Intreaga noastra natura este creata dintr-o dorinta de a ne bucura, si aceasta dorinta va ramane pentru totdeauna cu noi. Cu toate acestea, dorinta in sine, contine mai multe parti contrastante, care sunt diferite si deconectate una de la cealalta.

Este similar cu modul in care ar fi imposibil a compara anumite functii ale organismului uman, cum ar fi ficatul cu inima, creierul cu rinichii, din moment ce fiecare are propriile celule, distincte fata de celelalte. De fapt, daca am transplanta parti ale unui organ la altul, am otravi si omori acel organ; aceasta arata cat de diferite si straine sunt unele de altele. Dar ele lucreaza in comun, impreuna in armonie, pentru acelasi scop, care le uneste intr-un corp intreg.

Aceasta, nu se deosebeste de ceea ce citim despre sistemele spirituale, in interiorul corpului sufletului. Functiile sau calitatile lui Iov, Faraon, Israel, Abraham, si asa mai departe, par contradictorii pentru noi. Cu toate acestea noi nu trebuie sa distrugem nici macar o singura calitate. Trebuie doar sa le asamblam corect, astfel incat, in final acestea se includ in intentia de iubire si de daruire, care este de dragul Creatorului.

Mai mult decat atat, exista loc pentru fiecare dorinta, chiar si “negativa”, dorinte ca Faraon, Iov, Bilam, Balac, si chiar si Amalec (cea mai mare dorinta de primire pentru sine). Nu exista nicio dorinta, care nu se conecteaza la aceasta intentie de daruire. Dorintele noastre vor ramane diferite, dar in cele din urma, aceste diferente nu vor fi simtite. Intr-adevar, toate partile sistemului vor lucra in armonie, interconectate si participand impreuna, in scopul de a deveni ca Creatorul.

Pentru a deveni ca Creatorul inseamna sa reproduca sistemul care ne este prezentat noua ca un exemplu, prin intermediul Cartii Zohar. Este similar cu modul in care invatam un copil, de pilda, cum sa se comporte in aceasta lume, in timp ce copilul incearca sa o imite. Astfel, trebuie sa dezvoltam dorinta noastra pentru a intelege cum sa uneasca toate dorintele, gandurile si intentiile in sistemul despre care citim in Cartea Zohar.

Acum, acest sistem este foarte putin inteles de catre noi, la fel cum un copil care, desi nu o intelege pe mama lui tot se straduieste sa stie. Desi este extrem de dificil pentru copil sa inteleaga, deoarece el inca nu pricepe vorbirea, limbajul corpului, lumea in care traieste, sau ceva din toate astea, totusi, el face eforturi enorme pentru realiza acest lucru. Imaginati-va ca suntem in locul acestui copil; este exact aceeasi stare descrisa pentru noi de Cartea Zohar.

Noi stam in fata celor mari, adultii (kabalistii), care ne vorbesc despre o lume, pe care noi nici nu o stim si nici nu o intelegem. Dar exista o diferenta esentiala intre un copil din aceasta lume si noi, ca si copii in Lumea Spirituala, si aceasta consta in natura copilului, instinctul inerent, de a atinge lumea. Este o mare dorinta de a atinge, care defineste viata unui copil in ansamblu, in timp ce noi, trebuie sa cream o dorinta la fel de mare pentru a atinge Lumea Spirituala in interiorul nostru, absorbind aceasta dorinta din mediul nostru. Astfel, mediul functioneaza ca organe ale aceluiasi organism, care sunt particule ale sufletului nostru, care ne unesc impreuna si se ataseaza de noi insine, astfel incat sa se realizeze acest sistem intreg.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →