Intrebare: De ce coborarile sunt mai impresionante decat urcarile?

Raspuns: Deoarece suntem egoisti. Am fost creati din dorinta de a ne bucura, care experimenteaza placerea sau suferinta. Nu exista mijloc intre ele, si deci chiar cand sunt intr-o stare neutra unde si placerea si suferinta lipsesc, ma simt rau. Imi lipseste placerea. Intotdeauna cer pozitivul; zero nu imi ajunge.

Acesta este motivul pentru care persoana este nesatisfacuta. Are casa, servici, mancare din plin, dar totusi ceva lipseste. Ori iarba e mai verde la vecini ori viata este lipsita de sens.

Dorinta noastra egoista nu este satisfacuta cu ce are. Ca rezultat suferim din cauza lipsei de completare, iar aceasta completare trebuie sa cresca la fel cum ne creste si egoismul.

In plus, sursa noastra este Creatorul, care ne-a creat. El este unicul, singurul si de neinlocuit iar  fiecare din noi simte asta. Deci cum putem gasi implinirea pentru cineva care este atat de unic?

De aici reiese ca noi niciodata nu putem gasi satisfactia, nici prin placere nici prin auto-realizare. Aceasta este natura egoismului. Cea mai mica coborare este de ajuns pentru ca tot eroismul sa ni risipeasca intr-o clipa. Am fi de acord cu orice doar sa nu ne mai simtim goi pe dinauntru!

Dorinta pentru placere depinde in intregime de Lumina. Atat timp cat primeste Lumina, este plin de energie, chiar daca nu intelege de unde vine acea energie. Dar pe masura ce Lumina se distanteaza, se simte neajutorat si ar fi de acord cu orice doar ca sa schimbe cumva situatia.

Priveste lumea: exista terorism, crime, hotie si minciuni. Pare ca daca ii dai fiecarei persoane ceea ce doreste nimeni nu ar face ceva rau. Deci a cui e vina? Este a Creatorului, care nu ni se reveleaza si deci ne arata lucruri rele. Tot ce ramane este sa tragem cocluzia potrivita din cele de mai sus.
Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 11/16/10, Introducere la  Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Suferinta, Zohar | Add Comment →