Omul poate învăța doar din experiența stărilor sale trecute, din ceea ce a trăit personal. Nu poate învăța din starea sa actuală, deoarece se gaseşte în strânsoarea acesteia.

În starea actuală, omul nu poate determina nimic în interiorul său, deoarece gândurile și dorinţele actuale ocupă complet omul și el acționează pe baza lor. Ce poate face omul? El trebuie să înalțe o rugăciune, să se alipească de superior și să se predea stăpânirii celui superior, astfel încât El să decidă ce va face omul acum. Deci, cum poate face omul asta?

Omul nu poate aduna puterea de a-și privi starea din exterior și de a-i rezista, deoarece nu suntem capabili să ne împărțim în două. Cu toate acestea, pot ști care sunt Reşimot ale mele (înregistrările spirituale) din trecut și cum se compară starea mea actuală cu ele; pot primi iluminare de la superior, pot înalța o rugăciune către El și Îl pot ruga să domnească asupra mea.

Adică, am doar două opțiuni: fie starea mea actuală mă controlează, fie guvernarea superioară mă controlează și trebuie să aleg. Dacă iau simţirea măreției superiorității din grup – pe care o pot obține doar din grup, deoarece nu găsesc puterea în mine – atunci pot folosi dorința obținută de la grup, să mă întorc către El din starea mea actuală și să mă predau autorității Sale.

Dar dacă nu ar fi grupul, nu aș putea să mă întorc către superior. Nu aș avea cum să realizez că superiorul este mai mare și mai important decât mine. La urma urmei, starea mea actuală determină ceea ce vreau, ce gândesc, văd și înțeleg.

Desigur, s-ar putea argumenta că omul încă învață și simte ceva. Acest lucru este adevărat, dar ajută omul să realizeze că trebuie să se întoarcă către grup, dar nu îi dă puterea de a se întoarce către superior. În orice caz, omul se întoarce mai întâi către grup, își trage puterea din el și apoi se întoarce către Creator.

[358879]
Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

 Noi trebuie să ne schimbăm atitudinea față de ceea ce ni se întâmplă și să o redefinim conform unor concepte spirituale adevărate, mai degrabă decât conform propriei noastre percepţii. Lumea noastră nu este o lume a acțiunii, ci o lume a consecințelor.

Aceasta înseamnă că tot ceea ce vezi în tine și în jurul tău sunt rezultatele, consecințele a ceea ce se întâmplă Sus. Rădăcinile sunt Sus; ramurile sunt jos. Și dacă așa privești lucrurile, atunci cel puțin vezi imaginea reală. Cum să reacționezi la ea este o altă întrebare.

Dar dacă ceea ce vedem este o consecință, atunci atitudinea ta față de tine și față de ceea ce se întâmplă se schimbă. Situația a fost determinată de Sus și nu se poate face nimic în privința ei. Întrebarea este: ce trebuie să fac eu pentru a aduce o corectare, astfel încât ceva diferit să coboare de Sus?

Ceea ce devine important este planificarea adecvată. Ce trebuie să fac pentru ca o imagine diferită să coboare de Sus? Aceasta este o abordare complet diferită a vieții! Atunci întreaga conexiune este îndreptată în Sus, ca să spunem așa. Privești această lume ca pe un laborator în care se desfășoară diverse experimente.

Așadar, aici vedem doar consecințele și este necesar să ne punem întrebări despre ce trebuie făcut pentru a obține un rezultat diferit. Apoi, în orice: în acțiune, în intenţie și în inimă, există o orientare ascendentă către Creator, căci acesta este singurul loc în care putem exercita cu adevărat influență.

Dar dacă pur și simplu ne agităm în această lume fără a conecta ceea ce se întâmplă cu lumea superioară, atunci este o pierdere de timp. La urma urmei, lumea noastră se numește: o lume iluzorie.

Vezi consecințe, ca imagini pe un ecran de televizor și nimic mai mult. Ai putea crede că, dacă țipi la televizor, ceva din el se va schimba. Pentru ca ceva să se schimbe la televizor, trebuie să ajungi la oameni reali și atunci poate ceva s-ar putea schimba. Așa este și cu noi; este doar o imagine pe un ecran de televizor.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Fara categorie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă „să nu fie neimportant în ochii tăi”? Înseamnă că este foarte dificil să ajungi la o stare în care omul se consideră inferior celorlalți. El crede că merită mai mult decât restul și are nevoie de condiții speciale, deoarece numai atunci va putea munci.

El crede că Creatorul trebuie să se comporte diferit cu el; altfel, nu va putea să se miște de la locul său. Când se uită la alți oameni, se gândește că poate pot munci fără aceste cerințe, dar el nu poate.

De fiecare dată pune condiții preliminare, indiferent dacă recunoaște sau nu. Dar dacă are cerințele ca numai atunci să poată efectua o anumită muncă, asta înseamnă că are „mândrie” și până când nu își alungă această cerință din inimă, nu va putea avansa.

„Mândria” este o stare pe care de obicei omul nu vrea să o recunoască și nu o poate defini clar. I se pare că totul este în regulă cu el, că este ca toți ceilalți.

Dar dacă munca sa este condiționată de precondiții, fără de care nu-și poate da toată inima, literalmente sufletul, și nu se poate dedica avansării spre scop, dacă stabilește condiții pe care Creatorul se presupune că trebuie să le îndeplinească mai întâi, atunci poate aștepta mult timp, și până când nu anulează toate aceste condiții, el nu va putea avansa.

Cu toate acestea, omul rareori recunoaște acest lucru. Este o stare interioară specială atunci când, fără să-și dea seama, stă și așteaptă ceva și abia după aceea plănuiește să înceapă să lucreze. Într-o astfel de stare, el nu este deloc în conexiune cu Creatorul. Această stare se numește „mândrie”, iar atunci Creatorul de asemenea, își pune o mască de mândrie și nu vrea să fie în conexiune cu omul care stabilește condiții.

Nu degeaba este scris că trebuie să ne raportăm la muncă „precum un bou la jug și un măgar la povară”, fără precondiții și indiferent de starea în care Creatorul a pus omul. De îndată ce el, după ce și-a determinat starea, este de acord să accepte munca fără să se gândească și fără să calculeze suplimentar, aceasta înseamnă că și-a înlăturat mândria. Chiar dacă se află în cea mai rea stare posibilă, Creatorul este în ea, este conectat cu el și îl ajută.

Omul își poate înlătura mândria și poate ieşi din starea în care își stabilește condițiile preliminare pentru avansare doar ajungând să cunoască măreția Creatorului.

Când omul dorește să simtă măreția Lui și să-și înlăture mândria – așa cum trebuie să se întâmple, deoarece nu există nicio altă forță care să-l oblige să facă acest lucru – atunci Îi spune Creatorului: „Revelează-Te mie și voi putea scăpa de mândria mea și nu voi mai pune condiții în muncă”. Dacă cere cu adevărat, atunci Creatorul îl va ajuta și i Se va revela.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26,, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să trăiască un om obișnuit astfel încât să nu-și împartă viața în perioade de nefericire și fericire, nefericire și fericire?

Răspuns: Tratează fiecare zi ca pe o viață întreagă. Începe de la zero și termină cu zero. Dăruiește-te pe tine însuţi complet în acea zi.

Întrebare: Cu alte cuvinte, trăiește acea zi ca și cum ar fi o viață întreagă?

Răspuns: Da, asta e tot. Mâine mă voi trezi și va fi o viață nouă.

Întrebare: Cum mă pot motiva astfel încât de dimineață până seara să trăiesc pe deplin, ca și cum aș trăi o viață întreagă de 120 de ani într-o singură zi?

Răspuns: Studenții mei mă obligă. Simt un sentiment de frică în fața lor. Frică. Sunt obligat, le sunt dator. Nu am dreptul să-i las așa cum sunt. Trebuie să-i împing înainte, să-i inspir. Trebuie să-i trezesc constant. Toate acestea mă preocupă profund.

Cât despre mine, nu. Încerc să nu fac niciun calcul cu privire la mine.

Întrebare: Deci sarcina este să te dăruiești complet?

Răspuns: Sarcina este ca înainte de începerea  lecţiei de dimineață, când mă trezesc, chiar înainte de a începe să mă pregătesc pentru zi, să mă consider deja mort. Da, mort. Nu am nevoie de nimic de la viață decât să dau tot ce am astăzi.

Întrebare: Prin „mort”, vreţi să spuneţi că nu mai exist? Că nu am nicio grijă pentru mine și așa ies în lume?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Deci așa ar trebui să încep ziua și cum ar trebui să o petrec?

Răspuns: Desigur. Atunci ai o socoteală foarte corectă cu tine însuți, cu viața și cu elevii tăi. După aceea, orice se întâmplă este deja în mâinile Creatorului.

Întrebare: Dacă aplicăm acest lucru unui om obișnuit, poate avea aceeași atitudine față de familia și copiii săi?

Răspuns: Absolut la fel. Se pune deoparte și se dăruiește altora, lumii.

Întrebare: Familiei, celor apropiați și celor aflați departe?

Răspuns: Da. Trăiește așa, dăruiește-te pe tine însuți. Nu vă puteți imagina cât de bun, ușor, liber, și cel mai important, cât de corect este. Dar veți fi constant în tensiune: vă dăruiți cu adevărat lor?

Întrebare: Este acesta un tip bun de tensiune? Există un element de fericire în el?

Răspuns: Aceasta este fericirea.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.06.2026

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Omul trebuie să folosească toate forțele care există în el, în special frica, pentru a atinge starea dorită. Noi nu posedăm nicio înclinație, nici măcar cea mai rea, care să nu fi fost creată în scopul atingerii scopului, nici măcar acele tendințe pe care ne este rușine să le recunoaștem fata de noi înșine. Înclinațiile pot fi folosite greșit, dar nimic nu a fost creat fără un scop.

Noi tindem să credem că problema constă în Creator, care aparent a creat totul într-o formă atât de imperfectă: bolnavii mintal, oamenii autiști, homosexualii, persoanele cu o multitudine de probleme, ca să nu mai vorbim de bolile obișnuite. Credem că există un fel de „distorsiune” aici.

Nu este o distorsiune, ci o formă de guvernare care operează cu o imensă înțelepciune și pătrundere. Abia mai târziu va deveni clar de ce corectarea este conținută în mod specific în faptul că ai o răceală sau că un om s-a născut cu tulburări psihologice.

Nu trebuie să ne uităm la om și să evaluăm dacă „ni se potrivește” sau nu. Mai degrabă, ar trebui să evaluăm doar gradul lui de disponibilitate de a fi alături de noi.

Grupul nu ar trebui să se comporte ca o mamă excesiv de indulgentă care își compătimește excesiv copilul, și, prin urmare îi face rău. În cele din urmă, copilul doar suferă mai mult. Grupul ar trebui să folosească mijloacele de influență pe care le are la dispoziție.

Nu ar trebui să ne raportăm la toți prietenii ca și cum ar fi egali în toate privințele. Ar trebui să arătăm o apreciere și un respect mai mare celor care se implică din toată inima în grup. Cât despre cel care nu se străduiește să se implice pe de o parte, ar trebui ajutat, dar pe de altă parte, ar trebui făcut să înțeleagă că nu este nevoie de o conexiune strânsă în astfel de condiții.

Nu ar trebui să-l abandonăm, dar nici nu ar trebui să fim excesiv de calzi sau sentimentali față de el. Dimpotrivă, ar trebui să demonstrăm că este considerat ca îndepartat.

Grupul trebuie să utilizeze toate forțele disponibile. Excluderea din grup este cea mai puternică influență dintre toate. Folosește rușinea și invidia; acestea sunt printre cele mai eficiente mijloace de influență. Vei vedea cum un prieten începe să simtă ce este cu adevărat grupul și ce are de pierdut. Folosiţi aceste mijloace, dar cu… grijă.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Unificarea oamenilor este întotdeauna o forță spirituală, chiar și la nivel material. Dacă vorbim despre un astfel de grup, fie că este vorba de o echipă sportivă, membri ai unui kibuţ sau oricine altcineva, aceștia folosesc și o forță spirituală unindu-se pentru un anumit scop.

Acest lucru ridică o problemă. Dacă ei folosesc această forță de dragul Creatorului, atunci câștigă, avansează, prosperă și totul se termină minunat. Dacă însă, iau această forță și o folosesc pentru satisfacție personală, așa cum doreau să facă în Rusia Sovietică sau în kibuţ, atunci ei obțin exact ceea ce au obținut în cele din urmă.

De ce? Pentru că, așa cum explică Baal HaSulam în articolul „Arvut [Garanţie reciprocă]”, ei folosesc unificarea sufletelor, care se presupune a fi un Kli [vas] pentru Creator, pentru lumină, îl folosesc ca un Kli pentru atingerea unor obiective animalice. Dacă unești mai mulți oameni și vrei să iasă ceva din asta, atunci din unificarea lor trebuie să decurgă o intenție de dragul dăruirii către Creator și nu de dragul dăruirii către sine. Dăruirea „de dragul omului” aduce întuneric, suferință și nenorociri.

Să presupunem că oamenii se unesc pentru a lansa o întreprindere, pentru a se îmbogăți, pentru a realiza ceva în această lume. Vedem că toate acestea se fac tocmai prin intermediul unificării. Acest lucru se referă și la era dezvoltării industriale care a început din vremea lui Ari până în perioada ulterioară de iluminare. Aceasta este natura dezvoltării.

Dar toți acești pași în dezvoltare nu au fost făcuți în esență din dorința de a se apropia de Creator, ci prin crearea de grupuri de oameni în care unul îi ajută pe altul. Și toate aceste grupuri, societăți sau întreprinderi, oricare ar fi ele, au dus în cele din urmă la suferință. Prin aceasta, ajungem mai repede la recunoașterea răului.

Ce înseamnă industria modernă pentru noi, acum când întreaga lume a devenit ca un singur sat? În cele din urmă, prin căutarea noastră de bani, onoare și plăceri josnice, dezvăluim natura defectuoasă a conexiunii noastre unii cu alții.

Suntem tentați de lucruri banale precum banii și onorurile, chipurile o viață mai bună, dar, în esență, fără ca noi să ne dăm seama, o forță superioară intenționează să ne arate că, unindu-se din alte motive decât de dragul Creatorului, omenirea suferă o pierdere catastrofală. Această realizare ne apare foarte repede.

Rabaş dă ca exemplu omul căruia i se dă dorința de a primi bani și care deschide un restaurant pentru a obține profit; totuși, în realitate, această situație îl obligă să dea altora. Banii servesc doar ca o momeală. În esență, Creatorul folosește acest lucru pentru a facilita dăruirea în lume, îndemnând pe toată lumea să înceapă să dea altora mai devreme. În consecință, Reşimot (înregistrările spirituale) se înmulțesc și se combină în diverse moduri, ceea ce provoacă o accelerare a dezvoltării noastre spre corectare.

În același mod, umanității i se dă dorința de a primi bani și diverse realizări, iar grupuri de oameni se unesc între ei pentru a dezvălui latura negativă a acestora. Tot ceea ce vedem în exterior sunt ispitele care ne sunt date, astfel încât, din dorința noastră de a primi, să efectuăm diverse acțiuni incorecte și apoi să ajungem la recunoașterea răului și, după ce am însumat corect rezultatele, să ne îndreptăm pe calea cea dreaptă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă văd calități negative la prietenul meu și le detest, pot redirecționa această ură către propria mea recunoaștere a răului?

Răspuns: Avem două moduri de a privi stările noastre: noi înșine în relație cu Creatorul și noi în relație cu ceilalți. Acești „ceilalți” nu sunt alții decât Creatorul, grupul sau prietenul. Nu am niciun alt obiect în raport cu care să mă pot examina.

În loc de Creator, ni s-a dat grupul. Prin intermediul lui, putem trece ulterior la o relație cu Creatorul. În cele din urmă, trebuie să ajungem la o stare în care atât Creatorul, cât și grupul există într-o singură dimensiune pentru noi.

Pe scurt, nu contează cine este în afara vaselor mele egoiste. Dacă această distincție contează pentru mine, înseamnă că abordez starea mea cu o intenție pentru mine și fac diverse calcule despre pe cine ar trebui să tratez mai bine și pe cine mai rău. Făcând asta, pur și simplu mă înșel pe mine însumi.

Dacă vreau cu adevărat să-mi examinez statutul de Kli – în ce măsură este corectat sau corupt – atunci, în primul rând, trebuie să consider atât grupul, cât și Creatorul ca fiind unul și același lucru în raport cu mine însumi. Apoi anulez complet dorința mea de a primi, și de la acel nivel, pot începe măsurarea. În acest fel, pot evita distorsiunea în măsurarea mea interioară.

Instrumentul meu este un instrument direcționat corect din interiorul meu spre exterior. Atunci voi putea vedea cum să continui să mă dezvolt și unde se află de fapt adevărata mea atitudine. Și din acest punct, încep să lucrez.

Este o autoamăgire să crezi că ceva din exterior diferă în raport cu dorința mea de a primi. O astfel de amăgire nu trebuie să mă orbească, deoarece atunci nu voi putea rămâne deloc în poziția corectă.

Desigur, asta nu înseamnă că acum ar trebui să alerg în jur servind pe toată lumea, sau să mă forțez să fiu bun cu toți. Oamenii cred de obicei că asta ar trebui să se întâmple și se așteaptă ca un cabalist să le rezolve problemele.

Trebuie să mă raportez la toți cei din afara mea în așa fel încât să-mi anulez propriile Kelim. Nu ar trebui să slujesc întregii lumi și nici să satisfac calitățile egoiste ale prietenului meu.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

 Întrebare: Dacă nimic nu strălucește pentru mine de departe, înseamnă că nu pot dezvolta o nevoie pentru scopul superior?

Răspuns: Dorința noastră depinde de mai mulți factori: o iluminare de Sus, o trezire a Reşimo (genei spirituale) de jos și așa mai departe. Putem cere condițiile de care avem nevoie.

Nu există probleme aici, pentru că Îi cer Creatorului un Kli (vas) și nu umplerea în sine. Și chiar mai târziu, când „o femeie va concepe și va naște un băiat”, și acolo cer un Kli, dorința de a dărui. Nu cer: „Umple-mă”. Spun: „Dă-mi posibilitatea de a dărui, astfel încât dăruirea către Tine să servească drept umplere pentru mine”.

Ce umplere primește o mamă atunci când oferă iubire și grijă copilului ei? Ea se bucură de însăși actul, de dăruire a ei către el. În măsura în care copilul se bucură, ea se bucură. Dăruind copilului, mama nu se gândește la beneficiul personal; nu există nicio bucurie de sine aici. Vorbim despre asta superficial, pentru că în interiorul iubirii materne există o natură egoistă. Dar orice ar fi, acest exemplu este ca o amprentă din spiritualitate.

„Pentru ce suferi, de ce te gândești și te îngrijorezi constant pentru copilul tău? Îți vom da o pastilă ca să-l uiți.” Va fi de acord o mamă cu așa ceva? Niciodată! Pentru că în copil se află întreaga ei viață, sursa împlinirii și a bucuriei. Prin urmare, atunci când omul cere dorința de a dărui, cere tocmai asta și nu ceva în afara lui.

Nu poți spune: „Odată ce am dorința de a dărui, cu asta, mă voi umple.” Aceasta ar fi dăruire de dragul primirii. Desigur, Creatorul nu va răsplăti o astfel de cerere cu un răspuns. Dar dacă omul are dorința de a dărui, chiar dacă aceasta conține un

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, a naște un copil de sex masculin”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Dacă te implici în cearta altcuiva, inviți ostilitatea unui câine asupra ta. Știm că cel mai bine este să nu te implici. Cel mai bine este să lași omul să-și rezolve situația în care se află fără niciun sfat sau cuvinte de înțelepciune. Altfel, vei deveni un dușman pentru ambele părți.

Întrebare: Să presupunem că are loc o ceartă. Ce ar trebui să facă omul?

Răspuns: Un martor nu ar trebui să facă nimic. Îl lasă în pace și se dă la o parte. Armata, poliția sau altcineva a cărui datorie este să netezească lucrurile, aceasta este treaba lor. Dar un individ obișnuit nu are dreptul să se implice.

Întrebare: Oare pentru că nu știe cine are dreptate și cine greșește?

Răspuns: Nu are dreptul să se implice, punct. Altfel, aceste stări nu își vor găsi rezolvarea.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.03.2026

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că dacă îmi schimb atitudinea față de realitate, lumea mi se dezvăluie? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Faptul că lumea ți se dezvăluie înseamnă că ai reușit să percepi imaginea în care te afli cu o înțelegere diferită a legăturilor dintre lucruri. Deodată vezi că oamenii și legile care există în lume au conexiuni diferite, intenții diferite, obiective diferite. Reușești să descoperi un strat mai interior al realității. Aceasta înseamnă că atitudinea ta față de întreaga realitate s-a schimbat și vezi o altă lume.

Pentru a face acest lucru, trebuie să te străduiești constant să obții o percepţie din ce în ce mai interioară, să încerci să vezi ce se află în spatele fațadei exterioare. Ce înseamnă „dincolo de Mahsom”, lumea spirituală? Înseamnă că dincolo de această lume, începi să dezvălui legăturile dintre lucruri, planul creaţiei, care conectează toate detaliile din această lume.

Apoi vezi că acolo există o intenție complet diferită, nu cea care ți se pare ție, din această parte. Iar conexiunile sunt determinate de formule complet diferite, care nu sunt deloc ceea ce ți se părea înainte. Vedeți că toată lumea dăruiește – unii, altora, toată lumea se iubește și nu există nimic rău în lume, cu condiția să priviți lucrurile din cealaltă parte, în conformitate cu adevăratele conexiuni dintre lucruri.

Rabaş oferă următorul exemplu: unui om i se dă dorința de a avea bani. Să presupunem că vedeți un taximetrist pe care îl percepeți la fel de prost la minte ca motorul mașinii sale, ca pe cineva care este condus doar de dorinţa de a câștiga cât mai mulți bani posibil, care nu pornește niciodată aparatul de taxat, care vă taxează dublul tarifului și așa mai departe.

Și dintr-o dată, din cealaltă parte, vedeți că acest om vrea să dăruiască și să-și ajute aproapele. Se gândește constant pe cine să ducă, unde și cum să facă, în așa fel încât toată lumea să se simtă cât mai confortabil posibil. I se pare doar că vrea să câștige bani. De fapt, pur și simplu „citește” starea sa într-un mod greșit. Atitudinea lui este incorectă. Dar vedeți deja această imagine din cealaltă parte, de dincolo de Mahsom.

Este ca și cum ai privi o broderie. Pe verso există întotdeauna diverse noduri și conexiuni în care este imposibil să vezi un sens. Omul vede partea din față, dar nu vede toate conexiunile adevărate de pe verso. Și când i se oferă posibilitatea de a vedea spatele broderiei, descoperă relațiile corecte dintre lucruri.

Asta ne lipsește. Dar o dobândim urcând de-a lungul gradelor și atingând cea mai bună stare posibil. Aceasta înseamnă că vezi această lume, care nu se schimbă („lumea continuă să trăiască după propriile legi”), și în același timp a doua parte, toate conexiunile care există între părțile realității. Și atunci poți justifica Creatorul, să vezi că a fost întotdeauna așa, de la început, doar că viziunea ta nu era pregătită să vadă asta.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→