Întrebare de pe Facebook: Cum ne putem purifica  gândurile  și efectul lor asupra noastră?

Răspuns: Depinde de natura gândurilor. Dacă aceste gânduri sunt pur și simplu ale tale, individuale, atunci ele vor rămâne limitate la sinele tău egoist, concentrate exclusiv pe cum să-i oferi confort maxim.

Dacă totuși, gândurile apar din conexiunea cu ceilalți, atunci începi să ieși din tine însuți și să simți o influență din exterior, și în acest fel să te dezvolți și să te înalți.

Prin urmare, purificarea gândurilor înseamnă în primul rând ieșirea din tine însuți în conexiune cu ceilalți. Conexiunea cu ceilalți nu este conexiunea obișnuită, așa cum o înțelegem în lumea noastră.

Aceasta este o muncă în grup, care trebuie studiată. Lucrând în grup, îți dezvolți și perfecționezi gândul astfel încât să începi să simți sursa stării tale: Creatorul.

Din KabTV “Răspunsuri şi întrebări din Facebook”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este scopul suprem al Cabala?

Răspuns: Cabala în sine nu are un scop; ea realizează scopul creaţiei. Creația are un scop. Are un început și un sfârșit, iar Cabala ne ajută să realizăm acest scop în cel mai rapid și mai binevoitor mod.

Scopul creației este revelarea și starea de echivalență completă și conexiune cu unica Forță superioară.

Întregul univers, tot ceea ce ne putem imagina, este guvernat de o singură Forță superioară. Scopul creației este ca fiecare dintre noi să dezvăluim această Forță superioară fiecăruia dintre noi, să o înțelegem corect, să ne apropiem de ea și să o folosim așa cum dorim.

Întrebare: Ce este Forța superioară?

Răspuns: Este calitatea dăruirii și a iubirii. Ca o mamă, ca părinții, este ceva foarte măreț și binevoitor.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 02/06/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii care studiază Cabala au două vase: inima și punctul din inimă, precum și două lumini: scânteia acestei lumi (Ner Dakik) și lumina înconjurătoare a lumii superioare. Prin urmare, ne aflăm într-o stare interioară destul de complexă: inima se „extinde” constant, dar numai în măsura necesară dezvoltării punctului din inimă.

Prin urmare, uneori simțim că nu avem absolut niciun interes pentru această lume, că nu vrem nimic de la ea. Este aşa, pentru că inima dispare, dar punctul din inimă se străduiește spre propriul scop și suprimă toate dorințele inimii. Alteori, se întâmplă opusul: punctul din inimă pare să se estompeze, în timp ce inima dezvăluie o poftă intensă, aproape înnebunitoare, pentru plăcerile acestei lumi.

Mai mult, există etape de dezvoltare care nu depind de noi, ci de structura sufletului fiecărui om și de structura generală a sufletelor, care este determinată de apropierea lor de Machsom [barieră].

Omul trebuie să treacă printr-o stare cunoscută sub numele de recunoaștere a răului. Sunt dorințele din inima mea bune sau rele? Dacă sunt rele, de ce? Simt plăcere în ele, atunci de ce sunt rele? Sunt rele pentru că sunt opuse dorinței punctului din inimă, iar eu tind spre el pentru că acolo, poate, voi simți că pot experimenta o plăcere mai mare.

Trecem prin diferite stări, urcări, coborâri și așa mai departe. Prin urmare, pe de o parte, ni se pare că ar trebui să avansăm spre o mai mare atingere a Creatorului, spre Machsom. Pe de altă parte, intrăm într-un întuneric și mai mare.

Ar trebui să tindem mai serios spre spiritualitate, dar în același timp, avem multe perioade în care suntem atrași doar spre corporalitate. Omul trece prin aceste stări pe o perioadă lungă de timp, până când ajunge în cele din urmă la punctul în care spiritualitatea devine cel mai important lucru pentru el și vede tot ce este corporal prin spiritualitate.

Aceasta înseamnă că omul acționează în această lume doar pentru a atinge spiritualitatea. Omul trăiește, muncește și face tot ce este necesar, dar numai în acest scop. Acest scop îl atrage atât de puternic încât îi transformă întreaga existență, dar nu îi anulează viața obișnuită.

Rav Baruch Aşlag (Rabaş) scrie că, dacă omul folosește tot ce îi vine pentru a se conecta cu spiritualitatea, cu tot ce îi vine prin acțiunile acestei lumi – atunci în cele din urmă, acest lucru îl aduce într-o stare în care tinde spre spiritualitate cu toată puterea sa.

Și din moment ce această lume i-a servit deja pentru a construi o dorință puternică de spiritualitate, nu mai are nevoie de ea. Atunci i se acordă intrarea în lumea spirituală. În același timp, el rămâne în lumea noastră, dar acest fapt nu mai contează.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se numește „pedeapsă” o stare în care omul primește ceva în timp ce se află într-o stare de coborâre? Este o stare în care nimic nu se schimbă. Cum trebuie înțeles acest lucru?

Răspuns: Voi întrebați despre o stare în care omul nu experimentează o alternanță între stări de ascensiune și cădere pentru o perioadă lungă de timp.

Faptul că el nu primește coborâri este pedeapsa. „Nu păcătuiește” înseamnă că nu primește părți suplimentare din Adam HaRişon  după încălcare.

Cu alte cuvinte, el nu este adus într-un punct în care poate corecta ceva. Aceasta este pedeapsa, căci nu i se dau stări rele.

Pedeapsa nu înseamnă că este adus în stări rele, ci că nu i se dau stări rele.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce grupul ar trebui să-mi ofere o dispoziție bună?

Răspuns: În paralel cu măreția Creatorului, trebuie să primești un spirit înalt din partea grupului. Fără o dispoziție înaltă, măreția nu este măreție.

S-ar putea spune că acolo unde Creatorul este ascuns, grupul trebuie să-şi îndeplinească funcția. Cu alte cuvinte, Creatorul S-a ascuns, dar în locul Său, El ți-a dat grupul. De ce? Pentru că nu te poți conecta cu El decât de dragul dăruirii. Dar cu grupul te poți juca cum dorești. Totuși, adevăratul joc poate fi doar de dragul dăruirii. Adică, în această lume, în starea ta egoistă, ai oportunitatea de a efectua muncă spirituală.

Problema cu grupul nostru este că nu ne preocupăm de construirea grupului. Trebuie să începem cu asta.

Dacă vreau ca grupul să mă influențeze și să mă construiască, atunci trebuie să mă asigur că este puternic, că posedă intenția corectă, că operează pe „frecvența” corectă, că menține o dispoziție înaltă și că întruchipează tot ceea ce doresc să primesc de la el.

Pentru ca grupul să posede aceste calități, trebuie să i le ofer. De unde pot obține ceea ce îi ofer? Oricine poate oferi asta! Oricine poate face asta, cu condiția să nu fie pentru sine, ci pentru altcineva.

Este exact ca în timpul unei prelegeri. Ajungi, iar studenții tăi se gândesc: „Ce om drept! Cât de corectat este!” De ce? Pentru că reverși către ei tot ce ai citit și chiar și ceea ce nu ai. Lucrezi la dorința lor de a primi și le oferi un nivel de înălțare pe care tu însuți nu îl posezi.

Uneori vii deprimat, dar începi să vorbești și te aprinzi. Vezi că atunci când vrei să dăruiești grupului, propria ta stare nu contează.

Poți să-i înalți pe oameni, să-i inspiri cu adevărat, cu cuvintele tale, chiar și cu cele care par să nu vină direct din inimă. Omul care te ascultă va crede că acest lucru a venit la el de Sus, direct de la profetul Ilie. Trebuie să faci același lucru în mod deliberat și intenționat cu grupul tău, astfel încât să devină reciproc.

Nu-ți poți imagina ce forțe vei putea primi! Nu vei putea dormi! Va fi ca acele prime zile când ai întâlnit ideea de Cabala. Există astfel de zile de ascensiune în sărbătorile de Sukot sau Pesah, când acel spirit înălțat rămâne cu tine non-stop. Vei vedea că așa vei trăi.

Fie că vrei, fie că nu, prietenii tăi vor acționa asupra ta în acest fel. Cu toate acestea, problema este că ei încă nu doresc să te influențeze. Ei încă nu înțeleg că acesta este punctul crucial.

Vei simți că trăiești și „arzi” în fiecare clipă. De unde vine din interiorul tău și sub ce formă? Un grup întreg stă acolo și lucrează, iar tu ești cu ei ore întregi. Când ești afară, privind înăuntru, auzi adesea că acest lucru este important, că este ceva special și tu însuți „iei foc”. Ce altceva mai există pentru a stârni un asemenea entuziasm? Despre asta este vorba în spiritualitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 226

Cum ar trebui să folosim răul pe care îl primim de la Creator?

Folosim răul în măsura în care suntem capabili să-l înțelegem. Dacă dorim să folosim ceva, înseamnă că luăm acel lucru și ne întoarcem cu el către Creator. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „a-l folosi”. Nu putem face nimic singuri. Putem face ceva doar dacă îl cerem Creatorului, dacă Îl cerem, iar apoi Creatorul ne împlinește. Creatorul nu poate acționa decât dacă noi Îi cerem și nu-L putem obliga pe Creator să facă nimic decât dacă cererea noastră este autentică și bine examinată.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un samurai a venit la un înțelept și l-a întrebat dacă iadul și raiul există cu adevărat.

„Cine ești?”, a întrebat înțeleptul.

„Un samurai”, a spus războinicul.

„Minți”, a spus înțeleptul. „Ai o față de cerșetor.”

Samuraiul și-a scos sabia. Înțeleptul a spus:

„Așa se deschid porțile iadului.”

Samuraiul a înțeles, și înclinându-se, și-a pus sabia la loc.

„Și așa se deschid porțile raiului”, a spus înțeleptul.

Întrebarea mea este următoarea: Este posibil să nu scoți sabia ca răspuns la vreo insultă? Cu alte cuvinte, este posibil să nu treci prin iad înainte de a ajunge în rai?

Răspuns: Este foarte dificil. Cred că este practic imposibil.

Comentariu: Deci, întregul drum spre rai este pavat prin iadul prin care treci. Aceasta este o chestiune serioasă.

Răspunsul meu: Ce altceva poți face? Așa am fost creați. Acesta este egoismul nostru incomparabil.

Întrebare: În principiu, nu iartă pe nimeni; omul trebuie să răspundă imediat?

Răspuns: Da. Primul gând este să scoatem sabia, pentru că așa suntem noi. Nu există scăpare.

Nu putem pur și simplu să acționăm un comutator astfel încât binele să ne guverneze. Pentru că „Eu am creat răul”, acestea sunt într-un fel, cuvintele Creatorului. „Și am creat Tora pentru corectarea lui”. Dar la început există răul.

Întrebare: De ce a fost creat răul la început?

Răspuns: A fost pentru ca omul să poată deveni conștient de natura sa de la o extremă la alta, de la rău la bine, să experimenteze pe deplin ambele manifestări și apoi să se încline spre bine. Numai atunci, binele va guverna omul asupra răului. Dar unul nu poate exista fără celălalt.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, intrăm în rai prin iad?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Atunci în ce constă înțelepciunea unui om? Spunem: „Un om este înțelept”.

Răspuns: Înseamnă să vezi dinainte, fără a fi nevoie să treci prin iad la fiecare pas, că trebuie să acționezi diferit. Dar acest lucru se dobândește prin încercări și experiențe foarte mari.

Întrebare: Deci, experiența iadului constant conduce omul la o înțelepciune mai mare?

Răspuns: Desigur, la fel ca acel înțelept japonez.

Comentariu: Vorbiți adesea despre un om care se resemnează. Ați folosit chiar și cuvintele „supunere”, „anulare” și „autoanulare”.

Răspunsul meu: Acestea sunt toate stări foarte complexe care necesită o călătorie prin iad. Nu cred că omul se poate autodepăși în avans fără o experiență vastă. Este imposibil.

Întrebare: Vorbiți despre ridicarea deasupra egoismului. Ce înseamnă să te ridici deasupra egoismului?

Răspuns: Înseamnă să simți egoismul în toate manifestările sale posibile în viață, chiar și în natură, și să te ridici constant deasupra lui. Să-ți pleci capul, adică să-ți reduci egoismul, să-l reduci, să-l minimalizezi, să-l suprimi.

Întrebare: Dacă omul efectuează constant acest exercițiu de suprimare a egoismului și de autoanulare, va ajuta?

Răspunsul meu: Nu cred că acest exercițiu este posibil; este filozofie. Este posibil doar printr-o instruire treptată în cadrul unei societăți adecvate. Trebuie să existe un mediu în care toată lumea își dorește acest lucru. Ei nu pot face asta, dar vor să o facă.

Întrebare: Simt ei că nu pot face asta?

Răspuns: Desigur. Trebuie să existe o recunoaștere a răului. Și apoi, toți împreună, față în față și ajutându-se reciproc, pot ieși târându-se din acea groapă urat mirositoare.

Întrebare: Vă rog să-mi spuneți, asupra cui revine de fapt responsabilitatea de a ieși de acolo? Asupra noastră?

Răspuns: Asupra noastră! Cereți, implorați, gândiți, vorbiți și arătați-vă exemple unul altuia și astfel acționați. Și fiecare dintre cei al căror egoism este mai mare, se ridică în mod natural mai sus. În general, aceasta este munca.

Întrebare: Dacă această muncă este desfășurată în cadrul unei societăți – oameni care vor să-și depășească egoismul, îi ajută el pe ceilalți?

Răspuns: Îi ajută pe ceilalți nu doar prin exemplu. Nici nu contează dacă îl văd sau nu. Pentru că aceasta este o forță a naturii, și în acest fel, este adăugat la ecuația comună a naturii și depășește mai întâi egoismul, apoi altruismul.

Întrebare: În principiu, spuneți că, dacă acest grup reușește să se ridice deasupra sa, va începe să-i ridice și pe toți ceilalți odată cu el?

Răspuns: Da. Trebuie să acționăm.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 11/06/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Comentariu: Se pare că există o anumită atmosferă de glorificare a suferinței în grupul nostru. Chiar și în articole, nu se subliniază suficient faptul că suferința este o Klipa.

Răspunsul meu: Suntem obligați să luptăm împotriva suferinței. Trebuie să subliniem faptul că suferința este opusul luminii și vine ca urmare a faptului că vedem reversul acesteia (Achoraim).

Noi nu suntem suficient de corectați pentru a vedea lumina, și atunci când este turnată asupra noastră puțin mai multă lumină, simțim doar reversul acesteia. Pentru că un vas care este opus luminii își experimentează opusul. Dacă lumina ar veni cu adevărat la mine acum, aș simți un asemenea întuneric încât ar fi imposibil să scap de el.

Acest lucru poate fi comparat cu omul înfometat care se află brusc la o sărbătoare dată de oameni bogați. El nu a văzut nici măcar o crustă de pâine de o săptămână și aici există o asemenea abundență de mâncare încât aproape că zace sub picioarele lui. Ar simți o plăcere din aceasta? Nu, ar simți o suferință și mai mare. Anterior, credea că toată oamenii din lume trăiesc ca el, că nu este atât de teribil și că poate fi cumva îndurat. Dar când vede o asemenea abundență, propria sa viață i se pare brusc oribilă.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că toate aceste impresii opuse vin la noi din cauza lipsei de corectare a vaselor noastre. Totuși, în orice caz, nu cred că articolele nu reușesc să explice faptul că nu trebuie să ne cufundăm în tristeţe, să ne lăsăm pradă unor stări de disperare, greutate sau un sentiment de neputință. Cred că despre asta este scris în toate articolele.

Și aceste mementouri vi se par insuficiente pentru că vreți să le vedeți constant în fața ochilor tocmai pentru că aceasta este starea în care sunteți atrași continuu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă îi ceri Creatorului ceva, trebuie să ceri doar ceea ce vrei să primești, fără a specifica modul în care să îl primești?

Răspuns: Dacă omul Îi cere Creatorului ceva, dictând în același timp și cum vrea să îl primească – ca și cum ar spune: „Ajută-mă în acest fel sau în altul”, înseamnă că Îi stabilește Creatorului condiții. Dar ai măcar înțelepciunea de a cere ceva, presupunând, desigur, că știi ce să ceri?

Dacă ceri ceva care te ajută în avansarea ta, atunci, desigur, primești un răspuns. Dacă ceri ceva ce nu este chiar corect, atunci fie nu primești niciun răspuns, fie primești ceva care cu siguranță te avansează, dar nu este deloc ceea ce ți-ai fi dorit.

Prin urmare, rugăciunea corectă este o rugăciune fără condiții, când cer ceea ce în ochii Lui este avansare. Și orice primesc, oricât de mult primesc, voi accepta totul ca avansare. Dar dacă ai deja o astfel de dorință, ce îți mai rămâne de cerut? La urma urmei, natura specifică a ceea ce primești nu mai este importantă pentru tine, deoarece crezi că reprezintă progres.

Întrebare: Cum poți cere Creatorului lumina înconjurătoare, lumina AB-SAG?

Răspuns: În ce fel poți cere Creatorului lumina AB-SAG?! Cum știi măcar ce este aceasta?

Studiem ce cere Kli -ul (vasul). Dar Kli-ul cere pentru că este deja în lumea spirituală. Și acolo, rugăciunea trebuie să corespundă exact stării Kli-ului.

Întrebare: Dar eu nu simt asta, deci cum pot fi în conexiune cu Creatorul?

Răspuns: Într-adevăr, nu poți fi în conexiune cu El, în conexiune cu adevărul. Nu acum. Dar după Machsom vei avea o anumită măsură de contopire cu Creatorul – mică, precum un embrion, sau puțin mai mult. Și apoi, în conformitate cu aceasta, clarifici Kli-ul la fiecare pas. Știi în ce stare te afli; Știi ce este Achoraim (partea posterioară) a superiorului, care acum vrea să te ridice și poate efectua anumite acțiuni asupra ta.

Avansarea este complet controlată, iar cunoașterea este prezentă în ea. Omul merge desigur, deasupra cunoașterii, dar cunoașterea însăși există. Te afli pe un anumit grad spiritual, care este cunoașterea ta, adică măsura umplerii Kli-ului cu lumină, măsura dezvăluirii conexiunii tale cu Creatorul, cu sufletul. Și mergi deasupra acestui lucru.

Dar în același timp, ai un atașament față de vase, față de lumină. „Dincolo de rațiune” nu înseamnă că nu există cunoașterea însăși. Așa se întâmplă și cu noi. Nu știm nimic despre starea noastră actuală. Și ne chinuim să ne imaginăm stările ulterioare.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 219

Cum putem dărui dacă nu există nicio conexiune cu Creatorul? Cui i se atribuie această dorință?

Dorința de a dărui nu este atribuită omului. Să presupunem că am putea efectua o acțiune, cum ar fi să ne facem un sandviș, să ne bucurăm de el și să atribuim acea plăcere Creatorului: „Tu, Gazda, ai creat întreaga lume pentru mine și m-ai adus să mă bucur de acest sandviș. Aș vrea să Te simt ca să-Ți pot arăta cât de mult mă bucur de sandviș. Dar în realitate, nu sandvișul în sine mă bucură. Mai degrabă, mă bucur de sentimentul că Tu mi-ai pregătit asta”. Cu alte cuvinte, ajungem la o stare în care ne lipsește ceva, în care trebuie să-L simțim pe Creator ca să avem cuiva căruia să-i mulțumim.

Putem începe cu asta și să vedem că Creatorul Se va revela. Chiar dacă ne gândim doar să-I mulțumim Creatorului, El Se va revela. Creatorul este pregătit pentru asta, pentru că este cu adevărat de dragul dăruirii, indiferent de faptul că nu se referă la nimic mai mult decât un simplu sandviș.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→