În timp ce citeşti Zoharul, nu trebuie să uiţi că el vorbeşte de legăturile dintre noi. Cei răi şi cei drepţi, o seară de sâmbătă şi zile ale săptămânii, zi şi noapte, nemişcatul, vegetalul, şi natura animală, omul, Templul, un câmp şi un copac, toate aceste cuvinte descriu numai tipurile de conexiune dintre suflete, conexiunile lor la nivelul nemişcat, vegetal, animat şi vorbitor.

Ei nu vorbesc despre nimic altceva, pentru că nimic altceva nu există. În interiorul acestei conexiuni, în funcţie de tipul ei, noi experimentăm lumea. Combinaţii de forţe, legând sufletele împreună ne desenează imaginea lumii pe un ecran pentru noi. Astfel percepem noi realitatea.

Cărţile cabaliste descriu numai conexiunea dintre noi, deoarece nu există nimic altceva despre care să scrii. Nu este nimic altceva şi lumile sunt descrieri ale nivelelor de conexiune între suflete.

Există o dorinţă de a simţi plăcere, fără formă, şi ce este descris, sunt stagiile transformării ei pentru a se conecta cu alţii. Unindu-se cu alţii, făcând eforturi, şi atrăgând Lumina Reformatoare, discernăminte şi împliniri, creatura descoperă pânza de conexiune dintre toate părţile ale unui suflet întreg, Malchut a Infinitului. Despre asta citim noi.

Cabaliştii nu percep nimic mai mult. Creatura percepe realitatea detaşată de conexiunea cu ceilalţi şi o denumeşte lumea asta, sau se simte legată de ceilalţi prin forţa de a dărui ce îi dă viaţă, şi în cazul ăsta, lumea superioară îi este revelată.

Lumea superioară este relaţionarea cu ceilalţi şi tot ce găsesc în ei. Ce găsesc? Este proprietatea de a dărui. La aceasta se face referire prin “a dărui pentru a dărui”. Relaţiile de acest fel sunt descrise prin “nu fă altora ce urăşti să ţi se facă.” Mai târziu relaţiile devin mai puternice, şi simţim dragostea în ele, şi sunt descise prin “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”

Relaţiile de dăruire conduse de principiul “Nu face celorlalţi ce urăşti să ţi se facă” sunt considerate ca fiind al doilea templu, nivelul Bina, Mochin de Neshama. Relaţiile de tipul “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” sunt considerate ca fiind primul Templu, nivelul Mochin de Haya.

Totul vorbeşte doar de legăturile dintre omanei. Toate cuvintele pe care le putem folosi, întreaga realitate pe care o putem revela, totul nu este nimic mai mult decât conexiunea dintre oameni.

Lipsa de conexiune în care trăim ne apare sub forma acestei lumi. Vederea mea, percepţia mea în reţeaua egoistă dintre toţi, la nivelul minim, este văzută ca fiind această lume. În consecinţă, eu descopăr legătura puternică, reală, egoistă dintre noi, ca fiind linia stângă, o klipa (carapace, forţă impură).

Totuşi, nu avem o altă percepţie sau înţelegere, o altă realitate sau existenţă, cu excepţia conexiunii dintre noi, fie ea bună sau rea. Cartea Zohar vorbeşte numai despre aces tip de conexiune.

Despre ce altceva mai pot Cabaliştii să scrie? Nu este nimic altceva în realitate tot ce îmi pare mie ca fiind nivelele nemişcat, vegetal, animal sau uman, diferite obiecte, acţiuni, gânduri, decizii, construcţii, mobilă şi vehicule, toate acestea, dacă ne putem imagina, sunt relaţii interumane în formele lor corecte şi incorecte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabalan 2/27/2011, “Introducere la cartea Zohar”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar | Add Comment →