Umanitatea este complet panicată din cauza coronavirusului,

care ne obligă să oprim toată producția, tot comerțul, paralizează și blochează țări întregi.

Dar omul simplu se gândește în primul rând la familia sa, la copii și la hrana de mâine. El este preocupat în primul rând de cum va supraviețui. Și acesta este motivul pentru care lumea este de acord, că trebuie să înghețe totul: „Acum avem grijă de viață, apoi vom reporni industria și producția”.

De ce anume depinde soarta mea?

Cum să o influențez, cum să îmi garantez un viitor bun? Dacă aș cunoaște răspunsurile la aceste întrebări, atunci aș fi mai calm?

Toată lumea își pune aceasta întrebare, pentru că în primul rând suntem animale. În natură, există doar trei niveluri: neînsuflețit (mineral), vegetal și animal. Oamenii fac parte din regnul animal, fiind doar niște animale mai dezvoltate. De aceea, în primul rând, avem nevoie de mâncare, la fel ca animalele. Se spune că dacă „nu există pâine, nu există Tora”. Mâncarea este esențială pentru viață.

Dar în situația creată de Coronavirus, natura vrea să ne învețe și pune întrebarea invers: „Pentru ce vrei să trăiești? Doar din instinctul de autoconservare, ca toate animalele? Ei bine, acest lucru nu este suficient!”
Animalele pot trăi astfel, fără să-și mai facă griji pentru altceva, dar noi, oamenii, ar trebui să începem să ne întrebăm #pentru ce trăim? Și aceasta este deja o problemă.

Și astfel, vine Coronavirusul, ca un medicament amar și te întreabă: „Pentru ce trăiești? Nu te grăbi să răspunzi, gândește-te! Te voi ajuta: voi anula toate ocupațiile inutile pe care ți le-ai născocit și care acoperă 90% din totalul muncii tale.

Tot pământul a devenit un depozit pentru deșeuri.

Am construit un sistem care produce lucruri bune de aruncat, astfel încât să avem cu ce ne ocupa timpul. Nu putem exista dacă nu ne ocupăm astfel timpul. Dar brusc apare Coronavirusul și ne oprește, astfel încât nu mai putem alerga, vinde sau cumpăra.

Pare să ne întrebe: „Și cu ce te vei ocupa acum? Gândește-te de ce ai făcut toate acele lucruri și observă că nu au niciun folos! Ar trebui să te gândești deja altfel la viață, la sensul ei. Pentru ce trăiești?

Nu puteți construi un astfel de sistem de bandă rulantă, unde toți produc, produc și iar produc iar ultimul aruncă, astfel încât sistemul să înceapă din nou să producă și la capătul final să se arunce totul. Nu este nevoie de o astfel de muncă. Întrebarea este: Pentru ce trăiește omul? Până când vei găsi un răspuns, #stai acasă și meditează ”.

Uitați-vă că natura este iubitoare și atentă, ca o mamă, ca un tată, ca un părinte iubitor care vrea ca pruncul său să se gândească la sensul vieții, să învețe. Și dacă stai acum și îți faci griji doar pentru ceea ce vei mânca mâine, atunci hai să ne gândim la un nivel global. Nu ești singurul în această situație în care nu știi ce să faci și tocmai de acest lucru are nevoie acum umanitatea.

Prin urmare, nu ne temem de acest virus. Avem speranță! Dacă putem răspunde la întrebarea, pentru ce trăim, vom continua să existăm. Dacă nu putem găsi răspuns, nu vom continua să existăm.

Trebuie să ne dezvoltăm în continuare la nivel uman. Chestiunea aflării #sensului vieții este o trăsătură a omului. Și dacă trăiesc fără o asemenea întrebare, doar ca să exist, atunci întrebările mele sunt la nivel de animal.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Creatorul ne trimite probleme, greutati, tot felul de lucruri neplacute, in timp ce noi trebuie sa discernem intre buna intentie si iubirea care se afla in ele. Creatorul este bun si face bine celor buni si celor rai.

El nu ne imparte in buni si rai, intrucat El ne-a creat in felul acesta. Fiecare din noi percepem in mod diferit purtarea Creatorului fata de noi. Nu conteaza ce ni se intampla in viata, trebuie sa construim o pozitie pentru El ca raspuns, « Totul vine de la El care este bun si face bine » si totul vine de la « Nu exista altcineva in afara Lui ». Trebuie sa ne ridicam deasupra senzatiei de „amar si dulce„ spre intentia de „adevarat si fals„.

Adevarul este ca totul, inclusive amar si dulce vine de la unica Forta si totul este spre binele meu, de dragul adevarului. Senzatiile de dulce si amar imi sunt date ca sa pot merge inspre adevar, mai presus de amaraciune.

