Nu ar trebui sa ne straduim sa corectam lumea sau pe noi insine; trebuie doar sa studiem actiunile pe care Lumina Superioara le face asupra noastra. Este asa cum Creatorul i-a spus lui Moise: „Hai sa mergem la Faraon.”.

Moise e mic si inspaimantat – adica, asta este o calitate foarte slaba la un om. In fata lui se afla o creatura de proportii monstruoase; e toata creatia, toata lumea, egoismul, care detine toata puterea, hrana si oxigenul. Eu primesc toate aceste lucruri de la Faraon; el este toata realitatea mea. Intre timp, o calitate micuta sau o dorinta numita Moise se ridica impotriva lui si vrea sa scape, sa iasa de sub controlul lui si sa inceapa sa traiasca intr-o alta lume!

Aproape ca nici nu simtim in noi aceasta mica oportunitate de a ne inalta si de a iesi din egoismul nostru. Nu stim cum sa iesim din aceasta sclavie in Egipt sau unde sa fugim din ea. Insa Creatorul ne spune, “Hai sa mergem la Faraon impreuna!”. Si ca un copil care il ia de mana pe adult, Moise si Creatorul merg impreuna.

Din partea fiintei omenesti, tot ce e necesar e consimtamantul, o cerere de ajutor catre Creator. Nu trebuie sa ne batem cu raul de unii singuri. Insa oamenii nu inteleg acest lucru si cred ca pot sa faca ceva de unii singuri. Dar cine se crede erou e nebun.

Toate religiile si presupusele metode “spirituale” gresesc in aceasta privinta, invatand oamenii sa eradicheze inclinatia rea. Insa Kabbalah spune ca partea stanga (dorintele egoiste) ne este data tocmai ca sa ne ajute sa aderam la partea dreapta (daruirea) – la urma urmei, acesta este obiectivul de a il realiza pe Creator prin eforturile noastre pe linia din mijloc.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →