Noul meu articol pe San Diego Jewish World “Pandemia a încheiat copilăria noastră”

PETACH TIKVAH, Israel —

Putem să avem ochii plini de lacrimi, dar nu va fi de folos. Lumea pe care o cunoșteam până la începutul acestui an s-a terminat, și nu se va mai întoarce. Și cu ea, ne-a luat copilăria. Până la Covid-19, eram ca niște copii care aruncau prin casă făcând tot ce își doresc, în timp ce părinții sunt plecați la afaceri. Dar Covid ne-a arătat că ei nu au plecat; sunt doar invizibili. Și în loc să se arate și să strige la noi, au trimis o forță invizibilă cu nume ciudat, SARS-CoV-2, alias, povestea coronavirus, care ne-a trimis acasă și ne-a spus să rămânem acolo. Și de fiecare dată când ieșim, se întoarce și ne lasă o altă lovitură până când învăţăm că trebuie să ne supunem.

Nu ne place de el; vrem să scăpăm de el, dar ne dăm seama treptat că nu putem și, probabil, nu vom putea niciodată, cel puțin până când nu vom face ceea ce ne spune: „Stați deoparte și nu vă mai infectați unul pe altul”.

Știm deja că virusul ne afectează creierul, dar ceea ce nu ne-am dat seama este că ne afectează inimile. Ne va schimba inimile de la înstrăinare la conexiune. Deocamdată, nu ne crește decât singurătatea, dar, la un moment dat, ne vom da seama că pentru a ne conecta și a nu fi singur, trebuie să ne conectăm în inimile noastre, înainte de a ne conecta fizic. Abia atunci vom depăși izolarea, influența negativă pe care am proiectat-o unul asupra celuilalt va fi inversată și aceasta va fi vindecarea noastră.

Virusul a venit să ne învețe cum să fim adulţi, responsabili pentru casa noastră comună și să ne responsabilizăm unul față de celălalt. A venit să ne transforme din copii neîncrezători, în adulți grijulii care se îndreaptă unii către alții și către lumea din jurul lor.

Așa cum copiii nu observă măsura în care cresc până nu sunt deja adulți, vom vedea ce am devenit abia după ce se întâmplă. Și probabil, doar atunci vom fi recunoscători pentru virus, fără de care nu am fi fost în stare să ne deconectăm de noi, cei mici, infantili și distructivi, și să devenim o umanitate matură, responsabilă și grijulie.

Filed under: Coronavirus, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →