Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 34 : “Iosif era trist”, suparat in spirit si suparat in inima, in timp ce era incarcerat acolo. Pana cand Faraonul a trimis dupa el, este scris: “Si ei l-au scos in graba”, insemnand ca el l-a eliberat si i-a raspuns lui cu cuvinte de bucurie, cuvinte care incanta inima, deoarece el fusese intristat pentru ca fusese in inchisoare. Intai, el a fost trantit in inchisoare, dar din inchisoare, el mai tarziu s-a inaltat la maretie.

Pare ca istoria despre Iosif ne povesteste despre lucruri materiale si despre schimbarile pe care ele le sufera. Iosif este incarcerat intr-o grota si apoi se ridica la grandoare. Vedem un desert, un Faraon, ministrii Faraonului, o inchisoare si asa mai departe.

Cu toate acestea, de fapt, este Iosif el insusi care decide cum sa vada realitatea. Iosif decide daca este vorba de o grota, in care el este incarcerat, sau de palatul regelui. El decide daca este noapte, sau zi. El percepe fiecare dintre conditiile sale, in functie de nivelul sau de revelatie a Creatorului, precum si de ceea ce crede el despre legatura sa cu Creatorul, si despre situatia in care el se afla.

In realitate suntem mereu in stare de implinire infinita. Cu toate acestea, perceptia noastra necorectata, descrie imagini care sunt necorectate inca. Scenele vazute sunt o reflectare a atitudinii si a hotararii noastre in ceea ce priveste Creatorul si rolul sau in guvernarea noastra. Situatia in care ne aflam, este de fapt, evaluarea noastra, a atitudinii Creatorului fata de noi. Prin urmare, noi suntem cei care cream propriile noastre stari.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →