Întrebare: Este grupul o lege, la fel cum este și Creatorul?

Răspuns: Modul în care omul își imaginează grupul și Creatorul este așa cum este pentru el. Creatorul nu este ceva în afara noastră. Este modul în care ne imaginăm această calitate.

Întrebare: Creatorul este o calitate a dăruirii. Deci, ce este un grup?

Răspuns: Creatorul este o calitate a dăruirii, iar un grup este format din oameni ca tine pe care îi percepi ca exemplu. Într-un fel, în ceea ce privește viața și existența ta, ei îți servesc drept exemplu.

Pentru că Creatorul este ascuns și nu ți-L poți imagina, indiferent cât de mult te-ai strădui, încerci să construiești o imagine, dar nu poți.

În schimb, decizi să faci din grup o forță de conexiune pentru tine, o forță superioară care te va conduce la atingerea Creatorului care este ascuns și inaccesibil imaginației tale. Dacă ți L-ai putea imagina, nu ai avea nevoie de un grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaş – Art.5, 1985-Pleacă din ţara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă efortul meu nu este doar cantitativ, ci și calitativ?

Răspuns: Ce poate fi un indiciu că am depus un efort corect, calitativ? Se spune: „Rezultatul faptelor bune este bucuria.”

Dacă omul ajunge la bucurie după ce depune un efort și dă cu adevărat tot ce are, atunci bucuria pe care o simte vine din efortul în sine. Nu din ceea ce primește ca urmare a efortului, ci din faptul că i s-a oferit oportunitatea de a depune efortul, că îl face și că știe că are un efect.

Fie că îl văd sau nu, funcționează. Nimic din creație nu dispare vreodată. Baal HaSulam spune că până și suferința unui purice mic care se luptă să-și obțină hrana nu se alătură și suferinței colective care construiește Kli-ul corectării finale. Este aşa, pentru că nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor trebuie incluse într-un singur Kli.

Dar acest lucru ar trebui să ne aducă la bucurie: că suntem cu adevărat pe drumul cel bun, cel puțin într-un anumit grad de conștientizare a scopului și că simțim că momentele noastre nu trec în zadar. Și rezultatul acestui fapt este bucuria că suntem totuși conectați cu Dumnezeirea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe blogul meu în limba engleză: Când vorbiţi despre limbajul ramurilor, vă referiţi la o analogie sau la un fel de gândire metaforică? Dacă da, implică acest lucru un limbaj unic, care nu poate fi transmis în cuvinte, ceea ce face dificilă înțelegerea a ceea ce cei care L-au atins intern pe Creator au intenționat să exprime? Vom înțelege intuitiv acest limbaj odată ce propria noastră realizare coincide cu a lor?

Răspuns: Există un „Eu” care se percepe pe sine și un anumit spațiu din jurul său, dorind să absoarbă ceea ce este necesar și util din acest spațiu și să arunce ceea ce este dăunător sau inutil. Învăț cum să construiesc conexiuni cu acest spațiu pentru a fi mereu în confort optim. Toate cunoștințele mele provin din acest tip de interacțiune cu spațiul care mă înconjoară, care este plin de natură și oameni. Psihologia (în sens materialist) este știința percepției egoiste a „sinelui versus mediu”.

Dacă încep să-mi extind „Eul” în jurul meu în cercuri din ce în ce mai largi, acceptând treptat mediule ca parte din mine, ca ceva care intră în „Eul” meu și subordonându-l egoist mie însumi, aceasta constituie cucerire și achiziție.

Dar dacă, deși continui să mă percep ca fiind distinct de mediu (un „eu” versus ceea ce este în afara mea), mă străduiesc totuși să mă raportez la mediu așa cum mă raportez la mine însumi, sau chiar mai mult, acesta este altruism. Este aşa, pentru că persistă un sentiment de alienare sau chiar ură, dar deasupra acestui sentiment, opus lui, apare un sentiment de iubire. El apare pentru că nu mă mai identific exclusiv cu „eul” meu; pășesc în afara lui, și ca dintr-un punct de vedere extern, construiesc o nouă atitudine din acest „eu” față de mediu.

Ridicându-mă deasupra „eului” meu egoist, creez un ecran prin care mă raportez la mediu cu iubire, tratându-l ca pe mine însumi și chiar mai mult; aceasta se numește calitatea dăruirii sau a luminii reflectate. Cabala – o psihologie spirituală – se ocupă de percepția „sinelui în relație cu mediul”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu se afirmă clar și categoric că întreaga noastră obligație ca ființe create, este să atingem conexiunea completă prin „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Toate cărțile cabaliste vorbesc fie despre desfășurarea lumilor, Parţufim și Sfirot de sus în jos, fie despre corectarea individuală a unui om de jos în sus, unde trebuie să ajungi să-ți urăști dorința de a primi pentru sine, să aspiri la dăruire, să realizezi că este imposibil să obții dăruirea pe cont propriu și apoi să te întorci către Creator, astfel încât El să te ajute să te ridici deasupra primirii, pentru a realiza dăruirea, și făcând acest lucru, să-ți găsești întregul scop, misiune și împlinire în dăruirea către El.

Acest lucru este descris în detaliu. Ceea ce nu se afirmă cu precizie însă, este că această corectare se realizează prin conexiunea în cadrul grupului, prin munca în grup, dăruirea către semeni și simţirea că ai sprijin și garanție reciprocă. Există doar indicii izolate despre acest lucru în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar cum este legat acest lucru de iubirea pentru Creator? „Să nu faci altuia ce ție ţi se pare urât.” De ce existăm într-o lume atât de enormă, în loc să ne simțim pur și simplu conectați direct cu Creatorul? De ce avem nevoie de această lume întreagă?

Toate acestea nu sunt clarificate în cărți; adică, legătura dintre munca unui om în raport cu Creatorul și munca unui om cu grupul nu este clarificată. Este scris: „De la iubirea ființelor create la iubirea Creatorului”, dar acest lucru nu este afirmat suficient de clar și categoric pentru ca toți, religioși și seculari deopotrivă, să înțeleagă că problema constă tocmai în „Iubește-ți aproapele”.

Astăzi ne aflăm în fața nevoii de a rezolva tocmai această problemă spre care ne împinge criza globală. Aceasta este o criză socială și nu una economică, o criză rezultată din faptul că toți existăm într-o societate egoistă care se devorează pe sine. Soluția ei este posibilă numai dacă înțelegem că suntem obligați să ajungem la unitate. Totuși, nu vom putea realiza unitatea decât dacă descoperim că există o singură forță capabilă să ne ajute să facem acest lucru.

Aici, ne aflăm între viață și moarte. Vom avea nevoie de Creator pentru a fi salvați de la moarte. Tocmai așa se revelează El. Prin urmare, timpul nostru este cu adevărat timpul venirii lui Mesia (Maşiach), adică revelația Creatorului către ființele create, astfel încât pe de o parte, să putem fi salvați de la moarte, dar în realitate, pentru a putea atinge o lume plină de bunătate și bunăvoință, o lume care există în întregime în dăruire de sus, în revelația Creatorului către ființa unică creată, în care toţi se unesc. Atunci Creatorul le este revelat.

Prin urmare, ceea ce este deosebit de important este această conexiune dintre starea actuală a lumii și necesitatea urgentă a revelației Creatorului în conexiunea dintre noi.

Deși sursele Cabala nu detaliază explicit acest lucru (oferind doar referințe dispersate), trebuie să producem articole și materiale explicative și să descriem procesul de tranziție de la „Eu” la grup, de la grup la lume și de la lume la spiritualitate – la Creator și forța dăruirii care va conecta totul și va umple întreaga realitate, toate ființele create și întreaga dorință vastă.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Respectând cu meticulozitate toate legile referitoare la Suka, nu semănăm oare cu cei care se închină idolilor?

Răspuns: Întrebi: „Dacă mă concentrez pe respectarea materială a poruncii – construirea și decorarea unei Suka și îndeplinirea cu grijă a ritualurilor asociate sărbătorii – nu încalc oare interdicția: «Să nu-ți faci chip cioplit sau vreo înfățișare»? Cu alte cuvinte, nu cumva mă atașez mai mult de materie decât de spirit?”

Pentru mine, este important să nu mă atașez mai mult de materie decât de spiritualitate, ci să văd în obiectele materiale doar indicii ale spiritualului. Este important ca aceste indicii să trezească în mine întrebări despre spiritualitate. Cum ar trebui să acționez în plan interior față de Creator, în ceea ce privește calitățile mele lăuntrice? Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci folosesc corect expresia materială a spiritualului – ramurile și sensul literal (Pşat) – pentru propriul meu progres spiritual.

Dar dacă uit cu adevărat de aspectul spiritual al poruncii, de progresul prin intermediul ei și de legătura dintre acțiunea materială și intenţia spirituală care face posibilă ascensiunea spirituală, atunci într-adevăr, am construit doar o Suka frumoasă, am acoperit-o cu un acoperiș frumos și stau în ea mâncând și bând, fără să mă gândesc deloc la spiritualitate.

Nu aș spune că acesta este un chip cioplit, o înfățișare sau ceva interzis, dar în orice caz, beneficiul este minim. Poate că la un moment dat, voi dezvolta totuși dorința de a atinge starea de Suka în sens spiritual – de a o construi în interiorul meu.

După cum scrie Ibn Ezra, toate poruncile ne-au fost date nu pentru a „crea idoli”, ci pentru a ne corecta inima. Dacă omul privește ramurile de salcie, etrog, Şach și așa mai departe ca pe niște elemente ce simbolizează corectarea inimii, dorind prin ele să se conecteze puțin mai mult cu semnificația interioară și să înțeleagă indiciile transmise de aceste „ramuri”, atunci el sfințește cu adevărat și această lume. Întreaga lume capătă sens pentru el.

Însă acest lucru este valabil doar pentru cei care folosesc totul în această lume pentru progresul spiritual.

Unii oameni cred că noi ne opunem respectării mecanice a poruncilor. Nu, nu ne opunem deloc acțiunilor fizice. Este adevărat că importanța acțiunilor fizice este într-o oarecare măsură, diminuată pentru noi, deoarece reflectăm și lucrăm constant la modul în care să împlinim aceste porunci în sfera spirituală, interioară, și să le realizăm în interiorul propriei ființe.

Însă, atunci când omul este deja pe deplin animat de dorința de a săvârși o acțiune spirituală și de a atinge împlinirea poruncii în adevăratul ei sens, aspectele materiale nu îl împiedică deloc. Dimpotrivă, ele îl ajută să revină mereu la intenția sa; el descoperă în ele tot felul de nuanțe și elemente plăcute care îl conectează cu aceeași idee.

Există lucruri pe care oamenii le neglijează adesea. La început, pot exista perioade în care omul nu acordă aproape nicio atenție lumii materiale sau îndeplinirii acțiunilor fizice. Ulterior totul revine ca să spunem așa, la locul cuvenit. Acest lucru se va întâmpla de la sine; nu este nevoie de îngrijorare.

Ar trebui să fim mai preocupați de ceea ce nu împlinim pe plan spiritual, aspect ce ține de dăruirea către Creator. În ceea ce privește latura materială, aceasta va veni la timpul ei. Este de dorit să încercăm să realizăm aceste lucruri în paralel – atât în ​​plan spiritual, cât și în cel material – deși în realitate, uneori unul dintre ele poate rămâne în urmă.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Baal HaSulam scrie că porunca construirii unei Suká simbolizează credința și prin urmare, se situează deasupra tuturor celorlalte porunci. Pe de altă parte, învățăm că porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este cea care transcende toate celelalte porunci.

Răspunsul meu: Nici porunca construirii unei Suká, nici porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu depășesc toate celelalte porunci; ele le includ în sine. Dacă ți se pare că această poruncă este ceva mai măreț, ar părea că există 613 porunci, iar ultima dintre ele este mai importantă decât toate celelalte.

Nu, această poruncă le include pe toate celelalte, dar nu este o poruncă suplimentară, o acțiune în plus. Este o acțiune care se manifestă ca suma tuturor acțiunilor anterioare.

De exemplu, să presupunem că ai un castravete, o roșie, o ceapă, mărar și pătrunjel. Tai totul mărunt și obții o salată. Salata este ceva nou, dar există oare cu adevărat ceva nou în ea? Nu există nimic altceva decât combinația unor componente care existau deja.

Același principiu stă la baza poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (marea regulă a Torei) sau a poruncii de a construe o Suká, fiind sinteză a tuturor poruncilor. Combină toate poruncile și vei obține o Suká.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De Yom Kipur, are loc o confruntare între întregul Kli (vas), care se dezvăluie în toată profunzimea sa egoistă, și lumina care trebuie să corecteze și să umple acest Kl.

Prin urmare, de Yom Kipur, omul nu mănâncă, nu bea și nu se spală, nu întreține relații conjugale și nu se unge cu uleiuri, deoarece uleiul simbolizează lumina de Hochma, corpul simbolizează dorința de a primi, iar primirea exterioară a luminii Hochma simbolizează procesul numit Sikha — ungerea. De asemenea, este interzisă purtarea articolelor din piele, deoarece pielea este considerată un înveliș, o haină exterioară, în timp ce în acest moment totul este expus; nu există încă un Kli exterior.

Omul posedă Kelim (vase) interioare și exterioare. Vasele interioare s-au format în om în timpul celei de-a Doua Restricții (Ţimţum Bet). Acestea sunt vasele pentru luminile Nefeş, Ruah și Neşama. Însă pentru Haya și Yehida — pentru lumina Hochma — există vase exterioare: Levuş și Heichal (veșminte și o casă, adică pereți).

Avem trei calități care coexistă în noi: Şoreş, Neşama și Guf (rădăcină, suflet și corp). În plus, există un veșmânt peste noi și pereți în jurul nostru, pe care îi construim ca fiind ai noștri.

Veșmintele și pereții există și în lumea materială din cauza imperfecțiunii vaselor noastre. Dacă am fi compleți pe plan interior, nu am avea nevoie de îmbrăcăminte — așa cum nu avea Adam HaRişon — și nici de pereți, adică de un spațiu în care omul să locuiască.

Aceste categorii, aceste vase, ar exista în interiorul nostru. Însă acum compensăm parțial absența lor prin îmbrăcăminte și prin casă. Toate acestea decurg din imperfecțiunea vaselor noastre, din imperfecțiunea umană. După corectare, acestea pătrund treptat în interiorul omului, iar el nu mai are nevoie nici de veșminte, nici de casă.

Lumina care vine la noi de Yom Kipur ne arată cât de imperfect este vasul nostru; toate calitățile sale negative se dezvăluie în interiorul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă faptul că Tora (de la cuvântul Horaah – instrucțiune sau metodă) este dobândită? Totul se realizează doar prin intermediul luminii și al vaselor; nu există nimic altceva. Atunci când omul primește lumina capabilă să corecteze treptat vasele, este necesar ca această lumină și vasele (Kelim) să nu existe pur și simplu ca două entități opuse, ci ca lumina să pătrundă mai întâi în vase și să le transmită propriile sale calități.

Acest lucru se întâmplă după ce coboară lumina superioară numită Moise (de la cuvântul Limşoch – a trage, a extrage egoismul de jos în sus, spre lumină). Moise întruchipează aspirația tuturor calităților unui om de a fi corectate și de a atrage lumina superioară către ele. Astfel, după ce Moise atrage această lumină asupra sa – întrucât sufletul posedă inițial o singură calitate, „punctul din inimă” – sufletul trebuie să treacă printr-un proces de spargere.

Știm că orice conexiune începe cu spargerea vaselor (Kelim). Ulterior, calitățile luminii pătrund în calitățile vaselor și stabilesc o conexiune între ele. Abia apoi, prin intermediul unei alte lumini – lumina corectării –, scânteile de lumină care au căzut în egoism în timpul spargerii încep să alinieze ego-ul cu ele însele și să-l corecteze.

Prin urmare, spargerea vaselor este necesară. Moise primește Tora și coboară cu ea de pe munte către celelalte calități (poporul), chiar în timp ce aceștia făureau vițelul de aur. Moise sparge simbolic Tablele Legii; adică lumina pătrunde în vas și are loc spargerea.

Procesul spargerii vaselor avusese deja loc în lumea Nekudim și în cazul lui Adam HaRişon. Acum, același lucru se repetă. Este unul și același proces, fără de care nu ar exista nicio legătură între lumină și vase. Lumina este cea care sparge aceste vase.

Acest eveniment are loc în ziua de 17 Tamuz. Moise sparge Tablele, iar lumina pătrunde în vas. Apoi trece o perioadă de timp până la întâi Elul – o lună nouă –, urmată, o lună mai târziu (după apariția noii luni), de Anul Nou (Roș HaŞana). Aceasta înseamnă că Moise urcă din nou pe Muntele Sinai și primește cel de-al doilea rând de table. Cu alte cuvinte, lumina din interiorul vasului este prelucrată din nou și devine din nou posibilă ridicarea și solicitarea luminii corectării. Când lumina corectării coboară asupra omului, acesta începe să se vadă pe sine în această lumină.

Încă o dată, la fel ca prima dată, Moise rămâne în contact cu lumina timp de 40 de zile, la nivelul de Bina. Apoi coboară, ceea ce înseamnă că lumina începe să treacă spre toate celelalte calități, către întregul popor.

Coborârea luminii către Malchut și opoziția lor totală sunt sărbătorite de noi ca Yom Kipur. Prin sfărâmarea sufletului, omul începe să înțeleagă că nu posedă nicio calitate bună, și că totul trebuie corectat. Însă el învață acest lucru deoarece în interiorul fiecărei calități egoiste a sufletului, există deja scântei de lumină care au căzut în timpul sfărâmării, atunci când lumina a intrat pentru prima dată. Acum strălucește o a doua lumină, lumina corectării, asemenea celui de-al doilea rând de table.

Există o diferență între primele și cel de-al doilea rând de table, la fel cum există o diferență între Primul Templu și al Doilea Templu. Aici coboară o altă lumină: lumina corectării. Ea nu mai trebuie să spargă vasele, să intre în ele și să se amestece cu ele. În schimb, trebuie să strălucească de la distanță și să corecteze treptat vasul. Ea posedă calități diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă ceea ce este scris despre noțiunea de păcat?

Răspuns: Păcatul sau încălcarea legii (transgresiunea) apare atunci când omul își folosește dorința de a primi pentru a primi. Omului îi este oferită o anumită plăcere, dar el nu reușește să o depășească. Poate fi vorba despre plăcerea legată de o acțiune interzisă și despre cedarea în fața acesteia.

Astfel, este scris: „A comis o încălcare și a repetat-o; aceasta a devenit ceva permis pentru el”. Ce înseamnă „permis”? Înseamnă că omul a coborât deja la nivelul la care se află acel păcat și rămâne acolo.

Acest lucru se poate întâmpla nu doar în privința Miţvot  de tipul „să nu faci”, ci și în privința poruncilor de tipul „să faci”. Să presupunem că te afli într-o stare în care îți pui Tfillin în fiecare zi, iar într-o zi te cuprinde o stare de o asemenea lene și indiferență – o asemenea cădere – încât nu reușești să-ți pui Tfillin. Așadar, nu o faci într-o zi. A doua zi de asemenea, nu o faci. Atunci ai coborât la nivelul în care te afli sub influența plăcerii odihnei, odihnindu-te în timp ce nu îndeplinești această lucrare.

Acest lucru se poate întâmpla și în legătură cu plăcerile animalice, bestiale, existente în această lume. Poate de asemenea, să nu aibă legătură cu plăcerile, ci să fie rezultatul lenei. Adică, situația se aplică atât în ​​cazul acțiunilor pe care trebuie să le faci pentru a avea un beneficiu, cât și în cazul celor pe care trebuie să le eviți („să nu faci”) pentru a avea un beneficiu.

Cu alte cuvinte, fie te abați de la faptele bune, fie ajungi să săvârșești fapte rele. Ambele situații duc la o cădere a omului dacă acesta nu reușește să le depășească.

Dacă s-a întâmplat pentru prima dată, nu se consideră neapărat că ai comis o încălcare, deoarece, la prima ocazie, acest obstacol vine de Sus. Așa s-a întâmplat cu Adam când a gustat pentru prima dată din fructul oprit al Pomului Cunoașterii, și apoi a doua oară. Trebuie să învățăm din acest exemplu.

Prima dată, ești supus unui joc, iar ceea ce trebuie să se întâmple cu tine din partea de Sus se întâmplă. Însă, a doua oară, ceea ce se cere de la tine este pregătirea și capacitatea de a înfrunta situația dată, precum și de a-ți echilibra mintea (Mocha) și inima (Liba).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul trece prin diverse stări în care este literalmente mistuit de dorințe. Poate fi controlat acest lucru?

Răspuns: Cine vorbește despre controlarea a ceva? De câte ori am repetat că nu ai control asupra niciunui lucru, cu excepția unuia singur: accelerarea propriei dezvoltări, urmând principiul „fă tot ce îți stă în putință!”

Vezi ce ne sfătuiesc cabaliştii? „Ești nesăbuit; nu vezi și nu înțelegi nimic, așa că fă totul mai repede.” Asta e tot. Marea și bogata știință a Cabala și înțelepții cabaliști, care văd de la un capăt la altul al lumii – ce te sfătuiesc ei să faci?

Întrebare: Cum se manifestă această accelerare? În atitudinea mea sau în acțiunile mele fizice?

Răspuns: Nu, aceasta este o întrebare greșită. Poate că ar fi mai corect să întrebi: „Ce realizez prin acțiunile mele nechibzuite, lipsite de înțelegere sau conștientizare? Cine se poate baza cu adevărat pe propria rațiune? Ce înseamnă «să faci tot ce îți stă în putință»?”

În fiecare moment, acționează în conformitate cu nivelul tău actual de conștientizare și înțelegere a ceea ce trebuie făcut pentru dezvoltarea ta, bazându-te pe sfaturile cabaliștilor. Asta e tot. Așa funcționează lucrurile.

Întrebare: Să presupunem că stau la o masă pregătită; vreau să-mi impun o restricție de a nu primi pentru mine, ci de a dărui Creatorului. Dar pentru a mă liniști, recurg la un egoism și mai mare. Așadar, cum pot găsi liniștea?

Răspuns: Spui următoarele: „Stau la masă, vreau să mănânc și sufăr. Pentru a evita suferința, folosesc deja egoismul – nu pentru a obține plăcere, ci un egoism mai puternic: dorința de a înceta să mai sufăr. Adică, folosesc un egoism mai mare.” Așa este. Stadiul Bet (2) este mai egoist decât stadiul Alef (1), având un Aviut (grosime a dorinței) mai mare. Ai dreptate.

Așadar, te-ai liniștit în privința dorinței de a primi, prin faptul că Îl simți pe Creator. Dacă ai fi avut o altă ocazie de a te liniști, nu ai fi ajuns niciodată la stadiul Dalet (faza a patra).

Orice dezvoltare izvorăște din dezvoltarea dorinței de a primi. În mod firesc, pornind de la dorința de a se liniști, aceasta descoperă că Creatorul se află chiar în interiorul ei. Nu am suficiente cuvinte. Este o chestiune destul de subtilă. Cum interacționează Lumina și Kli-ul? Cum devin ele partenere cu adevărat apropiate?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→