Noi nu descoperim toate lucrurile pe care vrem să le descoperim cu propria noastră putere în vasul nostru obişnuit de percepţie, însemnând dorinţa de a primi plăcere ci, mai degrabă, în calitatea dăruirii. Lumea corporală este revelată în calităţile de primire, în timp ce lumea spirituală este revelată în calităţile de dăruire.

Noi nu suntem capabili să vedem şi să simţim nimic în lumea spirituală pentru că nu avem proprietatea dăruirii. Noi percepem tot ceea ce trăim în dorinţa noastră de a primi plăcere direcţionată „faţă de sine”, în timp ce lumea spirituală este percepută în dorinţa de dăruire, când există dorinţa de a primi plăcerea „în afara sinelui”.

Cum ne putem apropia de acest lucru când aceste două forme de percepţie sunt opuse una alteia? Cabaliţtii spun următoarele: încearcă să joci dăruirea, să o practici făcând aceiaşi acţiune cu ceilalţi, când fiecare om, împreună cu oricare altul, încearcă „să iasă din el însuşi”, din egoul său faţă de ceilalţi. Imaginează-ţi această aspiraţie cât poţi de mult.

În această aspiraţie, când tu crezi că ieşi din tine raportat la ceilalţi, tu începi să obţii, să percepi, să înţelegi ce este lumea spirituală. Nu înţelegi nimic din ea şi nu eşti capabil să o analizezi sau să o testezi, sau să-ţi evaluezi acţiunile, dar aceste eforturi construiesc gradat pregătirea – „muşchii” din interiorul tău, pe care tu deja îi ai dar nu-i foloseşti.

Rezultă că fiecare om are un punct de ieşire din sine: aspiraţia comună. Însă şi ceilalţi care cred la fel despre ieşirea din ei înşişi, sunt aceia care, prin includerea lor în el, construiesc structura Parţuf-ului viitor în el (fiecare om face asta în toţi ceilalţi). Asta nu înseamnă că ei îi dau ceva din „muşchii” lor. Ei îi dau lui puterea dezvoltării genei informative (Reşimo) numită punctul lui din inimă, picătura de lichid seminal.

Rezultă deci că niciunul din noi nu este în stare să se dezvolte singur în vreo direcţie, în niciunul din „muşchii” celor 613 forţe numite dorinţe. Ne putem doar dezvolta prin includerea reciprocă a unuia în celălalt. Creatorul ne-a trimis prieteni, duşmani, conflicte, războaie, probleme şi presiune, toate aceste situaţii diferite, ca să ne provoace acest tip de incluziune reciprocă. Când noi lucrăm corect la baza acestor probleme, atunci, cu cât sunt mai acute şi mai dramatice senzaţiile acestor situaţii, cu atât devine mai înalt şi mai abrupt gradul de înălţare.

De aceea noi trebuie să adăugăm toate situaţiile diferite care se ridică în grup şi în viaţa fiecărei persoane ca şi dificultăţile în munca lor spirituală interioară, la studiul nostru şi să vedem cât de mult putem avansa tocmai prin aceste probleme şi complicaţii. Vedem asta în povestirile Torei din ce în ce mai multe probleme sunt revelate de fiecare dată şi fiecare nouă ascensiune apare peste ele. Şi se continuă aşa până când obţinem corectarea finală (Gmar Ticun).

Din acest motiv, când citim Zohar trebuie să ne concentrăm asupra faptului că toţi împreună dorim să ieşim afară din egoul nostru prin ceilalţi. În acest fel, fiecare din noi îşi măreşte vasul (dorinţa) – Parţuf-ul spiritual costruit anume din incluziunea reciprocă a tuturor.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 9/6/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →