Viziuni sau lumea spirituala?

Zohar, Capitolul, VaYechi (Si Jacob a trait), paragraful 170: Pana la plecarea sufletului cuiva, toate rudele si prietenii din lumea adevarului ii plimba sufletul si ii arata locul din Eden si locul pedepsei.

Intrebare: Oamenii care au suferit o moarte clinica vorbesc despre viziuni pe care le experimenteaza, care, sub multe aspecte sunt similare celor descrise in Cartea Zohar. Totusi, acesti oameni nu stiu nimic despre Cabala.

Raspuns: Intelegerea Cabalei nu ajuta o persoana sa vada lumea spirituala. Lumea Superioara poate fi simtita numai intr-un suflet corectat. Daca o persoana studiaza, sau nu, carti Cabaliste este irelevant. Cel mai important lucru este daca doreste sa se corecteze.

Putem privi experienta mortii clinice din doua perspective. Pe de o parte, cand o persoana cade intr-o stare critica, este o lovitura grea pentru corpul fiziologic, care nu este altceva decat o dorinta de placere. Corpul nostru ne apare numai ca ceva corporal, care ocupa spatiu, dar in realitate este doar o dorinta de placere, de un anumit tip de implinire.

Daca aceasta dorinta simte gol sau suferinta, in mod natural nu vrea sa simta locul (dorinta) in care simte durere. Vrea sa reduca si sa restrictioneze acest loc, sa traiasca mai putin, sa-si deconecteze simturile, sa ia droguri, etc. Orice persoana care simte suferinte materiale si emotionale vrea sa le restrictioneze, asta insemnand sa restrictioneze perceptia sa asupra lumii, chiar pana la dorinta de a stopa viata.

Dar simtind suferinta si dorind sa urce, pentru a scapa din acest loc, plin de intuneric, durere, lovituri, razboaie si boli, adica sa se ridice din teribila suferinta, deasupra acestei lumi, o persoana face de fapt, o actiune spirituala. Nu o faci de dragul daruirii, sau pentru ca esti atras de spiritualitate, ci pentru ca suferinta te preseaza asa de mult, incat te forteaza sa iesi in afara, ca un sambure azvarlit in sus, cand strivesti o cireasa.

Aceasta este calea suferintei, dar nu este avansare, pentru ca in acest fel nu te apropie de scop. De fapt, tu nici nu stii ca exista un scop; pur si simplu alergi ca un animal manat prin lovituri de bat. Oricum, te ridici deasupra ego-ului, a dorintei de placere. Vrei sa il anulezi, gandind: Nu vreau nimic, doar lasa-ma in pace!

Sa presupunem ca furi un milliard de dolari si esti prins si inchis pe viata. In acel moment iti doresti doar paine si apa si sa te intorci acasa. Asta este! Totusi, inainte de asta ai vrut un miliard de dolari! Dorinta se reduce pe sine astfel, prin cresterea credintei deasupra ratiunii. Este gata sa fie in daruire, sa respinga si sa se restrictioneze astfel incat sa nu simta suferinta pe care o aduce pedeapsa.

Si asta se intampla atunci cand oamenii incep sa simta adevarul; devine revelata o conexiune cu Creatorul, cel putin intr-o anumita masura. Totusi, ea trece foarte repede si oamenii sunt incapabili sa ia sau sa retina in intregime aceasta stare, pentru ca le lipsesc propriile Kelim, vasele spirituale permanente. Si astfel senzatia trece.

In 99,9 % din cazuri, senzatia a ceva din alta lume se refera numai la oamenii cu experiente psihosomatice. Deoarece ei traiesc in suferinta, confuzie, intuneric emotional si sisteme interne defecte, aceasta este doar imaginatia lor.

Scopul creatiei nu este ca o persoana sa simta lumea spirituala, in starea mortii clinice. Trebuie sa simtim spiritualitatea intr-o stare de totala siguranta si functionare in ea, ca si cercetatorii care au cunoastere, intelegere, senzatie si putere. Trebuie sa ajungem sa devenim ca si Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Zohar

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: