Cea mai mare recompensea este ca nu o vedem

Trebuie sa fim foarte recunoscatori Creatorului pentru ascundere. Fara ea, am ramane animale, vanand constant placeri care ni se releva.

Ascunderea ma ajuta sa stau in intuneric, chiar daca este neplacut, eu ma construiesc prin ascundere. De aceea este imposibil sa vedem daca avansam corect sau daca actiunile noastre sunt recompensate. Recompensa este de a merge in ascundere incercand sa executam actiuni ale daruirii. Cea mai buna recompensa este sa nu vedem o recompensa in asta.

Altfel, nu vom iesi din regula Creatorului. Numai in ascundere putem, aparent, sa nu fim supusi Lui. El ne priveste, astfel ne da o oportunitate de a-L descoperi pe El si maretia actiunilor Lui in ascunderea care a fost facuta dupa restrictia din Lumea Infinitului.

Nu cerem revelari. Contrar, ar insemna ca o persoana, motivata de aspiratia ei personala, vrea sa se intoarca la starea animala. Astfel de cunoastere este cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Daca dobandim cunoastere prin credinta deasupra ratiunii, relevam apoi noi cunostinte in proprietatile daruirii si nu ale primirii. Aceasta este deja cunoastere Divina.

Totusi, mai intai trebuie sa facem o restrictie, sa trecem in cealalta parte si sa descoperim noua intelegere acolo si nu inainte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Zohar

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: