Nu-i arata unui prost, o treaba facuta pe jumatate

Primesc multe raspunsuri despre ce simt oamenii in legatura cu citirea Cartii Zohar. In stiinta Kabbalah, o persoana se invata pe sine; ea este si copilul, si invatatorul in acelasi timp.

Trebuie sa descoperim o lume cu totul noua, unde dezvoltarea noastra incepe de la zero, de la o absenta totala a perceptiei. Dobandim o perceptie din ce in ce mai mare a acestei lumi, pana ce o realizam pe toata, iar in decursul acestui proces, trecem prin aceleasi etape de dezvoltare ca si copiii: experimentam confuzia, privim la lume copilareste si o percepem in mod straniu sau incomplet, comparativ cu adultii. Nu prea intelegem ce facem si care e rostul a toate. Dar intre timp, ne dezvoltam.

Trebuie sa trecem prin fazele de dezvoltare etichetate 0, 1, 2, 3 si 4; cand ajungem la al patrulea nivel (Behina Dalet), ajungem la radacina noastra, la cauza primara. Atunci intelegem “ce si cum”. Intelegem calea pe care am mers si cum trebuie sa reactionam la ea. Dar aceasta realizare vine doar la sfarsit.

De asta nu arati unui nebun o treaba facuta pe jumatate, caci la jumatatea drumului arata inca si mai rau decat la inceput. E la fel cu modul in care arata bucatile de material inainte sa fie cusute laolalta intr-un costum, sau o masina care a fost demontata in bucati, sau corpul unui pacient in mijlocul unei operatii. Suntem incapabili sa intelegem rezultatul final, caci mai intai trebuie sa dezvoltam dorintele si calitatile necesare pentru a il vedea. Se spune in Item 137 la „Introducerea la Talmud Eser Sfirot”, ca eroii sunt cei care sunt rabdatori, iar acestia sunt singurii care vor ajunge la castelul Regelui si vor intra pe portile sale.

Trebuie sa acceptam toate etapele acestei cai, in care incepem ca niste copii mici, fara nicio intelegere despre ce facem si ce ni se intampla. Uneori simtim ca apar in noi calitati noi, iar alteori ne simtim complet goi. Pe parcurs, trebuie sa ne pastram rabdarea si sa tintim catre dezvoltarea interioara.

Stiinta Kabbalah se numeste partea interioara a Torei, pentru ca vorbeste despre o persoana care isi dezvolta propriile sale dorinte. Atunci cand dorintele persoanei trec prin cele patru niveluri de dezvoltare, la nivelul al patrulea, persoana dezvaluie Lumea Spirituala. Ca urmare, toata atentia si concentrarea noastra trebuie atintite in interiorul nostru. Trebuie sa dezvoltam senzatii interioare, pe langa cele patru faze ale dorintei, impreuna cu mintea, care se dezvolta pe parcurs.

Toate lucrurile despre care vorbeste Zohar-ul sunt menite sa ne dezvolte senzatia interioara. Toata lucrarea noastra sta in a dezvolta senzatia realitatii spirituale din punctul din inima. Acest punct nu simte inca nicio spiritualitate – si de asta nu intelegem cuvintele si conceptele pe care le citim in aceasta carte. Noi doar incercam, cu ajutorul “Comentariului Sulam”, sa ne imaginam ceea ce citim sub forma a trei linii: linia dreapta, cea stanga si cea de mijloc – si sa discernem daca ceva se afla mai jos sau mai sus, in cele zece Sfirot principale, fie ca e interior sau exterior, Galgalta ve Einaim sau AHP, Tzimtzum Bet sau Parsa.

Daca nu inteleg ce inseamna aceste nume, atunci trebuie sa incerc, cel putin, sa vad relatiile geometrice intre ele, astfel incat sa apara o imagine. Astfel, dezvalui treptat adevarata perceptie a realitatii si inteleg ca ea exista numai in interiorul meu. Inteleg semnificatia existentei materiale in legatura cu cea spirituala si aflu care dintre ele este realitatea adevarata si care e doar un vis.

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: