Daca am darui Creatorului prin dorinta pe care El a insuflat-o in noi, ar putea exista o iubire mai superficiala decat asta? In fond, L-am iubi pe El pentru ca El ne-a facut sa-L iubim. Iubirea este posibila numai daca dorinta isi are originea in noi.

Acesta este motivul pentru care nu a fost o optiune pentru a ne crea pe noi cu o dorinta gata sa-L iubim, pentru ca ar fi fost dezgustator. Iubirea trebuie sa fie complet autentica in radacina sa, trebuie sa fie ca o  floare intr-un spatiu gol, absolut dezinteresata si independenta de orice placere de a primi.

Cum putem atinge o astfel de iubire absoluta, pura, si eterna, extrem de altruista, fara a cere vreo recompensa? Cum poate atinge creatura aceeasi atitudine fata de Creator, ca El pentru ea? Aceasta dorinta, nevoie de daruire, trebuie sa fie dezvoltata de noi. Aici se afla intreaga noastra dezvoltare in  aceasta lume si Lumea Infinitului: a atinge nevoia de iubire.

Deoarece o dezvoltam in noi insine, aceasta nevoie de iubire nu dispare. Insistam pe aceasta Lipsa, datorita careia putem iubi si darui. Din acest motiv, vasul spiritual nu poate fi niciodata preaplin. Nu poate fi umplut; noi o vom acoperi, pur si simplu, de Sus, dupa cum este scris: Iubirea va acoperi toate pacatele. Actiunea de acoperire doar creste Lipsa. Noi o acoperim, dar ea-si mentine cresterea, continua sa straluceasca luminoasa.

Acesta este motivul pentru care procesul la care suntem supusi nu are nicio comparatie, cum rezulta din scopul final. Intr-adevar, daca, Creatorul doreste sa ne aduca la iubire reciproca, aceeasi iubire pe care El o are pentru noi, atunci nu exista nicio alta optiune. Intreaga scara spirituala, deja este asternuta, de la punctul final catre noi – inceputul caii, iar noi trebuie sa continuam calatoria noastra tot drumul pana la capat.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →