Creatorul conduce „măgarul” nostru (hamor – חמור), ceea ce înseamnă că El conduce substanţa noastră (homer – חומר) (care are aceeaşi rădăcină în ebraică), dorinţa noastră, prin Lumina care Reformează.

De la începutul creaţiei, El dezvoltă dorinţa de primire ca ceva din nimic, prin cele patru faze ale Luminii Directe (structura primului HaVaYaH) şi aşa mai departe. Lumina acţionează mereu peste tot, cum este spus, „Eu sunt primul” şi, în acelaşi timp, „finalul actului este în gândul iniţial”, iar obiectivul dezvoltării noastre este predeterminat pentru a face creatura independentă.

Creatorul a efectuat primul act, care este, de fapt, singurul act numit „creaţie”. A luat ceva din El însuşi. De aceea este numit Beria, creaţie în ebraică, adică bar – în afara sinelui. Pe de altă parte, El a adus dorinţa la perfecţiune şi acest lucru a fost făcut imediat.

În percepţia fiinţei create, acesta este un întreg un proces pe care trebuie să îl descopere: cine este, ce este, în raport cu ce există şi de ce se întâmplă astfel. Fiinţa creată trebuie să accepte acestea pe baza naturii sale.

Principalul lucru este că, datorită tuturor sentimentelor şi clarificărilor pe care le traversează, fiinţa creată atinge o stare numită adeziune; această adeziune este rezultatul cunoaşterii, cum este spus: Cunoaşte-L pe Domnul tău. Astfel, creatura atinge punctul din mijloc, Sefira Keter sau Sefira cunoaşterii, care este mintea Superiorului.

Astfel, efectuăm diferite acţiuni, în scopul de a descoperi unde suntem cu adevărat şi în ce stare. Stările pe care le traversăm sunt divizate în nivelurile lumilor: această lume, lumea Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut şi lumea Ein Sof (Infinit). Este ceea ce noi numim stările care ne-au fost pregătite în avans, în timpul coborârii de sus în jos, până în momentul în care simţim că existăm şi începem să ne întrebăm: „Ce facem acum, ce putem face? Cum putem să realizăm aceasta? Care sunt aşteptările? Cum suntem conduşi şi cum putem conduce noi singuri ?”

Vine un moment în care mă întreb: ”Cine sunt?” Văd un fel de realitate în faţa mea şi sentimentul meu este divizat în două:

● interiorul, care este sentimentul de sine, corpul meu, dorinţa mea, etc

● în afara mea, care este natura de tip mineral, vegetal, animal şi vorbitor, lumea întreagă şi diferite sentimente ale altor lumi despre care cabaliştii vorbesc, care sunt toate în interiorul meu, în vasul meu spiritual, pe care le voi uni.

Deci, ce este această forţă superioară ? Cine este călăreţul „măgarului” ?

Desigur, noi nu putem vorbi în mod abstract despre Creator, despre Lumina superioară. Trebuie să-L „îmbrăcăm” într-o anumită formă revelată pe care o înţelegem şi astfel, în Cartea Zohar, în articolul „Conducătorul măgarilor (punctul 74)”, Rabbi Shimon vrea să ne transmită punctele prin care putem percepe forţa superioară care ghidează şi conduce materia. Noi, totusi, trebuie să încercăm să simţim asta cât mai mult posibil, atât în inima şi mintea nostru, atât cât avem nevoie.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 21.06.2013, Cartea Zohar – Introducere „Conducătorul măgarului”

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →