Zohar, Capitolul At the End  La sfarsit , Paragraful 100: Ca urmare, am aflat ca, atunci cand incepe Shabat-ul, toti cei rai in iad se odihnesc – si sunt liberi si se odihnesc. Iar cand se termina Shabat-ul, atunci trebuie sa evocam bucuria superioara asupra noastra, pentru a scapa de pedeapsa celor rai care sunt condamnati din acel moment inainte. Si trebuie sa ne trezim si sa spunem, „Fie ca placerea Domnului Creatorul nostru sa fie asupra noastra”. Aceasta inseamna placerea superioara, bucuria a tot, Mochin de Iessut [Mintea de Iessut(Israel Saba uTvuna-Israel, Bunicul si Inteligenta)] . Iar despre asta se spune: „Caile sale sunt cai de placere”.

„Cei rai” se refera la dorintele care ne dau sentimentul ca suntem „in iad”. Este un sentiment de rusine, care este evocat, pentru ca recunoastem proprietatea daruirii, iar in opozitie cu aceasta, ne vedem proprietatile noastre necorectate.

Trebuie sa invatam sa ne vedem fiecare proprietate intr-o astfel de stare. Corectarea dorintelor noastre e imposibila, fara sa simtim „iadul” in fiecare dintre proprietatile noastre necorectate, care sunt opuse Creatorului.

Ca urmare, atunci cand suntem capabili sa ne recunoastem proprietatile necorectate, opuse Creatorului si sa ajungem la corectare, toate drumurile se transforma in „drumuri ale placerii”. Noi suntem cei care decidem ca asa este.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →