Intrebare: Atunci cand apare o cadere spirituala, pot intelege imediat, ca prin asta trec si ca eu insumi ma cufund in ea?

Raspunsul meu: Doar cand tu doresti starea de corectare, si numai atunci – vei cadea. In caz contrar, daca, cel mai mult, incerci sa atingi starea ta cea buna, nu vei putea descoperi caderea ta egoista.

O cadere nu este o eroare pe cale, ci descoperirea in sinele nostru, a unui egoism suplimentar. Este ca si cum vrei sa ridici o bara cu greutati; iti aduni toata puterea ca s-o ridici; ai ridicat 200 de livre, si brusc a cazut! Ce s-a intamplat? Iti dai seama dintr-odata ca, la bara ta adaugasesi o greutate de 10 livre, pe fiecare parte. Te-ai supraestimat si a cazut; ai simtit greutatea lor.

Acum, cunoscand greutatea suplimentara, stii de cata forta mai ai nevoie pentru a reusi. Aceasta analogie, in spiritualitate se traduce prin cunoasterea a ce mai ai nevoie ca sa te ridici mai sus, stiind ce forta de corectare sa ceri. Ai cazut din cauza greutatii suplimentare adaugate dorintei tale (20 de livre). Ai simtit greutatea, iar nevoia de aceasta dorinta suplimentara ti-a fost relevata ca fiind opusa vointei tale. Acum, ai aceste noi Kelim (vase spirituale, instrumente). Daca ceri acum, o forta suplimentara pentru acestea, vei fi capabil sa ridici… 240 de livre.

Aceasta inseamna ca nu vei fi capabil sa primesti impovararea a inimii pana cand nu invingi greutatea anterioara! Numai atunci cand vei reusi, poti primi o dorinta suplimentara egoista si desigur vei cadea.  Dar aceasta cadere este totusi un semn al succesului tau! Acum, ai reusit sa primesti puterea suplimentara pentru corectare.

Te poti intreba: Deci, cand reusesc, daca de fiecare data cand ma ridic sunt imediat aruncat inapoi? De ce nu sunt lasat sa petrec un pic de timp bucurandu-ma de realizarile mele? De ce nu primesc o medalie de merit? Apoi, pot continua. Acest lucru nu este posibil. Acest lucru se face pentru scop, astfel incat sa inveti sa te bucuri de munca in sine si sa vezi recompensa in faptul ca ti-a fost data sansa de a da un pic mai mult.

Din Lectia Zohar, de seara 26.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment →