Este scris că studenţii lui Rabi Şimon, înainte de scrierea Zohar-ului, au simţit unul pentru altul o ură enormă, mistuitoare ca o flacără. Apoi, au început să lucreze la Cartea Zohar, care nu era încă scrisă, au început să studieze conexiunea dintre ei, însemnând că ei au început să construiască conexiunea dintre ei bazată pe ură. Apoi, cu inspiraţie şi cu o forţă enormă de depăşire ei au revelat flacăra iubirii în locul focului urii, după cum e scris: „Un foc alb peste o flacără neagră”.

Astfel, ei au descris revelaţia lor, formele de conexiune dintre ei, descoperind iubirea peste ură. De fapt, aceasta este esenţa Torei şi a Zohar-ului.

Dacă într-o zi vom descoperi o astfel de conexiune, vom înţelege despre ce au scris în Zohar. Până atunci, să încercăm să ne dorim conexiune unii cu alţii, şi ca rezultat, să descoperim o respingere şi mai mare. Apoi iar, bazându-ne pe asta, să căutăm unitatea şi să descoperim o respingere şi mai mare. Astfel, noi vom simţi un fel de „intrări” şi „ieşiri” de fiecare dată, după cum este scris: „Din Ţion (ţion derivă din ieţia-ieşire) va ieşi Tora” – adică din ieşiri. În acest fel avansăm.

Astfel, în timp ce citim Zohar, numai la starea de separare şi de unitate. Nu este nimic altceva.  Autorii Zohar-ului scriu despre aceste stari şi despre contrastele dintre ele, numai la gradele spirituale, unde ura adevărată se trezeşte şi unde domneşte adevărata iubire.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/3/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar | Add Comment →