afla in mainile noastre.

Chiar daca avem succes la gradul prezent, atunci cand intram in starea de embrion la gradul urmator, nu stim ce se intampla acolo si nu putem sa ne orientam.

In lumea noastra, si dorintele persoanei cresc, dar ele au intotdeauna aceeasi intentie – de dragul sau. Ca urmare, starile pe care le experimentam in diferite dorinte sunt similare, pentru ca intentia este intotdeauna aceeasi: de dragul sau. Insa in lumea spirituala, cum intentia asupra dorintei noastre de a primi este “de dragul altora”, sentimentul de implinire cuprinde o contradictie: sa te implinesti de dragul altora si sa simti lumea prin altii. Ca urmare, fiecare grad spiritual e total nou si are dorinte si senzatii neasteptate.

Eforturile noastre la un anumit grad ne dau un start bun la gradul urmator, in ciuda faptului ca noua stare incepe intotdeauna de la absenta realizarii, adica de la o intelegere foarte restransa a actiunilor noastre prezente. Cu toate acestea, eforturile in starea prezenta sunt necesare, pentru a ne pregati pentru gradul urmator. La urma urmei, tot ce realizam de fapt in gradul urmator vine din realizarea noastra la gradul prezent. Asta este din perspectiva pregatirii materiei noastre, vointa de a primi.

Sa spunem ca absolvim clasa a sasea si incepem clasa a saptea. In clasa a saptea, invatam materii noi, pe care nu le-am mai studiat si de care nu am mai auzit pana atunci. Insa pentru ca ne-am pregatit bine in clasa (la gradul) anterioara, deja avem experienta si diversele forme de perceptie care ne-au imbracat materia.

Stim exact in ce mod percepe materia noastra forme noi. Stim ca putem sa lucram cu grupul si sa primim ajutor de la el. Putem sa ne influentam prietenii, iar ei ne vor influenta pe noi, iar aceasta influenta reciproca ne va permite sa preluam alte forme. Acum stim cum sa lucram cu cartile, cu materialele de studiu si cu profesorul.

Cu alte cuvinte, lucrarea in aceasta lume – gradul la care suntem situati si pe care il percepem acum, ne pregateste pentru „lumea care va veni”, pentru urmatoarea stare de perceptie. Desigur, nu ne ofera nicio intelegere despre ce se va intampla in lumea care va veni, dar dupa toate eforturile noastre, devenim vrednici de revelarea acestei intelegeri si avem o fundatie pe care sa ne continuam calea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →