Dacă omul simte un sentiment de confuzie în minte, se simte epuizat și se chinuie să deschidă puțin o ureche sau un ochi, acest lucru este foarte bine, deoarece micile eforturi depuse în astfel de momente nu se bazează pe autoexcitare. În această etapă, omul lucrează deja tocmai cu apariția unor noi simțiri; se creează noi Kelim inconștiente. Încă nu simți ceea ce ai astăzi, dar mai târziu acest lucru va începe să se dezvăluie.

Când omul atinge viziunea spirituală, se bucură cel mai mult de astfel de stări, pentru că sunt cele mai rodnice: în acest moment, următorul grad se formează în interiorul lui. O simte ca pe ceva gol și confuz, în timp ce el însuși se simte obosit, egoist și oarecum lipsit de interes: „Unde este viața mea anterioară?” Toate acestea sunt bune! Nici nu-ți poți imagina cât de bine este!

Nu ar trebui să respingi astfel de gânduri. Dacă le respingi, nu vei folosi Aviut (grosimea) care vine acum la tine și cu care trebuie să mergi mai departe.

Încearcă să te adaptezi la el în deplin acord cu tine însuți. Este foarte ușor să te detașezi de această lume și să zbori printre nori. Sau, dimpotrivă, să te detașezi de acei nori și să cobori în această lume. Trebuie să trăiești simultan în ambele, adică cu acceptarea interioară că așa ar trebui să fie. Creatorul trebuie să Se îmbrace în această lume. El trebuie să coboare în lumea ta și să o umple în toate stările tale: la locul de muncă, în familie și în orice altceva.

Nu ar trebui să faci o ruptură în tine: „Acum sunt ocupat cu spiritualul, iar după aceea mă voi ocupa de această lume, unde totul este mai real.” Nu există o astfel de diviziune. Este una și aceeași realitate; pur și simplu nu putem coborî realitatea spirituală în cea materială, astfel încât să o putem vedea. Dar în realitate, așa ar trebui să fie.

Dacă ne detașăm de această lume, vom rămâne un punct, și prin urmare, vom opri dezvoltarea noastră spirituală, care este construită exclusiv pe conținerea spiritualității, a Creatorului, a simțirii Celui de Sus, în tot ceea ce există aici, în lumea noastră, de la cele mai joase stări corporale până la cele mai înalte.

Cu alte cuvinte, oriunde te-ai afla și în orice te-ai angaja, fie că este vorba de afaceri, dragoste, o promovare, o decizie sau niște certuri, dacă nu-L aduci pe Creator în asta, dacă nu depui astfel de eforturi, atunci nu este muncă spirituală. Munca spirituală constă în a-L aduce pe Creator în lumea noastră și în stările noastre, fără a lăsa nimic în urmă, fără a fugi nicăieri și cuprinzându-L în toate. Trebuie să ne umplem viața obișnuită cu astfel de simțiri spirituale până când, și în măsura în care, începem să-L percepem pe Creator prin ele, forța vie care dă cu adevărat viață tuturor acestora și le mișcă.

Nu ar trebui să te refugiezi în Cabala timp de două ore pe zi pentru a te detașa de această lume. Nu! Ar trebui să faci asta astfel încât, ulterior, pe parcursul întregii zile, în toate cele 22 de ore rămase, să trăiești combinând totul cu ceea ce ai primit. Toată energia, toată exaltarea, toate impresiile pe care le-ai primit trebuie plasate în toate cele 22 de ore rămase. Numai atunci se poate considera că viața ta se realizează cu adevărat corect.

Nu contează cele două ore pe zi pe care le petreci studiind Cabala sau diseminând. Ceea ce contează este cum, în tot restul timpului tău, te forțezi să aduci în toate ceea ce ai primit în acele două ore, cum încerci să trăiești acele două ore pe parcursul tuturor celorlalte 22 de ore.

Prin urmare, viața noastră de zi cu zi este aranjată în așa fel încât ni se cere să lucrăm opt până la zece ore. Iar cabaliștii obligă omul să muncească, să participe la întreaga viață a societății înconjurătoare, să nu se retragă în niciun caz, și să nu se detașeze de lumea exterioară vastă care, chipurile, îl sperie.

Credem că ar fi bine să ne retragem undeva din lumea exterioară și să trăim acolo în pace, creând o lume artificială pentru noi înșine. Absolut deloc! Creatorul nu a făcut nimic inutil: o soție, copii, șef, soacră și așa mai departe, toate acestea sunt perturbări necesare, în care trebuie să inducem spiritualitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 30/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →