Comentariu: Înțelepciunea poporului chinez este adesea foarte profundă. De exemplu:

„Cel care îți arată defectele nu este întotdeauna dușmanul tău, iar cel care îți laudă virtuțile nu este întotdeauna prietenul tău.”

Răspunsul meu: Acest lucru este absolut adevărat. Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Iar cel care îți arată defectele face o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte pe cont propriu (darămite să le corectezi), ai întâmpina nenumărate obstacole, te-ai lovi cu capul de ele și ai avea probleme. Uneori, oamenii ajung la închisoare, sunt eliberați după câțiva ani și trebuie să o ia de la capăt. Dar dacă cineva îți poate arăta cu adevărat defectele și ești capabil să le simți, să le înțelegi și să le recunoști, acel om te scutește de o suferință enormă.

Comentariu: Totuși, adesea considerăm un astfel de om un dușman: „Mi-a expus defectele, m-a umilit.”

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Îmi pot simți defectele și totuși mă bucur că cineva mi le-a arătat. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă flatează, poate că o face cu răutate, ca să nu fiu atent la corectările pe care trebuie să le fac.

Întrebare: Deci nu degeaba tot spuneţi că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Ascultați pe cineva care vă spune brusc ceva despre dvs.?

Răspuns: Mi-aș dori foarte mult să pot.

Citat: „Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la momentul potrivit.”

Răspunsul meu: Trebuie să acceptăm acest apriori ca o axiomă. Chestiunea este că totul vine din lumea din jurul nostru și are propria sa cale de dezvoltare. Prin urmare, tot ceea ce se desfășoară în fața noastră vine din acest mare mecanism în care existăm ca mici participanți.

Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în societate sau în univers în ansamblu se întâmplă conform unui plan vast, iar noi ne aflăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne încadrăm în acest plan, nu să schimbăm fluxul extern în vreun fel, ci să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la el.

Întrebare: Și atunci voi simți că orice s-a întâmplat, a venit la momentul potrivit?

Răspuns: Da. A venit la timp, cum trebuie și corect. Și dintr-o dată încep să înțeleg corectitudinea a tot ceea ce se întâmplă și cât de perfect mi se potrivește.

Întrebare: Și nu am regrete?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece totul se întâmplă în afara mea, în fața mea. Și ceea ce mi se arată sunt doar pașii pe care trebuie să-i fac în mine pentru a percepe totul corect, a fi de acord cu el, a mă conecta cu el și a merge mai departe în rezonanță cu el.

Întrebare: Adică, în armonie cu el?

Răspuns: Da, sunt de acord.

Citat: „Cine bea apă, să-și amintească de cei care au săpat fântâna.”

Răspunsul meu: Frumos spus. Și trebuie să le fim recunoscători, pentru că cel care a săpat fântâna nu s-a gândit doar la sine, ci s-a gândit și la mine, anticipând nevoia mea.

Prin urmare, îi sunt profund recunoscător și trebuie, într-un fel, să-l răsplătesc, fie pur și simplu cu atitudinea mea sinceră, fie poate făcând eu însumi ceva bun în jurul acelei fântâni. În general, chiar și un sentiment cald și recunoscător față de cel care mi-a deschis o sursă de viață ajută deja la îndreptarea lumii.

Întrebare: Aceasta sună foarte mult ca o abordare cabalistă. Adică, în loc să mă concentrez pe plăcerea pe care o primesc de la apă, îmi îndrept gândurile către cel care a săpat fântâna şi pentru mine. Ar trebui omul să se comporte astfel în viață, de exemplu, săpând fântâni pentru alții la rândul lui?

Răspuns: Omul trebuie să simtă că tot ceea ce are în jurul lui și în lume ne-a fost dat de strămoșii noștri care le-au lăsat în urmă. Și trebuie să facem același lucru pentru ceilalți și pentru generațiile viitoare.

Citat: „Nenorocirea intră prin ușa care i-a fost deschisă.”

Răspunsul meu: Depinde doar de persoană.

Întrebare: Sunt eu cel care deschide ușa nenorocirii?

Răspuns: Da, firește. Noi suntem cei care facem toate acestea.

De fapt, lumea este plină de fericire nemărginită, absolută, dar prin propria noastră atitudine, o transformăm în opusul ei. De aceea se spune alegoric că „deschidem ușa” nenorocirii.

Întrebare: Și ce-ar fi dacă aș fi plin de gândul că lumea din jurul meu este fericire absolută? Dacă m-aș gândi constant la asta și m-aș strădui spre ea, aș deschide totuși ușa nenorocirii? Ar veni totuși nenorocirea la mine?

Răspuns: Acesta este egoismul nostru. De fapt, există în noi pentru a învăța să recunoaștem și să deschidem mult mai multe uși către ceea ce este bine. Dar noi îl folosim incorect; aceasta este problema.

Omul este în esență nefericit. I se dă o dorință egoistă, o fundație, un caracter, o aspirație, dar numai pentru a putea simți corect dinainte ce să evite și cum să se adapteze. Totuși, el folosește această dorință în mod greșit.

Întrebare: De aceea deschide ușa către nenorocire?

Răspuns: Exact. El calcă mereu pe aceeași greblă. Imaginează-ți că există „greble” așezate pe pământ pentru a-ți arăta calea cea dreaptă și pentru a te ghida să mergi printre ele. Dar în schimb, tu le calci direct în mod constant. Această percepție greșită a vieții provine din faptul că ne raportăm la ea total incorect. Adică, de fapt nu reușim să înțelegem că egoismul în sine ne arată cum să mergem corect și ce să evităm. Dar noi îl folosim în sensul său direct și astfel călcăm pe greblă iar și iar.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/10/24

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga Tora scrie doar despre cum să ieșim din dorința egoistă și să intrăm în dorința de dăruire, ceea ce înseamnă ieșirea din Egipt. Prin urmare, întreaga metodă de corectare spirituală este asociată cu Egiptul. În fiecare zi, în fiecare acțiune, omul ar trebui să-și amintească cum a ieșit din Egipt.

Cu fiecare dintre acțiunile noastre, vrem să ne ridicăm deasupra calităților egoiste, care sunt revelate în noi din ce în ce mai mult, în fiecare secundă. Rezultă că ieșim întotdeauna din egoismul nostru, din Egipt, fie fizic fie mental.

Exodul fizic din Egipt poate fi o istorie trecută, dar nu este vorba despre istorie și geografie. Este vorba despre calitățile umane. Descopăr în mod constant  în mine un nou egoism și trebuie să mă ridic întotdeauna deasupra lui, ceea ce se numește ieșirea din Egipt. Orice acțiune și efort pe care îl facem este îndreptat către evadarea din sclavia egipteană.

Pentru acest exod, toată lumea trebuie să se unească. În acest scop au fost trimis Plăgile Egiptului , iar prima lovitură în rândul fiilor lui Iacov a avut loc chiar mai devreme și i-a forțat să coboare în Egipt.

Frații lui Iacov nu au vrut să se alăture lui Iosif, al cărui nume înseamnă „culegător”, adică o calitate specială care ar trebui să ne unească. Nu au vrut să se unească, așa că l-au vândut pe Iosif ca sclav la egipteni. Dar apoi, din cauza foametei și a adversității,  au fost forțați să coboare în egoismul lor, în Egipt, și când l-au întâlnit pe Iosif acolo, s-au unit.

Tora ne vorbește despre toate situațiile care pot apărea în procesul muncii noastre de conectare în grupuri de zece, și despre cum să începem să apreciem calitatea lui Iosif, datorită conexiunii corecte.

Și apoi de la Iosif ajungem la Moise (din cuvântul „Moshech, trage”). La urma urmei, Moise a fost un copil scos din apele Nilului și, pe de altă parte, el scoate întregul popor a lui Israel, pe toți cei care vor să iasă din egoismul lor, din Egipt către Creator. .

„Pământ (Eretz)” înseamnă „dorință (Ratzon)”, iar „Israel (Israel)” înseamnă direct către Creator (Yashar Kel). De la prima introducere în știința Cabala și până la sfârșitul corectării,  noi ne preocupăm doar cum să ieșim din egoismul nostru, adică din Egipt.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/10/21, „Capitolul Shemot“

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Israel, Istorie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Omul este creat în dorința de a primi. Cum se transformă această dorință în primire de dragul dăruirii Creatorului, astfel încât să devin echivalent cu El?

Faptul este că în mine se formează un sentiment special de antipatie, la simpla utilizare a dorinței mele. Resping această dorință de a primi plăcere, o îndepărtez. Vreau să o restricționez, să o micșorez într-un fel, astfel încât mai târziu să poată fi transformată într-o dorință de a primi, dar cu intenția de a dărui Creatorului.

După ce mă restricționez, trebuie să încep să simt Creatorul și îmi permit să mă bucur numai în măsura în care simt că Îl împlinesc. Prin urmare, senzația Creatorului apare în plăcerea mea de la El. Și se dovedește a fi un cadou dublu de la cineva care mă iubește. Prin urmare, se spune că cei drepți câștigă dublu.

Acest dar îmi provoacă plăcere nu de două ori, ci de miliarde de ori mai mult, pentru că simt atitudinea iubitului meu în el și în același timp simt că îi dărui și Lui și mă bucur de ceea ce mă bucur de la El.

Circulația reciprocă a plăcerii duce la o integrare internă, numită adeziune. Aceasta este cea mai înaltă stare a creației în raport cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „Cabala – Știința vieții” din 01.03.2018

Filed under: Creatorul, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Are fiecare persoană propriul său Creator?

Răspuns: Da, fiecare dintre noi simte Creatorul în felul nostru și Îl atingem în mod individual. Apoi, conexiunea are loc și ajungem într-o stare în care avem un singur Creator. Sensul și scopul creației este ca noi să ne conectăm.

Creatorul ne conduce pe căi identice. În fața mea sunt câteva sute de studenți, cărora le vorbesc despre ceea ce ar trebui să studiem și să realizăm acum în noi. Fiecare dintre ei simte acest lucru în simțurile lor, precum și deasupra lor. Adică, în fiecare persoană, are loc realizarea individuală a Creatorului. Apoi, treptat, acest lucru se adaugă la zeci, sute și mii.

Întrebare: Este ca și cum în lumea noastră, dacă spunem „Aceasta este o masă”, avem o înțelegere comună că este o masă. Este la fel cu Creatorul?

Răspuns: Este același lucru. Adică eu vorbesc în termeni generali, dar fiecare realizează în el în mod individual.

Apoi, această individualitate dispare, pentru că începem să ne conectăm între noi printr-o singură sursă. Dacă nu am avea o singură sursă pentru noi toți, nu ne-am putea conecta deloc.

Prin urmare, astăzi, în lumea noastră, când oamenii trebuie deja să se conecteze pentru a îndeplini programul creației sau pentru a fi salvați de probleme, singura salvare este ca ei să se îndrepte către Creator și să se conecteze prin El.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 19.03.2019

Filed under: Creatorul, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Intrebare si Raspuns, Iubire, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi suntem cu toți conectați printr-o legătură finală, perfectă.

Ea a fost creată chiar de la început, însă această conexiune ne este revelată doar într-o formă spartă, coruptă, astfel încât să tânjim să ne vedem conectați, dependenți, ajutându-ne între noi și lucrând într-un sistem integral perfect.

Noi înșine trebuie să vrem asta și apoi vom revela lumina din întuneric și ni se va revela un sistem perfect, conform consimțământului, dorinței și înclinației noastre pentru corecție. Trebuie doar să realizăm corecția în noi înșine și nicăieri altundeva. Nimic nu trebuie corectat, cu excepția percepției noastre.

Dacă chiar și o parte a mașinii nu funcționează corect, atunci întreaga mașină nu funcționează. Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie să corecteze grupul său de zece în conformitate cu sfatul Cabaliștilor. Dacă noi corectăm conexiunea dintre noi, vom găsi conexiunea noastră cu Creatorul. Îi cerem Creatorului să ne corecteze și să vedem dacă El ne-a conectat sau nu.

Prin stabilirea relațiilor dintre noi și corectând sistemul general, ajungem în contact cu Creatorul. Până la urmă, trebuie tot timpul să apelăm la El și să cerem ajutor. Astfel suntem tot mai conectați cu Creatorul și acesta este cel mai important lucru! Principalul lucru nu este conexiunea dintre noi ci că avem nevoie de Creator pentru ea și că ne conectăm cu El. Asta este toată ideea!

Prin corectarea conexiunii dintre noi, în mod esențial revelăm Creatorul, descoperim că forța superioară există și determină totul, că totul depinde ea și că noi trebuie doar să cerem. Și eu de asemenea nu sunt eu însumi ci ceea ce îmi dictează această forță superioară. Și atitudinea mea față de prietenii mei și atitudinea prietenilor mei față de mine de asemenea nu este determinată de mine sau de ei ci de Creator.

Astfel vedem că doar Creatorul există în întreaga realitate și nu este nimeni în afară de El.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/23/20, „Eu locuiesc printre oamenii mei”

Filed under: Creatorul, Criza, globalizare, Educatie, Grupul de zece, Intentie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observaţie:  De-a lungul istoriei, au existat mai multe tipuri de iraționalitate cu privire la existența evreilor.

Prima iraționalitate:

evreii au adus lumii o mulțime de idei și descoperiri grozave; ei sunt fondatorii religiilor. 27% din toți laureații Nobel sunt evrei, 37% dintre câștigătorii premiilor Oscar – evrei, 40% dintre filantropii de frunte care subvenționează tot felul de proiecte umane – evrei. Dar nimeni nu acordă atenție acestui lucru.

Comentariul meu:  Nimeni nu îl apreciază.

Observaţie:  Iraționalitatea numărul doi: Oricât ar încerca evreii să se includă în alte națiuni, ei nu devin germani, polonezi sau francezi.

Comentariul meu:  Ei nu se pot dizolva în popoarele lumii, în ciuda căsătoriilor mixte, orice ar face.

Observaţie:  Se dovedește că în Germania, în timpul Primului Război Mondial, aproximativ 100.000 de ofițeri erau evrei. Adică au încercat, pe cât posibil, să asimileze. Nu a ajutat.

Iraționalitatea numărul trei:

Acuzația nebună că au folosit sângele copiilor de Pesah, aruncată de cineva, există din vremea lui Democrit până în zilele noastre.

Comentariul meu:  O iraționalitate grosolană. Evreii nu consumă în general sânge pentru hrană. Cele mai iraționale lucruri sunt cele mai tenace.

Observaţie:  A patra iraționalitate: Antisemitismul nu este refugiul oamenilor neînvățați, sălbatici, ci anume al celei mai avansate părţi a umanității.

Comentariul meu:  Da, ca regulă, antisemiţii sunt oameni educați, avansați, cultivaţi.

Întrebare:  Ultima (iraționalitate): Este irațional faptul că, timp de secole, un popor exterminat continuă să trăiască.

Cum poți explica aceste fenomene?

Răspuns:  Ele sunt iraționale din punctul de vedere al abordării pământești. Dacă o privești din punctul de vedere al structurii universului și al forțelor sale, atunci nu există nimic irațional în el. Există un grup, care în structura sa internă, misiunea sa, ar trebui să conducă umanitatea la calitatea dăruirii și iubirii, la comunicare, la integrarea completă.

Acest grup nu poate fi distrus, deoarece, în primul rând, conține un nucleu rațional comun – viitorul omenirii.

Acest așa-numit Reshimo este o înregistrare informațională despre starea finală a umanității, atunci când întreaga umanitate devine una, perfectă și se transformă într-un sistem comun numit Adam. În același timp, toată lumea înțelege absolut clar și intern calitățile, în mod reciproc și, în ciuda faptului că există separaţi în corpul lor, se simt atât de mult încât fac totul de comun acord.

Aceasta este legată de Tora, cu tehnica pe care au primit-o. Conduce o persoană într-o astfel de stare în care începe să simtă întreaga lume ca pe el însuși.

Fiecare este în corpul său, în egoismul său și în afara corpului său, în afara egoismului, ca și cum cu pielea simte pe toți ceilalți și începe să înțeleagă cum trebuie să acționeze pentru a lucra împreună cu ei pentru binele comun.

Observaţie:  Aceasta este similară cu mișcarea sincronizată a unui stol de păsări, sau a unui banc de pești, nu numai instinctivă, ci conștientă.

Comentariul meu:  Conștient, cu eforturi mari deasupra egoismului cuiva, care contracarează această mișcare. Datorită faptului că o persoană este formată din două forțe opuse – primirea și dăruirea, ura și iubirea – începe să dezvăluie între ele sursa lor, rădăcina, care se numește Creatorul.

Observaţie: Pe de o parte, există o selecție naturală, iar pe de altă parte, există o co-evoluție, când de dragul unui obiectiv comun, toate celulele unui organism sunt gata să sacrifice un interes personal.

Există un interes personal, dar comunitatea este mai importantă. Este greu chiar să-ți imaginezi o astfel de stare.

Comentariul meu:  Dar această stare există în natură, la nivel mineral, vegetal și animal. Ar trebui să adăugăm doar nivelul nostru uman, comunicarea dintre noi.

Din KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 22/07/19

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu putem atinge echivalența de formă cu Creatorul concentrându-ne doar asupra Lui. Creatorul este înșelător și inaccesibil percepției noastre personale. Dar, acordându-ne percepția la iubirea mutuală din grupul de zece, ne direcționăm către Creator.

Creatorul este ascuns; El există doar ca impresie în vasul nostru spiritual, în grupul de zece. Grupul are grijă să-L mulțumească pe Creator prin membrii săi. Rezultă că, pentru a-mi bucura prietenii și a-L mulțumi pe Creator, mă ridic peste egoism, peste grija de sine și această preocupare ajunge la Creator. Grija față de prieteni se transformă într-un vas (Kli), îmbrăcând grija mea pentru Creator.

Creatorul se îmbracă în grija mea pentru prieteni, pentru grupul de zece. Nu pot construi o relație directă cu El, dar dacă sunt gata să mă îngrijesc de prieteni, Creatorul se îmbracă în această grijă. Rezultă că am posibilitatea de a face o muncă practică pentru a-I permite Creatorului să se îmbrace în grup.

De aceea, s-a spus: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator” și iubirea pentru Creator este realizată în interiorul iubirii pentru creaturi. Doar în acest fel poate fi realizată comunicarea cu Creatorul.¹

Scopul meu este Creatorul. Vreau să am grijă de El în aceeași măsură în care El are grijă de mine. Dar nu am de ce să mă agăț, pentru că nu știu cine este Creatorul și risc să-mi imaginez diverse lucruri despre El, să construiesc idoli. Inițial, Abraham a procedat în acest fel, construind idoli. Ulterior a văzut că nu este posibil de atins în acest mod revelarea forței superioare care guvernează în întregime realitatea.

De aceea, Abraham a spart idolii și a început să aspire la Creatorul lipsit de statui, imagini și orice altceva în fața căruia să te închini. Îmbrăcămintea sub care ne putem imagina sau forma Creatorul este grupul de zece. Așa s-a ajuns ca Abraham să adune oameni în jurul său, chemându-i astfel: „Cine este de partea Creatorului să vină la mine!” „Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți” și „Iubirea acoperă toate păcatele.”

Conexiunea dintre oameni este vasul în care se revelează Creatorul. Conexiunea corectă, în care fiecare se îngrijește de ceilalți, acesta este singurul „idol” care ne este permis să-l construim și în care poate intra spiritul superior care umple grupul, pe cei zece Sfirot. Grupul de zece care a atins conexiunea corectă se transformă într-o îmbrăcăminte în care locuiește Creatorul. Trebuie să percep grupul ca pe un loc, un vas în care locuiește spiritul superior.²
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 1/21/20, A-I da mulțumire Creatorului
¹ Minutul 16:20
² Minutul 23;2

Filed under: Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a aduce satisfacție Creatorului, trebuie să avem o dorință comună, deoarece dorința individuală a fiecăruia nu este suficient de puternică pentru a fi eficientă. Creatorul este rezultatul unității noastre și El poate fi atins numai din centrul conexiunii noastre, centrul grupului de zece. Dacă aspirăm pe cât putem de mult să realizăm o dorință comună, din acel moment putem fi deja conectați cu Creatorul.

Continuăm să dezvoltăm și să creștem această dorință în calitate și cantitate. Lucru principal pentru fiecare dintre noi este să verificăm ce fel de dorință există în noi și cât de hotărâți suntem în fiecare moment să contribuim la dorința comună, la Malhut comun, la tânjirea spre Creator. (Minutul 0:30)

Depozitul (vasul) iubirii este credința. Iubirea este Lumina Hohma care se transformă în Lumina credinței, Lumina Hasadim. Un asemenea vas trebuie să dezvoltăm în noi înșine pentru a primi în el Lumina iubirii pentru Creator. (Minutul 5:00)

Este scris că a dărui unui prieten este același lucru cu a dărui Creatorului. În ceea ce privește dorința mea de a mă bucura, nu are nicio importanță dacă dăruiesc grupului de zece, grupului întreg, lumii sau Creatorului. La urma urmei, mă despart de dorința mea pentru a nu primi în ea. Dar în dăruirea însăși, există încă o diferență, dacă este pentru a dărui prietenilor sau Creatorului.

Este scris că, dacă cineva obține iubire și dăruire pură pentru prieten, el obține de asemenea și iubirea și daruirea pentru Creator. Cu ajutorul studiului și a muncii din grupul de zece, trebuie să-mi schimb atitudinea față de prieteni, pentru a vedea în ei calitățile adevărate ale Creatorului. Apoi, iubirea mea pentru prieteni devine atât de completă, încât în ea este dezvăluită iubirea pentru Creator. (Minutul 39:09)

Cum poți continua cu aceeași putere și entuziasm când descoperi că toate acțiunile tale sunt egoiste, de dragul puterii, mândriei, egoismului și cu opusul intenției corecte? Înțelegem că acționăm egoist și că toate intențiile și acțiunile noastre vor fi numai de dragul nostru. Dar, în același timp, dorim să ne mutăm în direcția opusă. Aceasta se numește „ieșirea din exilul în Egipt”.

Suntem sub puterea egoismului nostru, a intenției pentru sine, a atitudinii egoiste față de grup. Trebuie să fim conștienți de acest lucru dar, în același timp, trebuie să continuăm să acționăm cu speranța că acțiunile noastre vor deveni altruiste. Chiar dacă nu avem încă intențiile corecte, ci doar acțiunile, prin acestea atragem Lumina Reformatoare.

Dacă intențiile noastre ar fi deja altruiste, am fi lucrat cu Lumina interioară. Acum lucrăm cu Lumina Înconjurătoare și, aceasta este diferența – că până acum nu există nicio intenție de dragul dăruirii. Chiar dacă suntem în ego, în intenții numai pentru sine, dar ne organizăm acțiunile ca fiind de dăruire, trezim Lumina Înconjurătoare.

Prin urmare, existăm în lumea acțiunilor. La urma urmei, putem să trezim Lumina Reformatoare cât timp suntem încă forma contrară. Aceasta distinge oamenii cu punctul din inimă. Ei pot simți existența dăruirii, Creatorul, conexiunea altruistă, dar nu sunt capabili să o obțină. Ei înțeleg puterea dăruirii, dar se găsesc în starea opusă. Prin urmare, prin acțiunile lor, ei pot provoca influența de la gradul de dăruire numită Lumina Reformatoare.

Doar oamenii care au egoism și punctul în inima în interiorul acestuia, cele două calități opuse, sunt capabili de asta. În interiorul egoului lor acționează forțat, după natura lor, fiind în exil, sclavi la Faraon. Dar, împreună cu această stare, îndemnați de punctul în inimă, ei au ca scop să ajungă la dăruire, să scape de sclavie și să iasă din exil. Când simt o sclipire de speranță, încă o dată își dau seama că nu se pot elibera de ego și așa mai departe. Până când „copiii lui Israel au gemut din pricina muncii … și plânsul lor a urcat”.

Cele două calități opuse există numai în Israel, adică într-un om îndreptat direct spre Creator. El își dă seama că este sub controlul voinței de a primi dar, în același timp se gândește la dăruire, se gândește să se ridica deasupra dorinței de primire. Pentru el, nu este filozofie sau psihologie, ci scopul real al vieții. El primește această dorință în interiorul dorinței, un punct spiritual în interiorul egoismului. (Minutul 58:45)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala, 27/01/19, „Pentru a dărui mulțumire Creatorului” (Pregătire pentru Convenția din deșert 2019)

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu am suficientă putere să justific şeful pe care îl am după principiul „Nu există nimeni în afară de El”. Devin furios pe această „marionetă” care este condusă de Creator. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Asta înseamnă că tu îl identifici pe şeful tău ca fiind Creatorul? Dar îţi imaginezi că în şeful tău este Creatorul şi El te supără din această ipostază. De ce face El asta? Pentru a scoate din tine anumite caracteristici care sunt apropiate proprietăţilor spirituale.

Întrebare: Şi dacă sunt fericit să merg la serviciu, atunci nu se consideră muncă?

Răspuns: Nici asta şi nici cealaltă variantă nu este considerată muncă spirituală. Munca spirituală însemnă depăşirea dorinţei egoiste cu ajutorul Luminii Superioare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 18.12.2016

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 În lumea noastră există un singur învăţător, ghid şi Rav: Creatorul. Nu există nimeni altcineva! Creatorul, forţa pozitivă superioară, conduce totul şi crează forţa relativ negativă egoistă.

Toţi ceilalţi sunt participanţi în acest proces, orice rol ar juca. Sunt aleşi numai conform stării relative la acest învăţător – cât de mult Îl înţeleg şi cât de mult se îngrijesc de drumul Lui sau invers. Numai acest lucru reflectă stările lor şi indică nivleul lor.

Eu mă numesc ghid pentru că încerc să explic oamenilor cum am înţeles învăţătorul meu spiritual şi cum am înţeles învăţătorul, Creatorul. Îi învăţ pe oameni să găsească o cale către forţa superioară.

În general, cred că fiecare om din lumea noastră are această misiune, pentru că cel mai important lucru este să înţelegem cum suntem asociaţi cu Creatorul, pentru că El conduce totul.

Să fii conectat cu Creatorul, acest lucru este posibil numai printr-un grup, un grup de zece, cu mai multe conexiuni, cu o reprocitate mai mare, să te dizolvi în alţii şi să ieşi în afară, absorbind totul în tine însuţi.

Asta ar trebui să urmăm. Şi apoi vei descoperi învăţătorul, ghidul, prietenul şi pe Rav într-o singură persoană.

Din lecţia de Cabala în limba Rusă din 07.08.2016

Filed under: Creatorul, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→