Întrebare: Kli-ul simte constant un fel de rezistență. Înseamnă asta că rezistența este o parte esențială a procesului de corectare?

Răspuns: Nu este vorba că rezistența în sine este o componentă necesară. Nu elimini rezistența corpului spunându-ți că este spre binele nostru. Vrei doar să o pui în ordine, ca și cum, procedând astfel, ai impune o restricție. În același timp, împreună cu rezistența, vrei să dobândești calitățile Creatorului ca opusul său, astfel încât eu și El, și căile de a-L atinge, să se contopească într-unul singur. Numai atunci există cel mai mare beneficiu din această stare.

Dacă intru doar în rezistență, în calitățile rele, și nu există nimic opus lor, nu voi obține nimic din asta. Ni se pare că simțind suferința obținem ceva, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură clipă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot, care ne derutează constant și încearcă să ne convingă că omul poate realiza ceva prin suferință. Nimic de genul acesta!

Să fii în bucurie este o mare Miţva. Și acesta este cu adevărat aşa. În momentul în care omul este capabil să ajungă la bucurie, nu ar trebui să creadă că nu a experimentat încă suficientă suferință. Nu vei dobândi nimic din înclinația rea.

Dacă, după ce te ridici deasupra suferinței, treci imediat în bucurie, nu crede că aceasta este o frivolitate. Într-un alt moment vei fi din nou adus înapoi la suferință, și încă o dată, vei ieși din ea. „Din Sion”, când ieși din suferință, „va veni Tora”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem aminti constant că, în afară de conexiunea cu Creatorul, toate simțirile (bune sau rele), toate întâmplările (norocoase sau nefericite) și tot ceea ce se întâmplă nu fac decât să ne sporească conexiunea cu El?

Răspuns: Chiar și la cel mai înalt nivel, atât în ​​mintea, cât și în inima ta, trebuie să cauți constant conexiunea cu El și să te menții în permanență în acel punct. Tot ceea ce se întâmplă este necesar doar pentru a adăuga tot mai mult la conexiunea ta cu El. Cum poţ face acest lucru? Cum poți să te menții în el? Construiește un sistem, atât intern, cât și extern.

Ți se pare că prin suferință cel puțin îți amintești de Creator. Înțelege că suferința pe care o simți acum, prin care ți se pare că ți-ai amintit de Creator, ți-a fost trimisă de El, și în cadrul acelei suferințe, L-ai simțit. Desigur, acest lucru a venit cu un anumit scop, dar acesta nu este scopul în sine. Scopul nu este să-L simți în suferință, ci să-L simți în adeziune, în apropiere.

Prin calea suferinței, El îți amintește de Sine Însuși până la punctul în care începi să simți o nevoie de El. Dar ce se întâmplă după ce simți nevoia de El? Atunci spui: „Bine, voi sta și voi suferi. Merită să îndur suferința doar ca să nu-L uit.”

Nu? Ai prefera să fii într-o stare de bucurie? Apoi îndreaptă-te spre bucurie.

Să presupunem că experimentezi suferința. Așa îți amintește Creatorul de Sine Însuși; este unealta Lui. El plantează un spin în tine, tu ţi-L amintești, dar rămâi în suferința ta. Este acesta cu adevărat genul de conexiune cu El pe care ți-o dorești? În acel moment te afli în sistemul forțelor impure care drenează abundența spirituală prin această conexiune, deoarece ești de acord să rămâi în acea stare, iar Klipa (coaja, impuritatea) devine doar mai puternică.

Ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepi ca venind de la Creator. Acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să fie. Trebuie să te convingi că ești sub controlul Klipot, forțe care trebuie depășite pentru a putea simți că Creatorul este bunătate și încântare.

Să nu crezi că, pentru că primești rău de la El, îți amintești de El și astfel formezi o conexiune cu El. Dimpotrivă, trebuie să te aduci la o stare de adeziune, de conexiune cu El, deoarece împărtășești o bucurie comună. Durerea nu poate fi împărtășită.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Când trebuie omul să folosească mândria în muncă?”, Rabaş explică multitudinea de dorințe, calități, impulsuri și legi care există în sufletul nostru. El descrie cum le putem dobândi și stăpâni pentru a începe să guvernăm sufletul, care este Kli-ul (vasul) în care omul percepe lumea spirituală, pe Creator.

Omul poate stăpâni toate forțele sufletului doar depunând efort personal în timpul coborârii. Aceasta este cunoscută sub numele de MAN (o trezire de jos); tocmai atunci dobândește omul ceva și obține stăpânirea.

Căderile (stările în care omul se simte îndepărtat de spiritualitate și sfințenie) sunt induse în mod deliberat. Deodată, el vede că nu are niciun interes pentru spiritualitate; simte că poate trăi fără ea, că nu mai are nicio atracție specială pentru ea; nu este nimic special în legătură cu asta.

Dar dacă în astfel de stări omul depășește propriile sentimente; adică, în ciuda lipsei de interes, înțelege că această simțire a fost dată intenționat, și în ciuda lipsei de interes, continuă indiferent, strângând din dinți pentru a dobândi spiritualitatea- atunci el avansează.

Avansarea se întâmplă tocmai în astfel de stări. Măsura în care omul poate avansa în timpul acestor coborâri constituie adevăratul său progres. Toate celelalte stări date unui om sunt treziri de Sus, originare de la Creator, și astfel nu implică contribuția omului și nu lasă nicio impresie de durată în interiorul lui.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 187

Cum putem ajunge la Creator prin atitudinea noastră față de un prieten?

În societatea celor care doresc să devină cabalişti, oamenii se comportă conform regulii conform căreia de la iubireea pentru prieteni ajungem la iubirea pentru Creator, așa cum scrie RABAŞ în articolele sale despre ceea ce ar trebui să ne ofere iubireea pentru prieteni. Prin urmare, ar trebui să înțelegem că în atitudinea noastră față de prieteni determinăm în cele din urmă atitudinea noastră față de Creator. Chiar dacă suntem incapabili să ne raportăm la ei cu amabilitate, dar suntem conștienți de acest lucru și dorim să verificăm dacă ne îmbunătățim, trebuie să examinăm dacă ceva în atitudinea noastră față de ei s-a schimbat. Dacă ceva s-a schimbat substanțial sau chiar ușor, este un semn că am făcut un mare pas înainte în spiritualitate.

Nu putem măsura spiritualitatea, dar putem evalua din perspectiva inimii cum îi privim pe ceilalți: dacă suntem mai puțin invidioși pe ei, dacă poate suntem deja capabili să ne pese puțin de ei și dacă există deja o oarecare pregătire în noi pentru asta. Acesta este testul. Nu ne putem imagina niciodată un grad spiritual superior. Când ceva ni se dezvăluie brusc, dacă înțelegem brusc ceva, pentru noi este o adevărată revelație.

Așadar, cum putem tânji după o stare superioară? Ceea ce ar trebui să facem este să ne amintim de ultima stare bună pe care am avut-o, când tânjeam după Creator, ne gândeam la El, ne bucuram să-L simțim și eram conectați la El. Ar trebui să încercăm să ne menținem în acea stare chiar și atunci când a trecut deja. Într-un fel, trebuie să construim continuu poziția relației dintre noi și Creator, pentru că ni s-a dat un exemplu în acest scop.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→