Fiecare crede că este imposibil să fii o ființă umană perfectă, așa că, în general, crede că este complet, și când se uită la prietenii săi, le vede defectele, că nu sunt toți în regulă.

El, pe de altă parte, este bine (Rabaș – Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă?”).

Orice facem aici face parte încă din lumea trupească și există o singură cale prin care omul se ridică în spiritualitate: iubirea pentru prieteni. Multe articole au fost scrise și multe cuvinte au fost rostite despre iubirea pentru prieteni. În starea actuală a grupului nostru, pe ce ar trebui să se concentreze omul acum, ca pe ceva care va fi cu adevărat benefic?

Am nevoie de un singur lucru. Nu acum și nu mai târziu, ci întotdeauna, pentru căci chiar și peste o lună nimic nu se va fi schimbat în comparație cu astăzi. Munca va fi aceeași: recunoașterea măreției scopului, măreția conexiunii cu Creatorul, singurul lucru pentru care merită să trăiești și pentru care merită să plătești orice preț.

Sâmbătă, când ai făcut un toast la masă, ai spus: „Nu a mai rămas nimic de dăruit Creatorului, decât sufletul meu. Am dat deja totul și am văzut că nimic din toate acestea nu valorează nimic, că nici măcar nu a ajuns la destinație. Singurul lucru care mi-a mai rămas este sufletul meu. Este al meu și îl dau”.

Aceasta este conștientizarea pe care grupul trebuie să o insufle în mine. Totul începe și se termină cu conștientizarea importanței Creatorului, deoarece întreaga noastră cale este îndreptată către El. Dacă El nu este important pentru mine, voi începe să mă întorc în toate direcțiile – prin 359 din cele 360 ​​de grade, excluzând acea singură direcție adevărată.

O singură direcție duce la El. Toate celelalte direcții sunt „domeniul meu, al celor mulţi”, unde mă îndrept spre îndeplinirea propriilor mele dorințe, pofte, pasiuni și deficiențe. Prin urmare, dacă vreau să părăsesc punctul central, „inima de piatră”, punctul meu din inimă, și să mă îndrept spre El și să-L ating, atunci de la bun început trebuie să-mi stabilesc scopul în vizor. Și voi putea să-l păstrez în conștiința, atenția și concentrarea mea doar dacă este important pentru mine.

Cum poate deveni important pentru mine? Poate deveni important doar dacă grupul îmi spune că este important, îmi spune de o mie de ori, pentru că eu nu-i văd importanța. Nu voi începe niciodată să-l caut, pentru căci, cum aș putea căuta ceva ce nu văd, nu simt și nu pot percepe?

Grupul trebuie să-mi ofere asta. Iată atât începutul, cât și sfârșitul muncii. Nimic nu se schimbă: trebuie să ridici constant importanța Creatorului prin toate gradele, în această lume și în viitor. Nu există nimic în afară de asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →