Cum este posibil ca cele două polarități, aceste două stări opuste – forța răului și forța binelui – să crească într-un om în paralel în timpul perioadei de pregătire, și de asemenea deasupra barierei, și astfel se desfășoară progresul omului de-a lungul gradelor spirituale până la sfârșitul corectării?

Cum este posibil ca răul să fie revelat opus binelui, să nu se anuleze reciproc și unul să nu-l anuleze niciodată pe celălalt? Omul trebuie să le unească corect și să folosească răul și binele pentru a atinge scopul.

Cum pot exista ambele forțe într-un om în același timp și în aceeași stare? Poate exista o stare în care omul care este complet rău este simultan un om complet drept, în care Faraonul și Creatorul coexistă în același om?

O astfel de stare nu poate apărea de la sine. Poate exista numai dacă Masach (ecranul) conectează cele două forțe printr-o cuplaree prin lovire (Zivug de Hakaa). Fără ecran, ele rămân două opuse. Cu cât Faraonul și Creatorul sunt mai prezenți în interiorul omului, cu atât el este mai în conflict cu ele, căci reprezintă doi poli opuși. Totuși, dacă dobândește un ecran, îngerul morții devine îngerul vieții și ambele se unesc pentru un singur scop.

Pot aceste două stări coexista înainte de a fi primit primul ecran care poate conecta aceste două opoziții pentru noi: dorința de a primi și dorința de a dărui, lumina și vasul? Nu, nu pot.

De aceea suntem aruncați dintr-o extremă în alta: uneori sub controlul Faraonului, alteori sub stăpânirea Creatorului. Când Faraonul se manifestă, nu avem de ales decât să cădem sub influența lui, deoarece Creatorul Însuși ne împinge acolo; prin lumina Sa, El dezvăluie natura Faraonului și ne îndrumă către El; altfel, am fugi pur și simplu.

Când Moise a ucis un egiptean, acesta nu a putut rămâne și a fugit din Egipt, până când Creatorul i-a spus: „Vino la Faraon”. Altfel, Moise nu ar fi putut să se întoarcă, deoarece a face față stării din Egipt este foarte dificil.

Prin urmare, omul fluctuează constant între aceste stări extreme, polare și opuse: uneori este dispus să renunțe la tot de dragul conexiunii cu Creatorul, deoarece o lumină strălucește asupra lui, iar alteori este cufundat în propriul rău și își dă seama de el, sau cade sub influența dorinței de a primi fără a o simți ca fiind rea, ci ca fiind bună. Omul simte că este ceva de care să se bucure, o modalitate de a smulge puțină plăcere ici și colo pentru viață. Până când nu treci bariera (Machsom), acest ciclu nu se termină.

După traversarea Machsomului, odată ce apar noi Klipot (coji, impurități) și sfințenie, apar noi stări. Dar înainte de Machsom, se aplică regula „Nu crede în tine până în ziua în care mori”. Cu alte cuvinte, până când dorința de a primi nu este suprimată de Masach (ecran), acesta te controlează. Omul este incapabil de acțiune și nu se poate aștepta la nimic.

Ce înseamnă „nu crede”? Trebuie să continui cu certitudine și încredere că Creatorul te va ajuta, dar nu este vorba despre faptul că o faci tu.

Din Lectia zilnica de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Kelim (vasele) ale acestei lumi sunt Kelim spirituale?

Răspuns: Ce înseamnă „spiritual”? Nu știu ce este spiritual și ce este material. Este o Klipa (coajă, impuritate) de exemplu, spirituală sau materială? Aparține lumii spirituale, dar există și Avhanot (distincții) sub ea. Numiți-le materiale, ce diferență este?

O Klipa diferă de dorința materială de a primi prin faptul că există cu o conștientizare a prezenței Creatorului, stând în fața Lui, în timp ce dorința materială din această lume este lipsită de conștientizare. Totuși, ea rămâne o dorință de a primi!

Sau crezi că creația există de la sine? De unde a venit tot ce vezi? Este aceeași dorință de a primi, dar la un nivel în care este deconectată de simțirea Creatorului. Totuși, doar pentru că ești deconectat de Creator, nu înseamnă că și Creatorul este deconectat de tine! Nu-ți face griji, El este prezent în tine, te guvernează și face tot ce este necesar.

Așadar, totul depinde de modul în care privești lucrurile. Dacă privești din perspectiva propriilor simțiri, atunci simți într-adevăr că nu există nimic în afară de tine și de această mică lume.

Dar percepția ta este doar o parte a întregului Kli (vas). Dacă vorbim despre Kli ca întreg, folosind termenii pe care îi studiem, atunci imaginea va diferi oarecum de ceea ce vezi cu propriii tăi ochi. În acest caz, trebuie să atașezi mental Klipa, sfințenia și tot restul în perspectiva ta.

Să presupunem că nu le simți și simți doar o mică parte din tot ceea ce se întâmplă, și ce dacă? Tocmai de aceea ești învățat că totul nu este chiar așa cum ți se pare și că există o lume întreagă pe care nu o simți. Ia în considerare asta.

Știi ce ai studiat. Dacă studiezi mai mult, vei ști mai multe. Voi da un singur exemplu: Ai studiat că după ce trecem prin dubla și simpla ascundere, folosim apoi vasele dobândite, în spiritualitate. Cum se întâmplă acest lucru? Ce vase sunt acestea? Pur și simplu simt o anumită ascundere; ceva este neplăcut pentru mine într-un fel.

De fapt, este vorba despre ceea ce aparține spiritualității. Imaginează-ți că acestea sunt într-adevăr Kelim, și substanțiale pe deasupra. Mai târziu, în spiritualitate, te vei familiariza cu ele și vei realiza că aparțin chiar acelui Kli spiritual despre care discutăm în prezent ca o perspectivă viitoare. Vei ajunge să înțelegi acest lucru atât de profund încât nu vei putea atinge nimic în spiritualitate decât dacă te îndrepți către aceste Kelim preluate din stările tale actuale.

Prin urmare, nu ar trebui să tai materialul precum copiii de la școală, sub pretextul: „Nu am acoperit acest lucru, nu ne-a fost atribuit.”

Din Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne deosebim unii de alții?

Răspuns: Ne deosebim în proporțiile în care cele patru elemente foc, apă, aer și pământ sunt amestecate în noi. Ne deosebim în amestecul acestor patru elemente atât la nivel spiritual, cât și la nivel animal.

Utilizarea lor în forma corectă în cadrul celei mai mari dorințe de a primi se numește atingerea corectării finale. Dar chiar și după atingerea acesteia, toate cele patru elemente ale naturii animale vor rămâne în aceeași formă în care sunt acum.

Aceasta înseamnă că aspectele tale care te fac cel mai iritabil, irascibil sau leneș vor rămâne. Dar când vine vorba de relația ta cu Creatorul, toate aceste calități se vor manifesta în forma lor opusă.

Întrebare: Deci, ce ar trebui să devin este deja încorporat în mine?

Răspuns: Imaginea finală a modului în care ar trebui să apari în corectarea finală există deja în tine.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă eu continui să avansez, ajung la un anumit grad spiritual, și dintr-o dată, acesta dispare complet?

Răspuns: Atunci încep totul de la capăt. Este minunat! De fapt, aceasta este cea mai corectă cale.

Întrebare: Dar în acel moment simt disperare.

Răspuns: Nu. De ce să disper?

Comentariu: Cum aș putea să nu? Am parcurs un drum atât de lung. I-am dedicat atâția ani.

Răspunsul meu: Și ce dacă? Sunt ca omul care tocmai s-a născut. Nu-și deschide un copil ochii și mai larg?

Comentariu: Este adevărat. Ne amintiţi adesea de un copil în acest fel. Uneori, ceva vă uimește brusc. Încă aveţi această calitate.

Răspunsul meu: Nu mă simt obosit. Desigur, pot părea obosit din cauza vârstei mele și a anilor care trec. Dar…

Întrebare: Nu simțiţi?

Răspuns: Nu. În fiecare zi, în fiecare lecție, în fiecare dimineață, sunt gata să încep totul de la capăt.

Întrebare: Să mă nasc din nou?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când începe omul să se simtă obosit? Din momentul în care a atins subiectul.

Răspuns: Când nu mai are entuziasmul noilor dorințe și al noilor întrebări. Atunci, desigur, nu mai poate dezvălui copilul din el. Atunci a devenit deja un bătrân.

Întrebare: Este aceasta deja o mișcare spre moarte?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci, când vorbești despre viața veșnică, vă referiţi la aceste constante…

Răspunsul meu: Reînnoire constantă.

Întrebare: Când este posibilă o astfel de reînnoire constantă? În ce condiții?

Răspuns: Întotdeauna. Nu depinde de corp. Este dorința, iar dorința nu depinde de corp.

Întrebare: Deci ar trebui să începem mereu din nou? Să ne reînnoim constant?

Răspuns: Da, și este minunat!

Întrebare: Și ce i-ați spune unui om obișnuit care nu studiază Cabala?

Răspuns: Nimic. Găsește-ți un hobby și continuă să-l practici.

Întrebare: Și bucură-te în continuare de noile descoperiri?

Răspuns: Da. Așa cum spunea profesorul meu despre un stadion, că este un loc care ar trebui respectat pentru că aduce bucurie atâtor oameni.

Comentariu: Este uimitor! Am fost întotdeauna surprins că un om religios spunea asta. Oamenii religioși nu mergeau pe stadioane.

Răspunsul meu: Nu este faptul că nu mergea acolo, nu fusese niciodată acolo măcar o dată.

Comentariu: Totuși, el respecta locul.

Răspunsul meu: Nu-l văzuse niciodată, dar știa că era un meci urmărit de una sau chiar două sute de mii de oameni în același timp.

Întrebare: Deci simțea că au devenit din nou ca niște copii?

Răspuns: Da, desigur. Ei se bucură de viață. Și bucuria vine de la Creator. Prin urmare, se bucura pentru ei pentru că primeau plăcere de la Creator. În acel moment, nu-L blestemau.

Comentariu: Atunci nu există suferință.

Răspunsul meu: De aceea, un astfel de loc ar trebui respectat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.07.2026

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce s-a transformat sportul?

Răspuns: Sportul s-a transformat într-o vânătoare de pradă! Pășești ca într-o junglă pentru a vâna o medalie.

Întrebare: Trebuie să-i învingi pe toți ceilalți. Dar cum ar trebui să fie în schimb?

Răspuns: Oamenii ar trebui să tindă spre realizări pe care le obțin împreună. Să presupunem că, într-un anumit stadion, într-un anumit sport, în anumite condiții, obțin cel mai înalt rezultat posibil. Acel rezultat aparține tuturor.

În general, sunt împotriva premiilor.

Întrebare: Atunci la ce ar trebui să tindă omul? Ce obține din asta?

Răspuns: Exact acesta este răspunsul tău: „Dacă nu există un premiu, atunci ce ar trebui să fac?” Înseamnă că nu iubești sportul; iubești medalia.

Comentariu: Da, medalia, sau admirația, aplauzele, asta își doresc oamenii.

Răspunsul meu: Nu, poți purta un fel de insignă distinctivă. Tu și toți ceilalți. Dar nu aș clasifica oamenii după loc. Este vorba despre participare!

Întrebare: Doar participarea? Credeţi că oamenii ar participa în continuare?

Răspuns: Dacă iubesc cu adevărat sportul, atunci da.

Întrebare: Dar când un atlet ajută un alt atlet? De exemplu, un alergător se încurcă, iar un alt concurent îl ajută. Unde aţi plasa asta pe podium? Ce loc i-aţi da?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru! Asta merită medalia.

Întrebare: Care ar trebui să fie principiul fundamental al sportului?

Răspuns: Prietenia și ajutorul reciproc! Să ne arătăm tuturor, și nouă înșine, ce fel de potențial este ascuns în noi. Asta este tot.

Comentariu: Dar în fotbal, o echipă joacă împotriva alteia. Unde este prietenia în asta? Trebuie să câștigăm. Trebuie să marcăm în poarta celeilalte echipe.

Răspunsul meu: Ar trebui să se bucure de asta. Totul depinde de educația fiecăruia.

Comentariu: Îmi place să marchez un gol. Îmi place să-mi văd echipa câștigând.

Răspunsul meu: Și ceilalți ar trebui să se bucure și ei. Depinde de frumusețea jocului.

Fie ca fotbalul să fie o formă de artă: felul în care țin mingea în aer, cât de frumos o pasează. În loc să se împingă și să se împiedice reciproc.

Întrebare: Cum ar trebui să perceapă spectatorii acest lucru? La urma urmei, sunt fan al unui club. Cum ar trebui să privesc toate acestea?

Răspuns: Și ce dacă? Îți vei susține clubul. Vei simți usturimea înfrângerii sau bucuria victoriei. Și ce dacă?

Întrebare: Dar dacă cealaltă echipă câștigă, ce ar trebui să fac eu, ca spectator?

Răspuns: Atunci vei experimenta acele emoții. Pentru asta există sportul.

Întrebare: Dar sporturile de luptă? Când nu este o competiție de echipă, cum ar fi luptătorii sau boxerii, care ar trebui să fie mentalitatea?

Răspuns: Acolo, este chiar mai simplu. Este acolo pentru a fi văzut. Tu lupți, iar el luptă.

Întrebare: Care ar trebui să fie intenția noastră? Ce ar trebui să ne dorim?

Răspuns: Să arătăm frumusețe.

Întrebare: Atunci, ce este frumusețea, în opinia dumneavoastră? Ce frumusețe ar trebui să demonstreze?

Răspuns: Trebuie să găsească o modalitate de a demonstra un tip de forță binevoitoare.

Întrebare: Forța binevoitoare este totuși o forță. Cum poate fi binevoitoare?

Răspuns: Da, există forță binevoitoare și forță răuvoitoare. Tipul binevoitor este atunci când ne demonstrăm atitudinea bună unul față de celălalt. Cum ar fi ideea „prietenia câștigă”.

Întrebare: Deci chiar credeți în acest slogan simplu și copilăresc?

Răspuns: Fără el, nimic bun nu va ieși dintr-un sport. Vor exista droguri, dopaj și corupție, oamenii vor face orice. Dumnezeu știe ce există deja în sport.

Întrebare: Dacă nu punem „prietenia câștigă” în centru?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Mi-am amintit de copilăria mea timpurie, când mi se spunea: „Prietenia câștigă”. Mă consolau când aveam cinci sau șase ani ridicând atât mâna mea, cât și mâna celuilalt copil. Credeți că acest lucru ar trebui să se aplice și sporturilor profesioniste?

Răspuns: Da. Din perspectiva unui spectator, nu aș vrea ca sporturile să fie prezentate în alt mod, decât dacă demonstrează bunătate și apropie oamenii. Competiția dintre ei ar trebui să demonstreze lupta lor împotriva egoismului.

Comentariu: Este frumos! Cu alte cuvinte, astfel încât să realizeze că sunt egoiști…

Răspunsul meu: Ei demonstrează lupta împotriva egoismului lor.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.07.2026

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 204

Ce fel de cerere ar trebui să adresăm Creatorului?

În ce măsură ar trebui să fim implicați în corectarea noastră? Ar trebui să cerem pur și simplu: „Dă-ne sfârșitul corectării”, sau să ne îndreptăm către Creator și să spunem: „Mi-ai făcut asta și aia, asta nu este corect și asta nu mi se pare chiar corect” și așa mai departe? Ar trebui să vorbim cu El meticulos despre fiecare detaliu? Sau poate chiar să sugerăm îmbunătățiri, cum ar fi: „Uite, schimbă asta pentru mine, fă asta pentru mine, ajustează asta pentru mine” și așa mai departe? Poate chiar mai mult, după ce ne corectăm „mașina”, verificăm cum ar trebui să funcționeze, recunoaștem funcțiile sale perfecte, și după ce o examinăm, spunem Creatorului: „Bine, ai făcut o treabă bună”. Se numește aceasta lucrarea Creatorului?

Cum ar trebui să ne raportăm la realitate? Realitatea este ceea ce simțim. Constă din trei lucruri: eu, El – Creatorul, forța superioară care inițial îmi este ascunsă și mai târziu revelată – și lumea mea – relațiile dintre noi prin lume, modul în care El îmi aduce toată realitatea mea înconjurătoare și interioară, prin care mă conectez la El.

De unde vom ști ce avem nevoie? De unde vom ști măsura în care ar trebui să recunoaștem, să înțelegem, să investigăm, să cerem și să ne rugăm? Vom ști acest lucru din cuvintele cabaliștilor, și mai târziu, ni se va revela într-adevăr. Baal HaSulam spune că starea pe care trebuie să o atingem este definită precis prin numele de „adeziune” („Dvekut”). În spiritualitate, adeziunea este echivalența completă între mine și El. Ce este „echivalența completă între mine și El”? Este atunci când cunosc toate calitățile Sale, dorințele Sale, aspirațiile Sale și toate atitudinile Sale bune și rele față de mine, până la cel mai profund nivel. Înseamnă să le cunoști cauzele și consecințele lor, să știi ce vrea El și cum vrea El.

În Cabala, aceasta se numește atingerea primelor nouă Sfirot. Primele nouă Sfirot reprezintă atitudinea Creatorului față de Malchut. Din acestea, învățăm despre noi înșine. Dacă Creatorul dorește ceva de la mine, El a construit în mine calități care pot oferi un răspuns, un răspuns, la ceea ce așteaptă de la mine. De exemplu, dacă Creatorul îmi aduce plăcere să beau o ceașcă de ceai, El vrea să mă bucur de ceai. Prin plăcerea pe care o simt, El creează vasul din mine care va tânji după ceai.

Prin recunoașterea Creatorului, începem de fapt să ne recunoaștem pe noi înșine și începem să recunoaștem decalajul dintre noi și Creator și cât de mult are Creatorul influențe cărora noi le aducem deficiențe corespunzătoare. Între timp, învățăm cum să facem ajustări între influențe și deficiențe. Dacă am cunoaște toate influențele Creatorului și toate propriile noastre deficiențe, am vedea că influențele Creatorului vin și sunt gata să ne umple toate dorințele. Pentru fiecare plăcere, există un vas corespunzător în noi.

Prima problemă în această chestiune este că vasele trebuie actualizate pentru a dărui, altfel nu vom primi plăcere în ele. O altă problemă este că, dacă primim aceste plăceri direct, nu suntem similari Creatorului și nu ajungem la adeziune. Putem primi aceste plăceri în dorința de a primi, dar atunci nu ne bucurăm de dorința de a primi, deoarece plăcerea stinge imediat dorința și noi rămânem goi.

Totuși, dacă dobândim un ecran, instalăm un ecran peste dorința noastră de a primi, ne bucurăm fără limită de cantitate sau timp, și de asemenea, dobândim ceva special, devenim similari Creatorului, ne aliniem cu El și suntem în adeziune. Creatorul și omul încep să se asemene unul cu celălalt. Cu alte cuvinte, nu numai că dobândim plăcere de la Creator, dar dobândim și statutul Creatorului, devenim ca El cu tot ceea ce implică acest lucru, ceea ce nu poate fi explicat. Există secrete ale Torei și multe alte lucruri în aceasta.

Din aceasta, corectarea ecranului ne permite să fim la nivelul Creatorului și nu la nivelul ființei create. Care este partea noastră în toată această lucrare? Această lucrare este numită „lucrarea Creatorului” și nu lucrarea vreunui om, deoarece, așa cum spun cabaliștii care au atins primirea corectă a acestor plăceri, toate acțiunile asupra vaselor – analize, corectări, umpleri și așa mai departe – pot fi făcute doar de către lumini. Adică Creatorul, lumina superioară, este cel care poate efectua corectări și umpleri asupra vaselor.

Și ce se întâmplă cu „Eu”? Baal HaSulam explică în „Libertatea” că, dintre toate acțiunile disponibile unui om în această lume și în lumea spirituală, avem o singură acțiune de alegere prin care ne determinăm individualitatea; este o acțiune pe care o realizăm noi înșine. Ce este aceasta? Este dorința noastră ca Creatorul să realizeze o anumită acțiune. Adică, trebuie să ne recunoaștem în starea noastră actuală, cât de opuși suntem Lui, cât de mult avem nevoie de corectare și să-I cerem să realizeze acțiunea în timp ce suntem prezenți în ea ca și cum ar cunoaște-o în toate detaliile ei. Totuși, acțiunea în sine este îndeplinită de lumină.

Cum se exprimă acest lucru în această lume? Trebuie să ne dorim acest lucru. Dorim în mod natural, dar se spune că acest lucru nu este suficient. Dorim în funcție de capacitatea noastră în starea noastră actuală și trebuie să dorim puțin mai mult, să vrem ca Creatorul să ne corecteze și să ne umple și să vrem să fim într-o stare puțin mai înaltă. Cum putem fi într-o anumită stare și să vrem să ne ridicăm din ea dacă această dorință nu este în noi? Dobândim această dorință din mediu.

Întrucât suntem cu toții incluși împreună ca un singur suflet în Ein Sof, la sfârșitul corectării, dacă noi creăm o formă de echivalență cu starea de Ein Sof printre prietenii din această lume, creăm condiții care ne permit să dobândim calități sau o dorință suplimentară de la alții care există acolo. Din ce este alcătuită lumea superioară corectată? Este alcătuită din anularea fiecărui suflet și din unirea tuturor sufletelor, iar conexiunea lor creează împlinirea infinită în fiecare suflet. Fiecare suflet primește împlinirile care există în celelalte 599.999 de suflete (sunt un total de 600.000 de suflete).

Actul de echivalență în această lume ne oferă o dorință suplimentară. Prin urmare, în „Libertatea”, Baal HaSulam scrie că omul trebuie să caute și să găsească o societate cu o dorință mai bună, mai mare și mai puternică pentru spiritualitate și să dobândească acea dorință prin conexiune și dorința de a se conecta cu prietenii care fac parte din acea societate. Societatea ne oferă acel impuls ascendent care Îl obligă pe Creator să îndeplinească acțiunea de examinare, corectare și împlinire.

Prin urmare, este imposibil să facem ceva în ceea ce privește Creatorul înainte de a pregăti condițiile numite „societate”. De aceea, Rabi Şimon în Cartea Zohar, Baal HaSulam și alți cabaliști s-au ocupat atât de mult de problema societății.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→