Intrebare: Care sunt cele trei linii ?

Raspuns: Linia stanga este dorinta necorectata care trebuie sa fie prima restrictionata (Tzimtzum Aleph). Linia dreapta este forta de a darui – forta Luminii. Iar linia de mijloc este rezultatul muncii de a le combina, a le conecta pe cele doua.

Intreaga noastra munca sta in linia de mijloc, si toate materialele Kabalei vorbesc despre asta. Liniile de stanga si de dreapta ne sunt date de Sus, de la natura sau Creator. Daca nu lucram pe linia de mijloc, ramanem asemenea unor animale, care actioneaza gata sa controleze aceste fraie – linia de stanga si linia de dreapta. Totusi, atunci cand primim prima scanteie din linia de mijloc, numita punctul din inima, aceasta este o oportunitate, o invitatie, pentru recastigarea controlului asupra vietilor noastre, pentru a nu ne misca asemenea unui cal, ci conducandu-ne, prin manevrarea celor doua fraie de mai sus.

Trebuie sa preluam controlul asupra acestor fraie si sa devenim umani. Punctul din inima este inceputul uman-ului din noi, care tine in frau acest animal, si se va misca spre similaritatea cu Creatorul. Munca spirituala consta numai in conducerea proprie, din punctul din inima, catre unirea cu ceilalti.

Atunci asta, noi relationam la calitatile noastre ca si conditie data de Sus. Nu ne mai identificam pe noi cu corpul si calitatile sale mostenite, sau cu Lumina data noua spre corectarea corpului. Asta inseamna a   lega aceste doua linii, dreapta si stanga, ca perfectiune creata de Creator, ca o invitatie de la El, pentru a incepe sa ne construim.

Eu nu ma mai ingrijorez, nu ma mai bucur, si nu mai sunt distras de pe linia de stanga sau cea de dreapta, in schimb ma raportez la starile date mie ca si oportunitate de a combina in mod corect aceste doua linii si de a merge inainte, conducand propriul animal si indreptandu-l drept catre scop.

In fiecare moment animalul meu se arunca intr-o directie sau alta, necunoscuta mie. Si eu trebuie sa imi imaginez scopul: Creatorul, unirea cu El si a deveni egal cu El, in proprietati, atat cat pot eu sa imi imaginez. Trebuie sa vad mediul meu ca pe un sistem perfect, echilibrat, legat si interconectat, in mod egal cu toate partile, si in garantie mutuala, astfel incat sa fie umplut de catre Lumina Superioara.

Scopul fiind clar, eu trebuie sa imi corectez animalul, astfel incat sa il indrept in directia buna, cu ajutorul fraielor. Nicio secunda acest lucru nu trebuie sa inceteze. De fiecare data eu imi imaginez scopul spiritual, in mod clar si in detaliu, si in consecinta, in mare confuzie, pentru ca lumina este cunoscuta doar prin intuneric. Trebuie tot timpul sa ma indrept catre acest scop, sa ma situez in sistemul general ca o componenta inseparabila.

Prin urmare, atunci cand citesc Zohar-ul, trebuie sa actionez ca un sofer de masina, apasand pedala de acceleratie, sa supraveghez soseaua, indreptand rotile, si simtind franele, toate acestea in acelasi timp.  In mod similar, cand ascult despre ce spune Zohar-ul, vreau sa imi imaginez totul in fata mea. De vreme ce fac aceasta ‘cursa’, vreau sa ma misc impreuna cu Zohar-ul si sa particip la el.

Cu alte cuvinte, vreau sa stiu ce anume studiez, sa ma conectez cu acest material, sa fiu parte a acestei dezvoltari . A sti inseamna a te integra, fuziona, dupa cum este scris: Si Adam a cunoscut-o pe Eva (dorinta sa corectata).

Din part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 01.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar | Add Comment →