Întrebare: Dacă mă simt confortabil în grup, înseamnă că nu am nimic de oferit?

Răspuns: Dacă te simți bine și confortabil, atunci în acea stare cu siguranță, nu poți oferi nimic grupului.

Numai atunci când omul simte tensiune din cauza lipsei scopului, când pune la îndoială sensul vieţii, poate contribui cu ceva. Dacă omul nu are nicio dorință, este ca și cum ar fi mort. Când nu există nicio dorință, aceasta se numește moarte!

În acest caz, trebuie să te adâncești mai mult în studiu și în acțiuni care sunt efectuate fără intenţie, deoarece în acea stare nu poți adăuga intenție, iar atunci acțiunile în sine vor duce la intenție. Acestea sunt acțiuni în care omul se unește cu ceilalți și primește dorințele lor de la prieteni.

Lasă-i să se angajeze în diseminare și vor primi un impuls de spirit. Lasă-i să studieze și vor primi inspirație de la autorul cărții. Lasă-i să meargă la muncă în bucătărie și vor servi grupul și vor primi inspirație de la grup.

Omul trebuie să se investească în ceva la nivelul de care este capabil, chiar și la nivel mineral, pentru a se trezi la un nivel superior – vegetal, animal și vorbitor. Omul se poate investi pe sine oricând, chiar și fără nicio intenție.

Astfel, cel care nu își creează un cadru care să-l oblige să revină la acțiuni în raport cu grupul, nu prețuiește timpul, nu îl scurtează și avansează doar sporadic.

Prin urmare, dacă îți lipsește de lucru, angajează-te să traduci articole, lucrează la un material… fă ceva!

Fiecare grup, indiferent unde se află în lume, trebuie, chiar și artificial, să-și construiască astfel de cadre, astfel încât fiecare om să aibă o oarecare responsabilitate față de grup și grupul față de individ. Altfel, dacă ne simțim liberi, ne comportăm conform dorinței de a primi.

Acesta este primul și cel mai important lucru pe care un grup trebuie să și-l stabilească: o ordine strictă a acțiunilor care nu permite nicio abatere, astfel încât nimeni să nu se simtă liber nici măcar pentru o clipă, nici măcar în timpul său liber.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii despre care vorbim aici vor crește inteligența lor, sau vor accelera progresul. Nu! Ceea ce facem este pur și simplu un sistem de acțiuni colaborative.

Nu este vorba despre ceea ce auziți verbal. Puteți sta aici fără să știți deloc ebraică. Nu contează! Sunt în mod specific luminile și vasele care sunt la lucru.

Cuvintele noastre sunt ceva complet extern. Ele ies din gură, ajung la ureche și vă oferă o reasigurare pur psihologică, ca și cum prin ele ați fi umplut și ați avansa. Dar toate acestea nu au absolut nicio legătură cu dezvoltarea interioară.

Avem Kelim (vase) în noi, luminile lucrează asupra lor și nu există nicio legătură cu cuvintele pe care le rostim. Chiar dacă toată lumea ar fi mută, acest lucru nu ar afecta sau interfera deloc. Nu este ca și cum ne-am transmite semne unul altuia cu mâinile. Acest lucru funcționează fără mâini și picioare, pe un plan complet diferit, dincolo de cele cinci simțuri ale noastre.

Nu contează ce se spune în grup; Totul depinde de dorința interioară a inimii, de ceea ce vreau să dau grupului și de impresia pe care vreau să o primesc de la el. Acesta este vasul, iar lumina vine de sus în funcție de acesta.

Prin urmare, nu este nevoie să ne facem griji cu privire la ceea ce se spune. Rabaş a spus că într-un grup puternic, glumele și anecdotele sunt acceptate pentru a ascunde ceea ce este în interiorul inimii, deoarece acolo funcționează adevăratele vase, iar conversațiile inutile sunt inutile.

Aceasta se numește lucrul cu intenții adevărate, corecte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/02/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intentie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi discutăm despre subiectul percepţiei realității pentru a ne orienta treptat în direcția corectă. La urma urmei, totul depinde de intenţie. Există mulți oameni care studiază Cabala, dar în special, există curente care nu au nimic în comun cu aceasta.

Știința Cabala este destinată corectării naturii noastre, și cu cât ne corectăm mai mult, cu atât simțim mai mult forța superioară, dezvăluim lumea superioară, devenim incluși în ea, intrăm în ea și ne ridicăm deasupra vieții noastre materiale. Aceasta este numită „eliberare de îngerul morții”, deoarece încetăm să ne simțim complet dependenți de corpul nostru! Ne ridicăm deasupra corpului nostru animalic, biologic, până la gradul naturii generale.

Nu simt durere când îmi tai unghiile sau părul, deoarece corpul meu aparține nivelului animalic, în timp ce unghiile și părul aparțin nivelului vegetal, cu un grad mai jos. Și de la înălțimea nivelului animalic, nu simt nicio pierdere din pricina pierderii la nivel vegetal. În același mod se va întâmpla și când mă voi ridica de la gradul animalic la un grad superior, la gradul de Om.

„Omul” nu suntem noi, cei de astăzi. „Om” (Adam) provine din cuvântul „similar” (Edomeh) cu natura, Creatorul, lumina. Și când voi deveni un astfel de „om”, voi înceta să simt pierderea din ceea ce se întâmplă în această viață materială. Prin urmare, știința Cabala este numită „un remediu împotriva morții”.

Să sperăm că vom atinge un astfel de grad și vom începe să experimentăm viața spirituală astăzi. Totul depinde doar de eforturile noastre interioare. Să încercăm să ne conectăm punctele interioare și să apreciem această stare specială.

Din Congresul Internațional de Cabala din 01.04.2011, „Noi!” Lecția 2

Filed under: Intentie, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Când eu și prietenii mei discutăm despre lecțiile TES (Studiul celor Zece Sfirot), devine clar că există două abordări. Prima abordare este atunci când omul încearcă să înțeleagă fiecare concept și să îl aplice sieși. A doua abordare este atunci când prietenii spun că asta fac oamenii inteligenți și că treaba mea este să fiu la datorie, sarcina mea este să mă gândesc la prietenul meu, să urmez recomandările lui RABAŞ și tot restul va veni.

Ce înseamnă să studiezi Studiul celor Zece Sfirot în spiritul lui Bnei Baruch?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că, să stăpânim lumea superioară din lumea noastră nu este o sarcină ușoară. Dar suntem capabili să o facem.

Prin urmare, haideți să studiem. Orice nu înțelegem astăzi, vom înțelege mâine. Și poate că în următoarele câteva lecții, totul ne va fi mai mult sau mai puțin clar și vom merge mai departe în acest fel.

Cunosc mulți studenți care se sfiesc să pună întrebări și stau deoparte, dar ei vor veni.

Odată ce vom finaliza primul volum din Studiul celor Zece Sfirot, ne va deveni clar unde ne aflăm, la ce nivel ne aflăm și cum putem primi o anumită forță a luminii superioare.

Întrebare: Care este intenția corectă atunci când studiem TES?

Răspuns: Intenția corectă este aspirația noastră de a avea un Kli la același nivel și ca acesta să poată modela în sine diversele posibilități despre care citim în TES.

Din Lecția zilnică de Cabala din 25.10.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Anularea și subjugarea sunt atât de importante în munca spirituală, deoarece simbolizează trecerea de la autoritatea egoismului la autoritatea forței de dăruire, iubire și unitate cu Creatorul.

Există două autorități: înclinația bună și înclinația rea; de fiecare dată când trecem de la una la alta, cădem și ne ridicăm, astfel încât noi ne regăsim în conexiunea noastră, în comparația dintre ele, în evaluarea uneia în raport cu cealaltă.

Locul nostru nu se află în înclinația rea, dar nici în înclinația bună, pentru că am dispărea în acestea. Prin urmare, trebuie să stăm în mijloc pentru a fi un individ independent. Acest lucru este posibil doar prin integrarea în grupul de zece. În grupul de zece, avem ocazia să ne afirmăm statutul, să devenim ființe umane și să dobândim independență și imaginea lui Adam.

Prin garanția reciprocă dintre noi, devenim asemănători Creatorului, starea în care avem dreptul să fim numiți oameni.

Prin urmare, pe măsură ce avansăm în spiritualitate, ne simțim din ce în ce mai puțin încrezători, avem din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la ceea ce simțim sau înțelegem. Spre deosebire de această lume în care fiecare stă ferm pe propria opinie, omul care tânjește după spiritualitate se simte confuz, neajutorat, ca un copil pierdut. I se pare că este pierdut în lumea mare și și-a tăiat legătura cu realitatea.

De fapt, acestea sunt momente fericite pe calea spirituală, deoarece începem treptat să vedem că existăm în grup, în grupul de zece. Mi se pare că salvatorul a venit și El mă scoate din neputință și disperare, din golul din mintea și inima mea.

În această stare disperată, ne amintim brusc că avem un grup. Acesta este modul în care Creatorul ne dă direcția corectă, de parcă ar spune „Vrei să fii om, vrei să crești? Te rog, iată următoarea ta imagine, următoarea ta formă. ” Te simți pierdut chiar acum și este bine. Noul tău eu  este grupul de zece. Integrează-te în el, dizolvă-te în el și acolo te vei regăsi, vei simți lumea.

Nu este nimic în afara grupului de zece.

În măsura în care îți simți prieteni și intri în starea corectă, vei intra într-o lume nouă, o dimensiune spirituală. În această perioadă, traversăm această joncțiune între lumi, granița dintre lumea precedentă, veche, individualistă și lumea integrală, perfectă.

În lumea anterioară, un singur cabalist ar fi putut dezvălui forța superioară, dar acum trebuie să ne conectăm în grupuri de zece. Altfel, nu avem nicio șansă să dezvăluim spiritualitatea. Numai conectându-ne cu prietenii găsim un scut, un volan și mijloace corecte pentru a avansa spre obiectivul care apare la capătul unei căi line. Întregul drum este printr-o conexiune tot mai mare în grupul de zece. Astfel, ies dintr-o stare lipsită de speranță, pierdută.

Când îmi dau seama că întregul meu progres se face numai prin conexiunea din grup, totul îmi devine clar și se deschide un drum drept. Nu este necesar decât să ne conectăm cu prietenii pentru a simți încrederea în conexiunea noastră, care vine de la Creatorul care este ascuns acolo. Creatorul se apropie treptat și se dezvăluie pe Sine, pentru că eu tind spre conexiune.

De aceea sunt atât de fericit de dependența mea de grupul zece, de acest cerc mic. Întreaga cale devine foarte simplă: trebuie doar să mă anulez înaintea grupului de zece și în măsura anulării voi avansa spre scop. Implementarea este clară și este în mâinile mele.

Mă simțeam disperat, ca un copil pierdut, un zero complet și dintr-o dată constat că am totul, totul este în fața mea. Nu este nimic în afară de prieteni și voi găsi totul în ei.

Dacă sunt în afara grupului, mă simt complet neajutorat, înecându-mă în egoism și întrebări care nu au răspuns. Toată încrederea și bucuria, fericirea și împlinirea sunt în conexiunea mea cu grupul de zece. Numai acolo, în direcția din interiorul acestuia, îmi găsesc viitorul bun.

Am nevoie de grup pentru că acolo este sufletul meu. Toate stările negative apar numai din deconectarea de grupul de zece, și toate stările pozitive pot fi doar în conexiunea cu el, astfel încât nu m-aș imagina fără grupul zece, așa cum este scris: „căci sunt bolnav de iubire”.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 01.01.2021, „Anulare și subjugare”

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Grupul de zece, Intentie, Iubire, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Rugaciune, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

De ce a creat Creatorul egoismul, înclinația rea? Nu ar fi putut să ne creeze asemănători cu El, în calitatea de dăruire? Dar dacă am exista doar în calitatea de dăruire, nu am fi ființe create.

Chiar și acum, când existăm doar în primire, nici aici nu suntem considerați ființe create. Este imposibil să existăm ca o creatură independentă într-o singură dorință.

Creația este ceva care se află în afara Creatorului, opusul Lui. Prin urmare, trebuie să se construiască din contrarii: întuneric și lumină, mândrie și subjugare.

Este scris că „Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât a acestuia” și, depășind-o, construiește o înclinație bună deasupra ei. O clipă mai târziu, înclinația rea ​​se trezește din nou și trebuie să ceară ajutor de sus pentru a o învinge și a construi înclinația bună. Acesta este modul în care omul se construiește pe sine descoperindu-și în mod constant egoismul.

Dacă omul nu are două înclinații, atât rea cât și bună, atunci nu este încă o persoană spirituală. Spiritualitatea începe atunci când o persoană dezvăluie răul din sine și descoperă că aceasta este natura creației create de Creator și îi lipsește doar forța bună, pe care o cere de la Creator, astfel încât „iubirea să acopere toate păcatele”.

Dacă nu ar exista rău, atunci nu ar exista nimic deasupra căruia să construiască binele, să-l stabilească pe Creator ca conducător asupra întregii creații. Prin urmare, există un motor interior în natură care dezvăluie în mod constant necazuri, rău, egoismul nostru, opoziția noastră față de Creator, deconectarea și ura față de fiecare dintre noi. Mai presus de aceasta, ne întoarcem către Creator, cerem forța supunerii, legăturii, iubirii și astfel ne deplasăm între aceste două forțe.

Întunericul nu poate exista fără lumină sau lumina fără întuneric.

Starea spirituală trebuie să includă ambele forțe, întuneric cât și lumină, astfel încât să putem prefera adeziunea și conexiunea, numită lumină, deconectării și distanțării, numită întuneric.

Prin urmare, este bine dacă ne găsim într-o dispoziție proastă – înseamnă că am primit-o de la Creator pentru a o corecta și a o transforma într-una bună. Dacă nu avem nicio dorință de spiritualitate, nu este nici un lucru rău – înseamnă că trebuie să cerem să primim putere de sus pentru a ne conecta. Trebuie să fim în mod constant preocupați de completarea contrariilor, percepând în mod egal și binele și răul, și rămânând pe linia de mijloc.

Dacă nu există întuneric și lumină, atunci nu mă pot stabili în mijloc sub forma de om, Adam. La urma urmei, omul constă întotdeauna în două forme opuse. Prin urmare, trebuie să existe binele și răul în mine, lumina și întunericul, în toate variațiile posibile. Construiesc doar linia de mijloc, atitudinea corectă, echilibrul corect între ele și exist exact în punctul acestui echilibru.

Dacă invit în avans stări proaste, întuneric, pentru a-l echilibra cu lumina, este ca și cum mi-aș controla calul cu ambele frâie, pe măsură ce înaintez spre țintă. Nu există întuneric dăunător. Totul depinde doar de pregătirea mea, de modul în care eu însumi trezesc întunericul pentru a dezvălui lumina cu ajutorul ei.

Dacă am masa pusă ​​în fața mea, atunci sunt fericit că mi-e foame, am pofta de mâncare și pot aprecia masa. Prin urmare, tot ce avem nevoie este să găsim lipsa, nevoia de lumină și o vom descoperi.

Subjugarea nu înseamnă ștergerea egoismului nostru. Egoismul rămâne, dar deasupra putem construi calitățile opuse, un Partzuf spiritual, capacitatea de a lucra cu dorința de a primi pentru a dărui. O dorință este capabilă să dezvăluie lumina tocmai pentru că este opusă ei prin restricție, ecran și lumina reflectată.

De exemplu, dacă mă trezesc dimineața cu o dispoziție proastă, atunci ar trebui să fiu fericit pentru asta, deoarece aceasta este forma corectă de trezire. Așa dezvăluim o nouă etapă, o nouă oră, următorul minut, ca o lipsă, ca întuneric. Conform modului în care definesc acest întuneric, avansez.

Esența dorinței egoiste este mândria. Trebuie să o reatribuiți Creatorului, așa cum este scris: „Și inima lui era înaltă în căile Domnului”. Mândria de sine este trezită în mine și o atribui scopului creației, completez forța negativă cu una pozitivă. Forțele răului și forțele binelui sunt egale, dar eu prefer forța de dăruire față de forța de primire.

Cu toate acestea, nu anulez linia stângă, deoarece mă ajută să subliniez și să măresc și mai mult linia dreaptă. Întunericul este necesar pentru ca lumina să poată fi văzută mai clar din el.

Prin urmare, sunt fericit să văd că în mine se trezește mândria. Înseamnă că am un loc de muncă pentru a echilibra cele două înclinații opuse și a-l dezvălui pe Creator între ele. La urma urmei, totul este dezvăluit în acest contrast al lucrurilor opuse. Prin urmare, mândria și dorința de a conduce sunt condițiile prealabile potrivite pentru ascensiunea spirituală.

Cel mai important este să mă construiesc ca un expert necorupt, independent față de bine și de rău, și să construiesc din mine imaginea Creatorului din aceste două forțe date de sus. Îmi restricționez dorința de a primi, așez un ecran pe ea și o transform într-o forță de dăruire, în lumină.

Astfel, din întunericul creat de Creator ca o amprentă negativă, inversă a luminii, mă întorc înapoi la original, la pozitiv, construind din mine imaginea Creatorului și apoi sunt numit om, Adam.

Omul ar trebui să fie propriul său psiholog, ca față de un străin, raportându-se la sine ca un medic la un pacient bolnav. Acesta nu este „eu”, ci ceea ce construiesc din mine. Dacă mă poziționez în acest fel, atunci vizez linia de mijloc.

Principalul lucru este să ne obișnuim să percepem stările negative ca o pregătire dată de sus pentru relații pozitive, pe care trebuie să le imaginăm și să-i cerem Creatorului să le aducă la viață. Binele și răul se pot echilibra doar de linia de mijloc. Nu știm ce este, dar, apelând la Creator, putem acoperi toate păcatele cu iubire. Tot ceea ce ni se cere este răspunsul corect la trezirea primită de sus.

Dacă fiecare din grupul de zece încearcă să se anuleze față de centrul grupului, atunci vom dezvălui foarte repede forța superioară care ne trezește din centrul grupului de zece.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 30.12.2020, „Anulare și subjugare”

Filed under: Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Intentie, Iubire, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Noi suntem cu toți conectați printr-o legătură finală, perfectă.

Ea a fost creată chiar de la început, însă această conexiune ne este revelată doar într-o formă spartă, coruptă, astfel încât să tânjim să ne vedem conectați, dependenți, ajutându-ne între noi și lucrând într-un sistem integral perfect.

Noi înșine trebuie să vrem asta și apoi vom revela lumina din întuneric și ni se va revela un sistem perfect, conform consimțământului, dorinței și înclinației noastre pentru corecție. Trebuie doar să realizăm corecția în noi înșine și nicăieri altundeva. Nimic nu trebuie corectat, cu excepția percepției noastre.

Dacă chiar și o parte a mașinii nu funcționează corect, atunci întreaga mașină nu funcționează. Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie să corecteze grupul său de zece în conformitate cu sfatul Cabaliștilor. Dacă noi corectăm conexiunea dintre noi, vom găsi conexiunea noastră cu Creatorul. Îi cerem Creatorului să ne corecteze și să vedem dacă El ne-a conectat sau nu.

Prin stabilirea relațiilor dintre noi și corectând sistemul general, ajungem în contact cu Creatorul. Până la urmă, trebuie tot timpul să apelăm la El și să cerem ajutor. Astfel suntem tot mai conectați cu Creatorul și acesta este cel mai important lucru! Principalul lucru nu este conexiunea dintre noi ci că avem nevoie de Creator pentru ea și că ne conectăm cu El. Asta este toată ideea!

Prin corectarea conexiunii dintre noi, în mod esențial revelăm Creatorul, descoperim că forța superioară există și determină totul, că totul depinde ea și că noi trebuie doar să cerem. Și eu de asemenea nu sunt eu însumi ci ceea ce îmi dictează această forță superioară. Și atitudinea mea față de prietenii mei și atitudinea prietenilor mei față de mine de asemenea nu este determinată de mine sau de ei ci de Creator.

Astfel vedem că doar Creatorul există în întreaga realitate și nu este nimeni în afară de El.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/23/20, „Eu locuiesc printre oamenii mei”

Filed under: Creatorul, Criza, globalizare, Educatie, Grupul de zece, Intentie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea intră într-o nouă etapă a epidemiei de coronavirus. Oamenii încep treptat să-și dea seama că virusul și toate restricțiile asociate vor rămâne cu noi mult timp și ne schimbă treptat. Începem să obosim și să ajungem la disperare pentru că nu există nimic spre care să ne străduim să ajungem și nu avem unde să fugim. Nu există nicio oportunitate de a câștiga și de a concura ca înainte.

Toată viața pare să fi adormit, ceea ce a dus la un sentiment de oboseală generală și nemulțumire. În unele straturi ale societății, acest lucru se manifestă într-o explozie de indignare, în altele într-o depresie tăcută. Unii distrug și jefuiesc, alții merg la demonstrații, iar tulburările amenință să escaladeze în războaie civile, așa cum s-a întâmplat în istorie.

Dacă oamenii nu au o perspectivă clară pentru viitor și un scop pentru care merită să trăiască, încep să se degradeze, neștiind ce să facă cu ei înșiși. Absența unui viitor îndepărtează toată puterea omului, deoarece nu are spre ce să se îndrepte, nu mai are nimic de făcut. Prin urmare, în toate țările, oamenii vor începe să se simtă fără forță, fără scop, fără niciun interes pentru viață, într-o stare de apatie, din care este imposibil să ieși.

Dar poate există un drum pe care Creatorul vrea să îl arate oamenilor? Viața nu a fost așa plină de obiective înainte. Ne-am făcut obiective, ca în jocul unui copil – dar atunci când era ceva de jucat.

Dar acum, când Creatorul ne-a luat acest joc și nu ne permite să continuăm așa cum am făcut înainte, putem înțelege unde am ajuns de fapt? Ce fel de viață era? O cursă inutilă de dimineața până seara pentru a câștiga și a cheltui totul, și a câștiga și a cheltui din nou. Ne învârteam ca un hamster pe o roată.

Poate că, din lipsă de speranță, omul va fi de acord să schimbe principiul și, dacă nu există puteri pentru a se îngriji de sine, va începe să aibă grijă de ceilalți? Atunci alții vor avea grijă de el, iar noi vom primi împlinirea corectă din viață. Principalul lucru este că am forță, un motiv să mă mișc și să fac ceva. Vom începe să trăim pentru un scop comun, să ne susținem reciproc, iar apoi viitorul va străluci asupra noastră și va da tuturor putere.

Va fi ceva de trăit! Mai mult decât atât, vom câștiga un obiectiv etern, nu unul atât de trecător pe cât îl avem astăzi. Vom dezvălui forma perfectă a naturii, o putere superioară și ne vom putea controla viața; aceasta va fi viața reală și nu un joc așa cum a fost înainte.

Ne confruntăm cu o iarnă dificilă și cu stări foarte grave, care ne pot explica foarte multe dacă suntem sensibili și încercăm să înțelegem intențiile Creatorului, ceea ce dorește El.

Încercați să simțiți unde conduce Creatorul întreaga umanitate, cum putem înțelege jocul Său cu noi cu dorința de a ne bucura, care a fost creat de El. Potrivit a ceea ce Creatorul trezește în oameni, ne va deveni mai ușor să asimilăm noi concepte în viața noastră, în natură și să ne apropiem din ce în ce mai mult de Creator.

Din a 2-a parte a lecției zilnice de Kabbalah 25/10/20, Scrieri ale lui Baal HaSulam, „Studiul celor zece sefirot”

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intentie, Istorie, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Orice simțim ca pe o lipsă provoacă teamă în noi. Poate fi o lipsă de bani, de securitate, de cunoștințe, de sănătate sau de încredere în viitor. Suntem întotdeauna copleșiți de un sentiment de panică interioară, deoarece ne lipsește ceva.

Este posibil să spunem că o persoană se dezvoltă din cauza fricilor?

Răspuns: Da. Ea este un agent de dezvoltare foarte puternic. Baza temerilor este necesitatea de a păstra existența cuiva. Dar ele pot fi controlate.

Întrebare: Este posibil să scapi de frică definitiv?

Răspuns: Nu. Numai dacă închidem mintea. Frica este un instinct de autoconservare.

Întrebare: O persoană nu își poate satisface propriile nevoi. Dar societatea poate. Poți scăpa de frică numai prin comunicarea cu societatea?

Răspuns: Da. Societatea poate oferi unei persoane o astfel de calitate de încredere și sprijin, încât frica să dispară într-o anumită măsură. Este foarte dificil pentru o persoană să facă acest lucru, cu excepția utilizării unei tehnici speciale și numai într-o formă limitată.

Întrebare: Există și așa ceva numită frica pentru ceilalți?

Răspuns: Frica pentru ceilalți este un sentiment de apartenență la ceilalți.

Întrebare: Când o persoană se teme pentru familia sa, este de înțeles. Este posibil să dezvolți un sentiment de frică pentru străini complet?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Se pare că o persoană nu are nevoie să scape de frică. Este suficient să orientăm vectorul către ceilalți?

Răspuns: Nu ar trebui să scăpăm de nimic, ci să tratăm corect toate proprietățile corpului nostru.

Trebuie să ajungem la cea mai înaltă simțire generală a spațiului în care ne aflăm, astfel încât, toate proprietățile noastre să provoace în noi capacitatea de a măsura totul, de a simți totul, de a cunoaște totul și, în cele din urmă, de a realiza o simțire integrală, comună a naturii.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 07.08.2020

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intentie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Stresul este o pierdere a orientarii în lumea modernă

Observație: Stresul este mobilizarea resurselor organismului, o stare de tensiune crescută, ca reacție de protecție la diverși factori adversi. Fiziologul Hans Selye a fost unul dintre primii care au introdus termenul de „stres” doar inainte cu 70 de ani. Se pare că înainte de asta, fie oamenii nu au avut stres, fie pur și simplu nu știau ce este.

Comentariul meu: Pe atunci, oamenii nu erau suficient de dezvoltați pentru a se simți stresați.

Întrebare: În psihologie, stresul include conceptele de anxietate, conflict, o amenințare pentru propriul „eu.” Cum ați defini stresul din punctul de vedere al Kabbalei?

Răspuns: Stresul este un sentiment de tensiune interioară mare datorită pierderii orientării clare.

Întrebare: Într-adevăr, pierderea orientării este exact ceea ce se întâmplă astăzi. Dacă ne-am întoarce la istorie, oamenii au suferit stres în urmă cu 1.000 până la 5.000 de ani?

Răspuns: Nu, oamenii nu s-au simțit stresați. Au avut preferințe ușor diferite în viață. Au înțeles ce s-ar putea întâmpla: moarte, înfometare, suferință de frig sau alți factori.

Acestea erau probleme foarte simple, corporale, cu un nivel de percepție complet diferit. Oamenii nu au considerat că lucrurile care ni se par groaznice astăzi sunt ceva ieșit din comun, chiar și atunci când au fost conduși la execuție sau arși pe rug.

Observație: Dupa ințelegerea mea, stresul este o stare în care vreau să primesc ceva de mult timp, dar nu pot. Acest lucru provoacă deja disconfort și disonanță puternică.

Comentariul meu: Da, acesta este, de asemenea, stres, dar de alt tip, nu imediat, dar prelungit.

Observație: Cauza stresului poate fi orice situație conflictuală, sau nemulțumire cu aspectul dvs., viața de rutină sau boli cronice de lungă durată, etc.

Comentariul meu: Motivele pot fi foarte diverse atunci când ceea ce este dorit și ceea ce este real nu se potrivesc.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de management” 25/06/20

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Garantia reciproca, Intentie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→