“Introducere la Cartea Zohar”, “Tora şi o Rugăciune”, articolul 182: Vino şi vezi acest sfat pentru om: când se duce noaptea la culcare, ar trebui să ia asupra sa regatul de sus cu toată inima lui şi să vină mai devreme să îşi depună sufletul Lui. …

Iar când face asta, autoritatea nopţii nu îi mai poate găsi prihană şi nu îl mai poate opri din munca plăcută a Creatorului, deoarece pentru el seara şi dimineaţa sunt o zi, iar noaptea este doar o parte reală a zilei. Prin urmare, el este salvat din orice boli grele şi de toate spiritele rele, care nu îl controlează, deoarece noaptea lui deja s-a îndepărtat de domeniul Sitra Achra. Nimic nu îl poate despărţi pe el de Divinitatea sfântă. Nici forţele din Sitra Achra şi nici Din (judecata) nu mai guvernează asupra sa.

Cum putem transforma noaptea în zi? Bineînţeles că nu există noapte sau zi, pare aşa doar în dorinţele mele corupte. Dacă sunt trezite în mine lipsuri adiţionale, şi este timpul să le corectez, atunci simt în ele întuneric, noapte. Noaptea este lipsa unităţii, lipsa revelării Creatorului, lipsa forţei dăruirii care ar trebui să îmi umple toate vasele.

Vasele mele sunt realitatea mea. Întreaga lume este vasul meu, nivelul mineral, vegetal, animal şi toţi oamenii sunt în mine. Dacă acest vas este umplut de forţa iubirii şi de dăruirea care uneşte totul într-un întreg, atunci nu mai există mare sau mic, departe sau aproape; totul este un întreg. Deoarece iubirea acoperă toate păcatele şi şterge toate diferenţele. Asta înseamnă că descopăr Creatorul, El mă umple, şi mă unesc cu El.

Dar mai sunt încă în mine dorinţe necorectate, pe care încă nu le-am simţit şi nu le-am văzut niciodată, şi care se trezesc şi apar dintr-o dată. Încep aşadar să gândesc rău despre prieteni, despre grup, despre profesor şi despre Creator. Sunt aruncat dintr-o parte în alta până când mă ridic la ultimul nivel al corectării finale. Până atunci descopăr nivelurile ego-ului meu din ce în ce mai adânci, cu un Aviut din ce în ce mai crescut. Sunt aruncat foarte departe de spiritualitate sau chiar ajung să fiu cu totul inconştient de faptul că am fost vreodată în spiritualitate. Nivelurile inferioare ale Aviut-ului corupt care sunt revelate în mine sunt atâta de joase încât mă pot deconecta total de la ceea ce am avut înainte.

Atunci simt noaptea în dorinţele acestea. Noaptea este forţa separării, nu doar întuneric şi lipsa interesului spiritual. Sunt aruncat ori în starea de neputinţă totală ori în lipsa de respect pentru scopul spiritual şi pentru grup, ori pierd total recunoaşterea, şi cad înapoi în această lume, făcându-mi griji doar pentru existenţa fizică, ceea ce înseamnă că pierd chiar şi nivelul uman al acestei lumi şi cobor până la nivelul animal. Voi fi ca un cadavru, voi pica total şi nu mă voi mai putea mişca deloc.

Toate aceste forţe mă despart de adeziunea mea cu Creatorul, de singura forţă care domină şi umple toată realitatea prin calitatea iubirii şi dăruirii. Aceste forţe care mă despart sunt numite întuneric şi noapte. Dar există un înger numit noapte care aduce sămânţa la Creator şi întreabă: “Ce se va naşte din ea?” Asta înseamnă că noaptea este de fapt forţa care aduce sămânţa din care omul se dezvoltă. O persoană este renăscută în fiecare zi şi trebuie să îşi determine soarta: să fie rea sau dreaptă.

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar | Add Comment →