Exil este o stare in care persoana nu dispune de un ecran anti-egoist si nu are contact cu Lumina. Persoana se afla in imposibilitate de a se corecta si de a efectua actul de sacrificiu.

Sacrificiul este o dorinta corectata. Cu timpul, persoana trebuie sa ia o parte din dorinta sa, de la nivelul neanimat, vegetativ, sau animat si sa o ridice la nivelul vorbitor. Dar in vreme de exil, persoana nu are puterea de a corecta nicio dorinta. Acest lucru se datoreaza faptului ca el este total lipsit de forte spirituale, pana ce Lumina Inconjuratoare ajunge la el si il conduce in afara starii sale.

Iesirea din exil si obtinerea puterii de a rezista la o dorinta, de a se ridica deasupra ei si sa lucreze de dragul daruirii, inseamna ca persoana a cucereste desertul (starea in care dorintele sunt inca mici, ca in desert) sau ca a ajuns in Tzara Israel (o stare de dorinte mai mari si de lucru la un nivel mai inalt). Unde ajunge persoana dupa ce iese din exil depinde doar de dimensiunea dorintei prin care este capabil sa depaseasca si sa urce mai sus pentru a lucra de dragul de a darui.

Dupa 40 de ani de corectare a sa si redirectionarea spre daruire, dorinta, care anterior a fost desert, se transforma in dorinta numita Tzara Israel. Aceasta inseamna ca dorinta devine potrivita pentru a lucra de dragul daruirii.

Pana in prezent, noi nu avem puterea de a ne corecta si, prin urmare, stam departe de Tara Israel (Tara- Eretz este derivat din cuvantul Ratzon-Dorinta). Noi nu avem puterea de a lucra cu dorintele noastre de dragul daruirii; numai ne imaginam ce este munca spirituala corecta. Aceasta semnifica faptul ca in loc de a renunta, noi ne rugam. Vom inlocui munca reala cu dorintele noastre, prin cererea noastra de a ni se acorda aceasta forta, pentru a efectua corectarea reala.

 Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 25.04.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar | Add Comment →