Atata timp cat ne aflam singuri in perceperea acestei lumi, nu putem intelege ca ea este imaginara. In acest moment, materia este singura realitate pe care o cunoastem, si nu simtim nimic altceva. Insa obiectivul nostru este de a percepe lumea pe doua niveluri: cel material si cel spiritual. Dupa aceea vom intelege ca una dintre ele este imaginara. Aceasta nu inseamna ca ea nu exista; imaginar inseamna ca ea este reflectarea unei forme adevarate, din care, a doua  – forma spirituala – este cea adevarata.

Exista ceva autentic si deci exista o reflexie a sa, ca intr-o oglinda. Nu poti spune ca reflexia nu exista. Mai mult, cu siguranta ca reflexia este cea care ne permite sa ajungem la perceptia adevarului, a formei spirituale.

Nimeni nu percepe in mod separat forma spirituala. Pe calea corectarii, omul isi dezvolta continuu, o perceptie spirituala, din ce in ce mai mult, a formelor Creatorului, dar pe care le traduce prin formele imaginare ale acetei lumi. Prin urmare nu ne putem detasa de acestea, pana ce nu am urcat toate cele 125 de grade pe scara spirituala.

De-a lungul intregii cai a corectarii, in toate fazele cunoasterii, perceptia spirituala a cuiva devine din ce in ce mai puternica, atata timp cat este fundamentata pe aceste doua forme: imaginarul si realul. Forma imaginara este doar un fel de a o numi. Insa ne imaginam noi oare intr-adevar lumea noastra? La urma urmei traim in ea – aceasta este realitatea noastra de fiecare zi.

Adevarata realitate este taramul din care fortele, deciziile si evenimentele apar in calea noastra, in vreme ce doar reflexia lor exista in aceasta lume, cu scopul de a ne ajuta sa cunoastem adevarata realitate. Cand vom incepe sa o realizam, vom numi aceasta lume imaginara. Totusi, nu exista o astfel de fantasma, care sa nu existe, dar este necesara pentru a putea deosebi ce este spiritulitatea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →