Întrebare: Este grupul o lege, la fel cum este și Creatorul?

Răspuns: Modul în care omul își imaginează grupul și Creatorul este așa cum este pentru el. Creatorul nu este ceva în afara noastră. Este modul în care ne imaginăm această calitate.

Întrebare: Creatorul este o calitate a dăruirii. Deci, ce este un grup?

Răspuns: Creatorul este o calitate a dăruirii, iar un grup este format din oameni ca tine pe care îi percepi ca exemplu. Într-un fel, în ceea ce privește viața și existența ta, ei îți servesc drept exemplu.

Pentru că Creatorul este ascuns și nu ți-L poți imagina, indiferent cât de mult te-ai strădui, încerci să construiești o imagine, dar nu poți.

În schimb, decizi să faci din grup o forță de conexiune pentru tine, o forță superioară care te va conduce la atingerea Creatorului care este ascuns și inaccesibil imaginației tale. Dacă ți L-ai putea imagina, nu ai avea nevoie de un grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaş – Art.5, 1985-Pleacă din ţara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă efortul meu nu este doar cantitativ, ci și calitativ?

Răspuns: Ce poate fi un indiciu că am depus un efort corect, calitativ? Se spune: „Rezultatul faptelor bune este bucuria.”

Dacă omul ajunge la bucurie după ce depune un efort și dă cu adevărat tot ce are, atunci bucuria pe care o simte vine din efortul în sine. Nu din ceea ce primește ca urmare a efortului, ci din faptul că i s-a oferit oportunitatea de a depune efortul, că îl face și că știe că are un efect.

Fie că îl văd sau nu, funcționează. Nimic din creație nu dispare vreodată. Baal HaSulam spune că până și suferința unui purice mic care se luptă să-și obțină hrana nu se alătură și suferinței colective care construiește Kli-ul corectării finale. Este aşa, pentru că nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor trebuie incluse într-un singur Kli.

Dar acest lucru ar trebui să ne aducă la bucurie: că suntem cu adevărat pe drumul cel bun, cel puțin într-un anumit grad de conștientizare a scopului și că simțim că momentele noastre nu trec în zadar. Și rezultatul acestui fapt este bucuria că suntem totuși conectați cu Dumnezeirea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe blogul meu în limba engleză: Când vorbiţi despre limbajul ramurilor, vă referiţi la o analogie sau la un fel de gândire metaforică? Dacă da, implică acest lucru un limbaj unic, care nu poate fi transmis în cuvinte, ceea ce face dificilă înțelegerea a ceea ce cei care L-au atins intern pe Creator au intenționat să exprime? Vom înțelege intuitiv acest limbaj odată ce propria noastră realizare coincide cu a lor?

Răspuns: Există un „Eu” care se percepe pe sine și un anumit spațiu din jurul său, dorind să absoarbă ceea ce este necesar și util din acest spațiu și să arunce ceea ce este dăunător sau inutil. Învăț cum să construiesc conexiuni cu acest spațiu pentru a fi mereu în confort optim. Toate cunoștințele mele provin din acest tip de interacțiune cu spațiul care mă înconjoară, care este plin de natură și oameni. Psihologia (în sens materialist) este știința percepției egoiste a „sinelui versus mediu”.

Dacă încep să-mi extind „Eul” în jurul meu în cercuri din ce în ce mai largi, acceptând treptat mediule ca parte din mine, ca ceva care intră în „Eul” meu și subordonându-l egoist mie însumi, aceasta constituie cucerire și achiziție.

Dar dacă, deși continui să mă percep ca fiind distinct de mediu (un „eu” versus ceea ce este în afara mea), mă străduiesc totuși să mă raportez la mediu așa cum mă raportez la mine însumi, sau chiar mai mult, acesta este altruism. Este aşa, pentru că persistă un sentiment de alienare sau chiar ură, dar deasupra acestui sentiment, opus lui, apare un sentiment de iubire. El apare pentru că nu mă mai identific exclusiv cu „eul” meu; pășesc în afara lui, și ca dintr-un punct de vedere extern, construiesc o nouă atitudine din acest „eu” față de mediu.

Ridicându-mă deasupra „eului” meu egoist, creez un ecran prin care mă raportez la mediu cu iubire, tratându-l ca pe mine însumi și chiar mai mult; aceasta se numește calitatea dăruirii sau a luminii reflectate. Cabala – o psihologie spirituală – se ocupă de percepția „sinelui în relație cu mediul”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Respectând cu meticulozitate toate legile referitoare la Suka, nu semănăm oare cu cei care se închină idolilor?

Răspuns: Întrebi: „Dacă mă concentrez pe respectarea materială a poruncii – construirea și decorarea unei Suka și îndeplinirea cu grijă a ritualurilor asociate sărbătorii – nu încalc oare interdicția: «Să nu-ți faci chip cioplit sau vreo înfățișare»? Cu alte cuvinte, nu cumva mă atașez mai mult de materie decât de spirit?”

Pentru mine, este important să nu mă atașez mai mult de materie decât de spiritualitate, ci să văd în obiectele materiale doar indicii ale spiritualului. Este important ca aceste indicii să trezească în mine întrebări despre spiritualitate. Cum ar trebui să acționez în plan interior față de Creator, în ceea ce privește calitățile mele lăuntrice? Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci folosesc corect expresia materială a spiritualului – ramurile și sensul literal (Pşat) – pentru propriul meu progres spiritual.

Dar dacă uit cu adevărat de aspectul spiritual al poruncii, de progresul prin intermediul ei și de legătura dintre acțiunea materială și intenţia spirituală care face posibilă ascensiunea spirituală, atunci într-adevăr, am construit doar o Suka frumoasă, am acoperit-o cu un acoperiș frumos și stau în ea mâncând și bând, fără să mă gândesc deloc la spiritualitate.

Nu aș spune că acesta este un chip cioplit, o înfățișare sau ceva interzis, dar în orice caz, beneficiul este minim. Poate că la un moment dat, voi dezvolta totuși dorința de a atinge starea de Suka în sens spiritual – de a o construi în interiorul meu.

După cum scrie Ibn Ezra, toate poruncile ne-au fost date nu pentru a „crea idoli”, ci pentru a ne corecta inima. Dacă omul privește ramurile de salcie, etrog, Şach și așa mai departe ca pe niște elemente ce simbolizează corectarea inimii, dorind prin ele să se conecteze puțin mai mult cu semnificația interioară și să înțeleagă indiciile transmise de aceste „ramuri”, atunci el sfințește cu adevărat și această lume. Întreaga lume capătă sens pentru el.

Însă acest lucru este valabil doar pentru cei care folosesc totul în această lume pentru progresul spiritual.

Unii oameni cred că noi ne opunem respectării mecanice a poruncilor. Nu, nu ne opunem deloc acțiunilor fizice. Este adevărat că importanța acțiunilor fizice este într-o oarecare măsură, diminuată pentru noi, deoarece reflectăm și lucrăm constant la modul în care să împlinim aceste porunci în sfera spirituală, interioară, și să le realizăm în interiorul propriei ființe.

Însă, atunci când omul este deja pe deplin animat de dorința de a săvârși o acțiune spirituală și de a atinge împlinirea poruncii în adevăratul ei sens, aspectele materiale nu îl împiedică deloc. Dimpotrivă, ele îl ajută să revină mereu la intenția sa; el descoperă în ele tot felul de nuanțe și elemente plăcute care îl conectează cu aceeași idee.

Există lucruri pe care oamenii le neglijează adesea. La început, pot exista perioade în care omul nu acordă aproape nicio atenție lumii materiale sau îndeplinirii acțiunilor fizice. Ulterior totul revine ca să spunem așa, la locul cuvenit. Acest lucru se va întâmpla de la sine; nu este nevoie de îngrijorare.

Ar trebui să fim mai preocupați de ceea ce nu împlinim pe plan spiritual, aspect ce ține de dăruirea către Creator. În ceea ce privește latura materială, aceasta va veni la timpul ei. Este de dorit să încercăm să realizăm aceste lucruri în paralel – atât în ​​plan spiritual, cât și în cel material – deși în realitate, uneori unul dintre ele poate rămâne în urmă.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Baal HaSulam scrie că porunca construirii unei Suká simbolizează credința și prin urmare, se situează deasupra tuturor celorlalte porunci. Pe de altă parte, învățăm că porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este cea care transcende toate celelalte porunci.

Răspunsul meu: Nici porunca construirii unei Suká, nici porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu depășesc toate celelalte porunci; ele le includ în sine. Dacă ți se pare că această poruncă este ceva mai măreț, ar părea că există 613 porunci, iar ultima dintre ele este mai importantă decât toate celelalte.

Nu, această poruncă le include pe toate celelalte, dar nu este o poruncă suplimentară, o acțiune în plus. Este o acțiune care se manifestă ca suma tuturor acțiunilor anterioare.

De exemplu, să presupunem că ai un castravete, o roșie, o ceapă, mărar și pătrunjel. Tai totul mărunt și obții o salată. Salata este ceva nou, dar există oare cu adevărat ceva nou în ea? Nu există nimic altceva decât combinația unor componente care existau deja.

Același principiu stă la baza poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (marea regulă a Torei) sau a poruncii de a construe o Suká, fiind sinteză a tuturor poruncilor. Combină toate poruncile și vei obține o Suká.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este esența conexiunii dintre credință și „acoperișul unei Suka” (Şhach)?

Răspuns: Şhach și credința sunt unul și același lucru. Dacă sunt același lucru, ce legătură poate exista între ele? Dacă ar fi fost două lucruri diferite, aș fi explicat legătura dintre ele, dar este pur și simplu același fenomen. Nu vorbim deloc despre un acoperiș material făcut din plante. Când vorbim despre acoperișul unei Suka, ne referim la ecranul pe care omul și-l construiește deasupra capului.

Şhach simbolizează lucruri care odinioară erau vii și în creștere, dar care acum au murit, lucruri care au ajuns la sfârșitul ciclului lor de viață. Omul s-a bucurat cândva de aceste lucruri, dar acum ele sunt moarte pentru el; spiritul vieții a plecat din ele. În ochii săi, ele și-au pierdut orice importanță și sunt complet nepotrivite pentru progresul său. Atunci el ia aceste lucruri, care nu mai au nicio importanță pentru el, și le ridică deasupra capului.

Şhach este construit din obiecte care practic nu au nicio utilitate: resturi de lemn, frunze și ramuri care nu pot fi folosite la nimic altceva decât, poate, la a fi arse pentru a încălzi puțină apă. Ce altceva se poate face cu aceste obiecte? Este imposibil să construiești ceva din ele. Acoperișul unei Suka nu este făcut din materiale de construcție standard, cum ar fi lemnul masiv. Există legi specifice în acest sens.

Atunci când omul ridică deasupra capului lucruri care nu au nicio importanță conform percepțiilor dorinței sale de a primi, înseamnă că el înaintează prin credință mai presus de rațiune. Atunci Şhach este credința, în timp ce cunoașterea sa se află în interiorul Suka.

Omul este pregătit să lucreze cu cunoașterea sa – care este mai mică decât credința sa – sau să o folosească doar în măsura credinței sale. Aceasta se numește a avea întregul vas de primire sub acoperișul deciziei de a nu primi pentru sine, sub acoperișul Şhach, adică al ecranului. Atunci omul stă la umbra Suka, a cărei umbră trebuie să fie mai mare decât lumina soarelui care pătrunde în el. Trebuie să pătrundă atât de puțină lumină solară în Suka, încât aceasta să fie aproape imperceptibilă.

Astăzi, acoperim Suka cu șipci subțiri. Rabaş se asigura că acestea erau așezate atât de aproape unele de altele, încât aproape nicio rază de lumină nu putea trece printre ele. Nu era vorba despre a vedea cerul sau stelele, ci nici cea mai slabă urmă de lumină. Odată am întrebat de ce. Arăta aproape ca o casă. Acoperișul nu era aspectuos, dar era, într-adevăr, un acoperiș. Mi s-a spus că acesta era obiceiul: să fie realizat foarte dens.

Acesta este unul dintre simbolurile care indică puterea și forța imense ale ecranului, forța milostivirii. Iată aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, mai degrabă decât asupra cantității de lumină care se filtrează prin acoperiș.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Credința, este întotdeauna cel mai important lucru pe care omul trebuie să-l dobândească mai întâi?

Răspuns: Nu este doar cel mai important lucru. Credința este singurul lucru pe care trebuie să-l dobândim, și nimic altceva în afară de ea. „Cel drept va trăi prin credința sa.” În afară de ecran și de lumina reflectată – lumina de Bina, în care este îmbrăcată Or Hochma (lumina înțelepciunii) – nu există nimic altceva. Prin urmare, acesta este singurul lucru care ar trebui să ne preocupe.

Care este legătura aici cu sărbătoarea de Sukot? După ce omul a trecut prin perioada ieșirii din Egipt și a primit Tora, prin lumina acesteia el se vede slab și vrednic de dispreț în ceea ce privește calitățile sale originale, cu care a fost creat.

Astfel, omul dobândește o conștientizare deplină a sufletului său – reprezentat de Yom Kipur (Ziua Judecății) – și se apropie de etapa corectării sale numită Sukot. Sukot  înseamnă Şach (acoperiș pentru Suka), iar Şach reprezintă ecranul și lumina reflectată.

Ce înseamnă „Ţel” (umbră)? „La umbra Lui am șezut și m-am desfătat…” A te desfăta stând la umbră înseamnă a te desfăta dăruind Creatorului, mai degrabă decât în ​​Lumina care vine fără a fi îmbrăcată în umbră – adică fără a fi îmbrăcată în lumina de Bina.

Toate acestea sunt simboluri. În esență, ar trebui să vedem acest lucru în fiecare poruncă și în fiecare chestiune: nu există nimic în afară de lumină, de Kli (vas) și de ecranul dintre ele; totul, în esență, se rezumă la un singur lucru.

Uneori, când nu înțelegem foarte bine despre ce este vorba, începem să intrăm în detaliile unei porunci. În general, o poruncă atât de importantă precum Sukot – egală ca importanță cu toate celelalte porunci – este mai mult sau mai puțin clară, iar toate acțiunile implicate în îndeplinirea ei pot fi ușor vizualizate.

Totuși, există porunci care se referă la corectări particulare ale Kliului în cadrul celei de-a Doua Restricții (Ţimţum Bet), la atașarea părții ascendente AHP (AHP de Aliya) – atunci când omul realizează o corectare asupra lui Yesod în loc de Malchut – și așa mai departe. Aici apare problema modului în care pot fi înțelese cu precizie toate aceste tipuri de stări particulare. Însă în general, esența tuturor acțiunilor spirituale – numite porunci – constă în corectarea ecranului. Capacitatea ecranului este denumită „măsura credinței”, iar prin credință se dobândește cunoașterea, adică revelarea divinului.

Revelarea Creatorului poate avea loc și înainte de apariția credinței, tocmai pentru a o genera. Aceasta corespunde îndemnului: „Cunoaște-L pe Creator, pe Atotputernicul tău, și slujește-I”. Avem nevoie de revelarea Creatorului și pentru că astfel, ecranul se manifestă și se construiește înlăuntrul nostru. Dacă Îi cerem Creatorului să Se dezvăluie în acest scop, acest lucru se întâmplă, iar omul, plecându-se în fața Creatorului, I se supune. Această supunere constituie ecranul nostru.

Din Lectia zilnica de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spunem că grupul este cel mai important factor care propulsează omul înainte.

Răspunsul meu: Grupul îi oferă individului o înțelegere a multor aspecte diferite, atât pozitive, cât și negative. Poate că te întrebi dacă îmi pot cumpăra prieteni cu bani.

Să presupunem că sunt bogat și am mulți bani. Atunci pot plăti zece oameni – sau și mai bine, un milion – care să-mi vorbească neîncetat despre importanța scopului.

Va funcționa acest lucru? Da, va funcționa. La urma urmei, în prezent mă aflu în dorința de a primi, într-o stare animalică, iar aceasta este partea din mine care asimilează ceea ce aude și vede. Dacă aș putea plăti un milion de oameni – oameni care să-mi vorbească despre importanța muncii pentru Creator, care să joace în fața mea ca și cum ar fi una cu Creatorul și așa mai departe…

Cu alte cuvinte, regizez o producție grandioasă și mă cufund în acțiune. Și, deși eu însumi am plătit pentru asta și am dat ordinul de a acționa, și știu că toți actorii joacă doar pentru a câștiga bani (din dorința de a primi), totuși, un minut mai târziu mă aflu deja sub influența lor. Ei îmi oferă putere, impresii și o stare de înălțare; astfel, eu avansez și dobândesc valoare spirituală, în timp ce ei își primesc salariul.

Acest lucru se întâmplă deoarece, prin natura dorinței mele de a primi, trebuie să mă aflu sub influența lor. Și nu este nimic în neregulă cu această dorință; ea se hrănește din această impresie. Exact asta cerem de la grup. Altfel, aș avea nevoie de un alt tip de societate, de oameni precum Rabi Şimon, Baal HaSulam și alții asemenea lor.

Dar aici ni se spune: „Nu, fii într-un grup cu oameni obișnuiți, la fel ca tine – oameni care vor doar să înainteze spre scopul lor și să depună eforturi împreună în cadrul acestui joc”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă ceea ce este scris despre noțiunea de păcat?

Răspuns: Păcatul sau încălcarea legii (transgresiunea) apare atunci când omul își folosește dorința de a primi pentru a primi. Omului îi este oferită o anumită plăcere, dar el nu reușește să o depășească. Poate fi vorba despre plăcerea legată de o acțiune interzisă și despre cedarea în fața acesteia.

Astfel, este scris: „A comis o încălcare și a repetat-o; aceasta a devenit ceva permis pentru el”. Ce înseamnă „permis”? Înseamnă că omul a coborât deja la nivelul la care se află acel păcat și rămâne acolo.

Acest lucru se poate întâmpla nu doar în privința Miţvot  de tipul „să nu faci”, ci și în privința poruncilor de tipul „să faci”. Să presupunem că te afli într-o stare în care îți pui Tfillin în fiecare zi, iar într-o zi te cuprinde o stare de o asemenea lene și indiferență – o asemenea cădere – încât nu reușești să-ți pui Tfillin. Așadar, nu o faci într-o zi. A doua zi de asemenea, nu o faci. Atunci ai coborât la nivelul în care te afli sub influența plăcerii odihnei, odihnindu-te în timp ce nu îndeplinești această lucrare.

Acest lucru se poate întâmpla și în legătură cu plăcerile animalice, bestiale, existente în această lume. Poate de asemenea, să nu aibă legătură cu plăcerile, ci să fie rezultatul lenei. Adică, situația se aplică atât în ​​cazul acțiunilor pe care trebuie să le faci pentru a avea un beneficiu, cât și în cazul celor pe care trebuie să le eviți („să nu faci”) pentru a avea un beneficiu.

Cu alte cuvinte, fie te abați de la faptele bune, fie ajungi să săvârșești fapte rele. Ambele situații duc la o cădere a omului dacă acesta nu reușește să le depășească.

Dacă s-a întâmplat pentru prima dată, nu se consideră neapărat că ai comis o încălcare, deoarece, la prima ocazie, acest obstacol vine de Sus. Așa s-a întâmplat cu Adam când a gustat pentru prima dată din fructul oprit al Pomului Cunoașterii, și apoi a doua oară. Trebuie să învățăm din acest exemplu.

Prima dată, ești supus unui joc, iar ceea ce trebuie să se întâmple cu tine din partea de Sus se întâmplă. Însă, a doua oară, ceea ce se cere de la tine este pregătirea și capacitatea de a înfrunta situația dată, precum și de a-ți echilibra mintea (Mocha) și inima (Liba).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul trece prin diverse stări în care este literalmente mistuit de dorințe. Poate fi controlat acest lucru?

Răspuns: Cine vorbește despre controlarea a ceva? De câte ori am repetat că nu ai control asupra niciunui lucru, cu excepția unuia singur: accelerarea propriei dezvoltări, urmând principiul „fă tot ce îți stă în putință!”

Vezi ce ne sfătuiesc cabaliştii? „Ești nesăbuit; nu vezi și nu înțelegi nimic, așa că fă totul mai repede.” Asta e tot. Marea și bogata știință a Cabala și înțelepții cabaliști, care văd de la un capăt la altul al lumii – ce te sfătuiesc ei să faci?

Întrebare: Cum se manifestă această accelerare? În atitudinea mea sau în acțiunile mele fizice?

Răspuns: Nu, aceasta este o întrebare greșită. Poate că ar fi mai corect să întrebi: „Ce realizez prin acțiunile mele nechibzuite, lipsite de înțelegere sau conștientizare? Cine se poate baza cu adevărat pe propria rațiune? Ce înseamnă «să faci tot ce îți stă în putință»?”

În fiecare moment, acționează în conformitate cu nivelul tău actual de conștientizare și înțelegere a ceea ce trebuie făcut pentru dezvoltarea ta, bazându-te pe sfaturile cabaliștilor. Asta e tot. Așa funcționează lucrurile.

Întrebare: Să presupunem că stau la o masă pregătită; vreau să-mi impun o restricție de a nu primi pentru mine, ci de a dărui Creatorului. Dar pentru a mă liniști, recurg la un egoism și mai mare. Așadar, cum pot găsi liniștea?

Răspuns: Spui următoarele: „Stau la masă, vreau să mănânc și sufăr. Pentru a evita suferința, folosesc deja egoismul – nu pentru a obține plăcere, ci un egoism mai puternic: dorința de a înceta să mai sufăr. Adică, folosesc un egoism mai mare.” Așa este. Stadiul Bet (2) este mai egoist decât stadiul Alef (1), având un Aviut (grosime a dorinței) mai mare. Ai dreptate.

Așadar, te-ai liniștit în privința dorinței de a primi, prin faptul că Îl simți pe Creator. Dacă ai fi avut o altă ocazie de a te liniști, nu ai fi ajuns niciodată la stadiul Dalet (faza a patra).

Orice dezvoltare izvorăște din dezvoltarea dorinței de a primi. În mod firesc, pornind de la dorința de a se liniști, aceasta descoperă că Creatorul se află chiar în interiorul ei. Nu am suficiente cuvinte. Este o chestiune destul de subtilă. Cum interacționează Lumina și Kli-ul? Cum devin ele partenere cu adevărat apropiate?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→