“Noah a mers cu Domnul”

Cartea Zohar, Introducere, “A doua Porunca,” Articolul 198:’Se spune, “Noah a mers cu Domnul, deoarece Noah a trebuit sa fie sprijinit si ajutat, din moment ce el a fost sprijinit de imensa abundenta pe care Creatorul a revarsat-o asupra lui ”.

Noah se refera la iubirea conditionata. Cu cat mai mult revarsa Creatorul asupra lui, cu atat mai dependent  se simte el fata de Creator. Desi Noah este constient de toata bunatatea pe care o primeste de la Creator si se simte minunat, totusi inca este un nivel incomplet de iubire.

Deja este o atingere spirituala, din moment ce primesc de la Creator si inteleg si simt acest lucru. Este spus: “Noah a mers cu Domnul”, ceea ce inseamna ca el intelege si este constient de acest stadiu, dar el nu se poate ridica deasupra lui ca sa fie liber de dependenta de a primi. El este constient de acest lucru, din momentul in care el primeste ceva rau, iar iubirea sa se diminueaza.

O persoana nu poate sa faca nimic singura. In momentul in care primeste o lovitura, ea fuge de Creator, iar cand primeste ceva dulce, ea se apropie. Dar nu se poate opri singura din a face aceste deplasari inainte si inapoi. Este pur si simplu incapabila sa faca acest lucru, din moment ce aceasta este reactia sa naturala. Nu isi poate pune mana in foc din moment ce o va retrage imediat, datorita durerii. O persoana nu poate face eforturi care sunt dincolo de natura sa.

Noah este nivelul recunoasterii iubirii conditionate. O persoana care atinge acest nivel, atinge nivelul lui Noah. Nu ar trebui sa il subestimam, deoarece este un nivel foarte inalt. Este spus: “Noah a mers cu Domnul”. Desi Abraham nu a avut nevoie de sprijin, dupa cum se spune, mergi in fata mea si fi drept, din moment ce mergand in fata mea inseamna a nu avea sprijin, dar inaintea mea, desi nu stii daca eu te voi urma ca sa te sprijin. Aceasta este iubirea adevarata, marea iubire. Desi nu iti dau nimic, iubirea ta va fi totusi completa, “Mi te alaturi, in inima si sufletul tau”.

Abraham a atins nivelul lui Bina, al credintei, al fortei de daruire. Aceasta inseamna ca el nu depinde de cat de mult primeste sau nu. Exista deasemenea o intrebare in legatura cu ce se va intampla daca el va primi ceva negativ? Va continua el sa isi iubeasca daruitorul, precum a facut-o inainte, cand a primit de la El, ceva bun? Dar cel putin, iubirea sa nu depinde de cantitatea de bunatate pe care o primeste.

Lumina Superioara deja afecteaza o persoana, intr-un asemenea mod incat o sustine la un nivel la care sa il aprecieze pe Insusi Creatorul, atributul iubirii si daruirii si nu beneficiul pe care il poate obtine din asta. Aceasta inseamna ca o persoana se divide in doua parti. Prima parte este magarul din el (materia sa) care se bucura mai mult sau mai putin, sau care nu se bucura deloc. Cealalta parte este umanul din el, nivelul asemanarii cu Creatorul, care este determinat de cat de mult apreciaza atributele sublime, Divinitatea, iubirea, daruirea, ceva ce se afla dincolo de interesele lui corporale egoiste.

Abraham deja este divizat in aceste doua parti si nu depinde de cantitatea de placere pe care o primeste. Asta nu afecteaza in nici un mod, aprecierea sa fata de Creator, iubirea sa pentru calitatea de iubire si daruire.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 2/10/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed