Grupul este copia mea, umbra mea, la fel cum eu sunt umbra Creatorului. Primesc mai mult de la prieteni decat pot sa le dau.Nu depinde de ei sau de comportamentul lor, ci doar de atitudinea mea fata de ei. Acest mediu inconjurator este  si Creatorul. Este oportunitatea pe care Mi-a dat-o, munca cu El, sa imi creez iluzia ca ceva exista in afara mea in timp ce de fapt doar Creatorul exista in afara mea.

De aceea trebuie sa trezim intotdeauna mediul incojurator pana cand atingem starea in care mediul ma influenteaza sa doresc sa ma unesc cu el ca sa ma unesc cu Creatorul prin el. Nu pot atinge Creatorul fara mediul inconjurator pentru ca mediul este un factor extern prin intermediul caruia pot sa vad imaginea Creatorului.

Daca nu am dorinta sa ma unesc cu grupul,atunci nu tind inspre scop, inspre Creator. De altfel, cine este aproapele meu? Forta spargerii care a avut loc in spriritualitate m-a impartit in doua parti: eu si aproapele meu. De ce ? Ca sa imi dau seama ce imi lipseste ca sa ma unesc cu Creatorul.

Cu cat aduc acest mediu mai aproape de mine chiar daca imi pare strain, cu atat sunt mai capabil sa vin mai aproape de Creator. Am fost in mod deliberat inzestrat cu o dubla perceptie deci pot sa vad o parte a mea ca straina si demna de ura.

De aceea “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este principala regula a Torei. Este singurul lucru pe care  Lumina il corecteaza, si nu exista altceva de corectat in afara de asta. Daca nu ceri corectia, atunci toate eforturile sunt irosite. Tot ceea ce este fara rost plange in salbaticie.
Din partea a doua a  Lectia zilnica de Cabala 10/5/10, The Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune, Zohar | Add Comment →