Intrebare: Ne traim vietile cu sperante si nu obtinem niciodata placere. Ce se va intampla cand vom detine dorinta de a darui? Vom fi capabili sa simtim placere, atunci?

Raspunsul meu: Cand transformam intentia egoista intr-una altruista, timpul inceteaza sa existe. Chiar notiunea de timp dispare, pentru ca nu exista trecut, prezent sau viitor in spiritualitate. Fiind in calitatea altruismului, nu ne intereseaza cauza si efectul.  Ne delectam in actiunea de daruire in care suntem, fara sa mai avem nevoie de nimic. A avea posibilitatea de a darui este recompensa noastra.

Dar nu ne intereseaza rezultatele actiunii noastre? O oportunitate de a darui este rezultatul. Din acest motiv, conceptul de timp dispare si totul este intr-un repaos absolut.

Egoismul ne promite viitorul, insa in spiritualitate nu exista viitor, totul se intampla in prezent. Viitorul este simtit doar daca dezvalui in starea mea actuala lipsa altruismului, numai daca vreau sa daruiesc mai mult si aspir la asta. Ca si cum doresc sa vin dintr-o Lume a Infinitului mica spre cea mare.

Asta, de asemenea, este posibil doar printr-o minune, prin dorintele egoiste care ne ajuta. Ele imi dezvaluie lipsurile starii in care ma aflu, impuritatea altruismului meu.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →