Întrebare: Omul este guvernat de dorințe. Cum putem face din dorința pentru Creator cea mai mare dorință?

Răspuns: Să presupunem că trebuie să aleg ce voi bea. Doctorul mi-a spus că este bine pentru mine să beau un ceai medicinal. Dacă îl cred, atunci voi bea ceaiul. În plus, Tora spune că un doctor are permisiunea de a vindeca. Poate că acest ceai nu este gustos. S-ar putea să nu-mi placă și să nu simt deloc „gustul vieții” în el. Totuși, îl beau și mă bucur de el pentru că simt lumina sănătății mele viitoare, căci cred că va veni! Cu alte cuvinte, eu însumi determin ce este plăcut pentru mine și ce nu. Acest ceai medicinal devine mai plăcut pentru mine decât ceaiul obișnuit, chiar și cel mai fin soi.

Din acest exemplu vedem că tot ce trebuie să facem este să acordăm importanță Creatorului. Suntem capabili să acordăm importanță fie nouă înșine, fie Creatorului. Acesta este singurul lucru pe care îl putem face.

Întrebare: Dar dacă nu am niciun gust pentru Creator?

Răspuns: Asta nu contează deloc! Intră într-o anumită societate și ascultă constant ce vorbesc oamenii de acolo. Deconectează-te de tot restul! Închide televizorul, nu te uita la fotbal. Ascultă ce se spune în grup.

Desigur, acest lucru singur nu este suficient. Trebuie să lucrezi împreună cu grupul și să depui propriile eforturi, astfel încât părerea prietenilor să devină importantă pentru tine. Trebuie să te unești cu ei în așa fel încât gândurile lor să aibă greutate pentru tine.

La urma urmei, asculți ce spun copiii tăi. Este important să știi ce cred ei despre tine. Știu asta din proprie experiență. De exemplu alaltăieri, fiica mea mi-a spus că vrea să înceapă lecțiile de șofat. I-am răspuns că nu am bani pentru asta. Chiar a doua zi a rezervat lecția! Așa că ieri, după lecția de seară, m-am grăbit acasă ca să-i pot da banii la timp. Era atât de important pentru mine ca ea să poată plăti lecția.

Aș fi făcut asta pentru altcineva? Nu știu. Pentru oricine? Bineînțeles că nu. Acel om ar trebui să fie la fel de important pentru mine ca fiica mea. Dar pentru ca asta să se întâmple, ar trebui să lucrez la asta. Nu vine de la sine. Pentru asta, ar trebui să investesc în acel om la fel de mult cât am investit în fiica mea în ultimii douăzeci de ani. Timp de douăzeci de ani i-am dat, i-am dat și i-am dat. Și acum văd că tot ce am investit este în ea, totul a venit de la mine.

Dacă un bebeluș ar fi luat de lângă mama sa imediat după naștere, atunci, în ciuda tuturor lucrurilor, în cele din urmă ea ar uita de copil. Totul depinde de cât de mult a investit.

Cât despre fiica mea, ieri pur și simplu nu m-am putut calma. Mă gândeam mereu că își rezervase deja lecția și cât de inconfortabil ar fi pentru ea să-i spună instructorului că nu are bani și că va plăti mai târziu. De aceea a fost atât de important pentru mine să-i dau banii la timp. Și când mi-a mulțumit, ce mare plăcere am simțit! Pot să mă raportez la prietenul meu în același mod? Nu este atât de simplu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să nu văd măreția Creatorului și să simt Şchina în praf, și în același timp să înțeleg că Creatorul trebuie să fie măreț, când sunt într-o stare în care îmi pasă doar de mine?

Răspuns: Cum pot să existe aceste două simțiri simultan? De ce nu?

Te întrebi cum poți avea o astfel de stare când te uiți la ce se întâmplă în interiorul tău și vezi că pe de o parte, Îl urăști pe Creator, nu-L iubești, Îl disprețuiești, El nu este nimic pentru tine și te gândești doar la tine, dar pe de altă parte, începi deja să realizezi că aceasta este o stare de distrugere și ruină și că Creatorul este măreț, real, inspirator de venerație și tot restul, totuși în tine este opusul.

Cum poți păstra aceste două simțiri în interior? Împreună, ele construiesc în noi simţirea care se numește recunoașterea răului; este atunci când văd cine este El cu adevărat și cum Îl percep eu în forma opusă. Acest lucru este posibil deoarece primim această simţire prin intermediul luminii care coboară de Sus, care strălucește sub forma luminii înconjurătoare.

Ea poate străluci pentru mine chiar dacă nu sunt în echivalență de formă cu El. Atunci văd Kli-ul meu: cum se gândește doar la sine, nimic nu-l preocupă în această viață în afară de propriul său interes, și văd lumina, ca să spun așa, opusă acestui Kli. Acolo, Creatorul este măreț, etern și perfect, și nu-mi pasă. Această stare, rezultată din cele două stări opuse ale Creatorului și creației, este construită în mine deoarece lumina înconjurătoare strălucește de departe în Kli-ul meu egoist.

În lumea noastră nu întâlnești o astfel de stare; nu suntem opusi vreunui fenomen. Pot să mă gândesc că omul este rău și o clipă mai târziu, că este bun. Dar acum, când mă gândesc bine la el, îmi amintesc doar că acum o secundă am gândit altfel. Totuși, a crede în același timp că este rău și că în realitate, este bun, asta nu se întâmplă, deoarece totul are loc într-un singur Kli, într-o singură conștientizare. În relație cu Creatorul, acest lucru nu se întâmplă într-o singură conștientizare, într-un singur Kli, deoarece ne aflăm într-un proces în care Kli-ul nu a fost corectat încă, iar lumina înconjurătoare vine la noi de la Creator. Rezultatul este o stare de opoziție”, două forme distincte (primire și dăruire [primire în mine, dăruire în El]), existând ca și cum ar fi de două părți ale Machsom (barierei).

Numai datorită Machsom, lumina înconjurătoare strălucește pentru mine și oferă această conștientizare, în cadrul căreia este construit MAN. MAN este în esență, tensiunea care există în mine între modul în care mă raportez la mine însumi și modul în care mă raportez la Creator, în funcție de ceea ce sunt și ceea ce este de fapt Creatorul. Examinarea critică a acestor percepții este cea care generează MAN în mine.

Aceasta constituie o cerere de corectare, o dorință ca dorința mea de a primi să fie îndreptată către Creator în măsura în care lumina înconjurătoare îmi oferă această înțelegere. Dorința de a primi prin ea însăși nu va dori niciodată acest lucru, indiferent cine stă în fața ei. Este ca Faraonul, în fața căruia Creatorul poate sta, dar el spune: „Cine este Creatorul ca să ascult de glasul Lui?”

Aici trebuie să existe o conștientizare care servește drept intermediar între cele două: fie că este vorba de starea de Lo Lişma a omului, sau de grupul (nu contează sub ce formă vorbim despre aceasta) care conectează aceste două părți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te pregătești pentru a simți spiritualitatea?

Răspuns: Conform corectării Kelim (a vaselor), primim o umplere care ne dă o simţire a Creatorului. Creatorul umple omul și se „îmbrăcă” în el; asta simte omul. Pregătirea pentru aceasta este pregătirea simțurilor omului, a Kelim ale sale.

De exemplu, eu nu aud bine, așa că trebuie să cumpăr un aparat auditiv. Nu văd bine, așa că trebuie să cumpăr ochelari. Dacă nu pot distinge gustul, poate ar trebui să-mi clătesc gura. Pentru a simți gustul acru, trebuie să clătesc gustul dulce.

Trebuie să ne ascuțim cumva simțurile. Dacă mi-e somn, poate ar trebui să beau o ceașcă de cafea pentru a mă întări. Vreau să fiu sensibil și să-mi extind gama de simțiri.

Poate merită să ascult o anumită melodie. Uneori verși lacrimi în fața mea, dar eu râd de tine, iar alteori plâng din cauza a ceea ce aud de la tine. Totul depinde de pregătirea simţirilor omului.

Suntem în cea mai înaltă stare corectată, corectarea finală. Dar din cauza estompării Kelim ale noastre, simțim doar o mică parte din această stare, chiar opusul ei, și ne blestemăm viața. Tot ce avem nevoie este să ne corectăm organele senzoriale. Aceasta este munca noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Creatorul, Forța superioară care plănuiește să aducă creația la o stare bună, intenționează să o ridice la nivelul Său, la cel mai bun, cel mai înalt nivel, adică să transforme ființa creată într-un Creator.

Diferența dintre ele constă în conștientizarea propriei stări. Omul trebuie să devină conștient de starea în care există și să se ridice de la o lipsă completă de conștientizare a spiritualității, care ne este complet ascunsă.

Ce înseamnă că este ascunsă? În prezent, credem că spiritualitatea probabil există, dar pur și simplu nu o percepem, iar acest lucru pare să însemne că ne aflăm într-un fel de stare inconștientă.

Cu toate acestea, nici măcar nu percepem încă acest lucru, deoarece omul se poate simți inconștient doar atunci când știe ce înseamnă să fie conștient. Încă nu avem această conștientizare, dar cumva începem să simțim că așa ceva există.

Omul trebuie să dezvăluie în mod independent această deficiență, ceea ce lipsește între el și Creator. Dacă ei o dezvăluie singuri, înseamnă că și-au construit propriul Kli (vas) și înțeleg ce înseamnă să existe la gradul Creatorului, în loc să rămână la gradul nostru animal, care în spiritualitate se numește „sub existență”. Există Machsom (barieră), iar ceea ce este sub Machsom este considerat ca și cum nu ar exista deloc.

Prin urmare, unui om i s-au dat tot felul de forțe (atât pro, cât și contra) și liberă alegere, care este exclusiv pentru a avansa în această direcție unică. Dacă ai cunoaște toate calitățile sufletului tău, toate legile naturii care te înconjoară, cine ești cu adevărat și care este adevărata realitate, ai vedea că ești un robot absolut. Nu există nimic ce poți determina pentru tine însuți, cu excepția unui singur lucru: să avansezi spre a deveni similar Creatorului.

În afară de aceasta, totul a fost planificat și predeterminat în avans; nu există nicio alegere implicată, nimic lăsat la voia întâmplării; totul funcționează ca un ceasornic. Dar avansarea pentru a deveni similar Creatorului este tocmai acolo unde există liberă alegere – doar acolo. Dacă deviezi chiar și puțin către conexiunea cu orice altceva, nu mai există liberă alegere. Ea există doar în acest scop.

Din Lecția zilnică de Cabala 7/6/26, Rabash, „Când ar trebui cineva să folosească mândria în muncă?” [358739]

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 191

De ce nu este întotdeauna posibil să înțelegem o acțiune sau un gând?

Nu știm niciodată de ce am acționat într-un fel sau altul, de ce suntem aruncați de la un gând la altul, de la o stare la alta, deoarece toate acestea depind de structura interioară a sufletului. Trebuie să examinăm această dorință acum, apoi o altă dorință, urmând structura sufletului lor. Nu știm cu ce suflete și în ce chestiuni suntem conectați în cadrul structurii lui Adam HaRişon. Nu ne cunoaștem pe noi înșine, cu atât mai mult nu cunoaștem sufletele cu care suntem conectați sau tipul de conexiune. Nu există nicio modalitate prin care să știm acest lucru pe baza corpurilor fizice ale oamenilor conectați la noi.

Prin urmare, ni se aduc diverse situații și stări care ne par coincidențe, deoarece dacă am vedea structura întregului Adam HaRişon, din interiorul ei am ști ce trebuie să facem acum, ce vom face în momentul următor și ce ni se va da în viitor.

Din acest motiv, cabaliştii  ne dau sfaturi simple în această privință: în fiecare situație în care ne aflăm, nu calculați împreună cu celelalte suflete cum să acționați. Suntem într-un corp și nici măcar corpul nu trebuie să se gândească la modul în care funcționează toate celulele din corp în fiecare moment, la modul în care fiecare celulă este planificată și funcționează pentru a ști cum ar trebui să acționeze. În cele din urmă, corpul funcționează într-adevăr așa cum a fost conceput, ca un sistem închis cu toate părțile sale, chiar și cea mai mică, dar nu suntem încă la gradul în care putem recunoaște acest lucru. În starea noastră actuală suntem complet incapabili să-l înțelegem. Abia mai târziu, la sfârșitul corectării, când suntem incluși în acest sistem fără nicio perturbare, întreaga structură cu toate funcțiile sale devine revelată.

Prin urmare, cel mai corect și simplu sfat general care ni se dă este că noi, acțiunea noastră și scopul nostru trebuie să fim una. Am coborât din rădăcina în care eram atașați de Creator. Cine este Creatorul? Creatorul este format din toate celelalte suflete în care suntem încorporați, și împreună, ele primesc lumina superioară în interiorul lor. Această simțire din noi se numește „Creatorul”. Nu știm ce este în afara noastră. În afara noastră se află esența Lui. Ceea ce primim în legătură cu toate celelalte suflete în starea corectată la sfârșitul corectării din rădăcina noastră se numește „Creatorul”. „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”. Îl cunoaștem prin simțirea noastră. Trebuie să tânjim după asta din interiorul acțiunii pe care o îndeplinim acum. Dacă ne împingem constant în acest fel, apăsând doar asupra acestui punct, atunci în final îl vom atinge într-un mod precis.

Este imposibil să oferi unui om acest program măreț în întregime, astfel încât, înainte de a efectua chiar și cea mai mică acțiune, să îl înțeleagă pe deplin și cu înțelepciune, în control deplin, să îl înțeleagă de la început până la sfârșit. Cum am putea cunoaște întregul sistem în avans înainte de a fi aderat la toate sufletele, cu toate părțile sistemului, ca o singură structură? Prin urmare, ni se oferă o soluție. Dacă dorim să fim incluși în acest sistem ca părți bune și active, trebuie să avem intenția ca noi, acțiunea noastră și starea noastră de adeziune cu Creatorul să fim una. Trebuie să ne dorim deja de acum să fim la sfârșitul corectării așa cum ne-o imaginăm, să dorim să realizăm și să creăm starea sfârșitului corectării.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→