Zoharul, Capitolul „VeYechi (Si Jacob a trait)” nr. 442: Este asa deoarece inca din ziua cand Templul a fost daramat dedesubt, iar Creatorul a jurat ca nu o sa intre in Jerusalem pe deasupra, pana cand Israel nu o sa intre in Jerusalem pe dedesubt. Scrie despre asta „Un om sfant intre voi, care este sfant si nu voi veni in oras.” Asta este, chiar daca printre voi se afla un om sfant, tot nu voi intra in oras – Jerusalemul de deasupra- pana cand Israel nu va intra in Jerusalem pe dedesubt.

Pe vremea cand eram copii, adultii ne spuneau diferite lucruri pe care nu le intelegem.Totusi, cu timpul ei ne-au explicat de ce trebuie sa facem sau sa gandim intr-un fel sau altul. La fel se intampla si cand citim Zoharul. Ni se vorbeste  pur si simplu despre ceva ascuns noua, ceva care nu stim sau nu recunoastem, dar care treptat ne va patrunde.

Aceasta este cea mai naturala forma de invatare pentru fiecare persoana. Nu conteaza in ce lume traieste si ce studiaza. De fapt el nu are nici un fel de pregatire pentru noile cunostintele si senzatii. El nu are instrumentele adecvate sau proprietatile de perceptie (Kelim, vasele). Omul trebuie sa-si dezvolte mintea si senzatiile. Apoi el va putea simti noul fenomen, iar mai tarziu va studia ce inseamna.

De aceea primul stagiu presupune sa citim sau sa ascultam ceva necunoscut noua, si ne simtim muti; trebuie sa apreciem asta. Este procesul natural prin care ne tratam copii si ne este clar ca in felul acesta trebuie sa fie facut. Le explicam lucrurile iar si iar.

Problema este ca acel copil doreste sa stie, sa invete, sa ne vada ca pe niste oameni mari, sa ne urmeze exemplul. In educatia noastra spirituala, trebuie sa ne creem o astfel de aspiratie noua insine. Asta este posibil doar cand folosim invidia in grup.

(22053)

Din partea a doua a  Lectia zilnica de Cabala 9/27/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar | Add Comment →