Intrucat suntem creati din dorinta de a primi placere, toata munca noastra spirituala se face noaptea. Fara a simti placere (in intunericul noptii), ne putem pune la incercare. Suntem oare capabili sa facem ceva, motivati de vreun alt combustibil, in asa fel incat, nu recompensa sa dea definitia a cata munca depunem, ci mai degraba, munca insasi? Putem oare munci fara a-L obtine pe Creator, numai cu credinta noastra ca Ii vom aduce Lui satisfactie?

A munci de dragul placerii Lui si nu pentru placerea noastra se poate infaptui numai in cursul noptii, in acele stari in care, noi nu simtim placere. De aceea, straturile de dorinte necorectate si care pretind umplere cu recompense pentru noi insine, sunt trezite in mod continuu si cu intentie clara, in interiorul vointei noastre de a primi placere.

Aceasta ne da ocazia de a lucra asupra acestei vointe necorectate, de a primi pentru noi. Lupta pentru a munci in vointa de a primi apare pentru ca noi sa putem lucra, nu de dragul vreunei recompense, ci pentru a-I da placere Creatorului; sa nu muncim pentru recopensa atingerii Creatorului, ci numai pentru a lucra pentru El. Succesul deriva din capacitatea noastra de a afirma maretia Creatorului.

Cand persoana descopera ca nu e capabila, atunci cere ajutor de Sus. Puterea de Sus ii vine prin grup, intrucat persoana insasi nu are legatura cu Superiorul. Dupa numeroase incercari esuate, cand omul incepe sa caute acest Sus, el ajunge la un moment de disperare si incepe sa inteleaga ca Sus inseamna prin intermediul grupului.

In acest moment, si, daca el intra in grup, atunci – prin intermediul grupului – devine capabil sa primeasca acea forta anume, care ii va schimba natura, de la a primi, la a darui. Atunci el devine capabil sa munceasca noptile si sa-L binecuvanteze pe Creator. Atunci el nu mai lucreaza de dragul umplerii pretentiilor lui egoiste, pentru ca, cu ajutorul noptii, s-a inaltat la daruire.

Noi nu pretindem ca noaptea sa se destrame, intrucat ziua consta in munca de dragul daruirii. Cand noi nu simtim lumina in dorintele noastre si muncim peste acest nivel, nicicum de dragul dorintelor noastre, atunci noi percepem ziua. De aceea, in perceperea dorintelor noastre de a primi existam in noapte, dar in perceperea dorintelor noastre de a darui straluceste lumina.

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar | Add Comment →