In acest fel invatam sa aspiram spre Forta Superioara, sa o intelegem, sa o simtim inauntrul calitatilor noastre, sa simtim cum ne este asociata, ce ne aduce si ce se cere de la noi. Raspunsul este ca se vrea de la noi sa avem credinta deasupra ratiunii, loialitate si daruirea deasupra oricarei dorinte de a primi si deasupra tuturor senzatiilor. La sfarsitul zilei se cere sa ne ridicam peste senzatiile de „dulce si amar„ spre intentia de „adevarat si fals„.

Apoi intelegem aceasta Forta si incepem sa ii intelegem scopul: vrea sa i ne asociem in tot in realitate, conform intentiilor nostre si nu senzatiilor. In acest fel descoperim un nou sens -Lumina Reflectata, Hassadim, credinta deasupra ratiunii. In acest fel incepem sa vedem Creatorul, care ne-a trimis toate sentimentele si situatiile, in timp ce trebuie sa ne ridicam deasupra lor, construindu-ne atitudinea fata de El, deasupra tuturor senzatiilor.

Devine clar ca toata munca noastra este facuta peste egoism, peste senzatiile pe care Creatorul le creaza in dorintele noastre egoiste. Toate aceste sunt necesare doar pentru ca noi sa ne putem dezvolta intentia de a darui,„adevarul„, din ce in ce mai mult. O sa ramanem in aceasta intentie si o sa simtim placere inauntrul ei pe masura ce aspiram spre tot ce este in afara noastra, spre a darui aproapelui si spre Creator.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 10/14/10, “Si Jacob a stat in locul in care Tatal sau a ramas”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa iti „iubesti apropele ca pe tine insuti”? Ce am de facut?

Raspuns:  Sa iti iubesti aproapele ca tine insuti inseamna ca intreaga noastra lume (mineral, vegetal si animal – nivele ale naturii ca si ale umanitatii) si intregul nostru univers devine o parte integranta din tine, ca si „un om, o inima”. Conectezi totul la tine si percepi „ca pe tine insuti”. Altfel, tu nu existi!

Egoismul ne separa, dar peste el trebuie sa primim o forta de deasupra, dorinta si abilitatea de a simti fiecare persoana ca pe mine si chiar mai mult de atat. Trebuie sa simt ca totul sunt eu. Oricum, acest „eu” nu este un sentiment egoist pentru ca ura dintre noi ramane si chiar creste. Ma unesc cu altii chiar peste aceasta ura si, in cazul acesta ei sunt numiti „aproapele” meu,  sau oameni apropiati mie.

„Aproapele” este o persoana pe care o urasc, dar in acelasi timp o „iubesc ca pe mine insami”. „Dragostea va acoperi toate pacatele” inseamna ca ura anterioara ramane, dar dragostea este adaugata peste.

In lumea noastra totul este condus de o dorinta egoista, fie in primire fie in daruire. In lumea spirituala, cu toate aceste, ne aflam intre doua forte opuse: daruirea si primirea. Egoismul creste, dar calitatea de daruire reapare paralel cu el. Aceste doua calitati ma indreptatesc sa ajung la senzatia ca stau in fata unui munte de ura (Muntele Sinai, care vine de la Sinah-ura). Totusi, inainte de asta, trebuie sa trec prin „Egipt”, sclavul egoismului, Faraonul. Trebuie sa-l urasc, apoi sa fug de el, cautand puterea de a-l corecta.

Cand stau la poalele muntelui urii fata de aproapele meu, trebuie sa spun daca sunt gata sa ma unesc cu ceilalti, sa ii iubesc  peste ura fata de ei si sa devenim ca un om cu o singura inima. Daca am trecut prin toate loviturile si ranile egoismului (Faraon) si simt ca am suferit destul, atunci sunt de acord cu el! Asta pentru ca imi urasc egoismul chiar mai mult decat imi urasc aproapele.

Sunt de acord, ma gandesc ca asta imi va permite sa dezvalui Creatorul. In sfarsit, inteleg ca dragostea si daruirea pentru aproapele meu este ceea ce ma implineste. Nu mai cer altceva decat asta. Actiunea insasi ma implineste si in acest fel eu ii devin egal Creatorului.
Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala10/3/10, “Dragostea fata de Creator si dragostea fata de creaturi”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Torah - Niciun comentariu→

Cum ne putem uni unul cu altul? Este posibil numai daca o persoana exista cu dorinta sa, in prieten si prietenul in el. Toata lumea trebuie sa absoarba dorinta celuilalt si sa lucreze cu ea si, procedand astfel, ei se conecteaza. Deoarece dorinta lor este atintita catre acelasi scop, prin munca lor reciproca ei creeaza o forta comuna a aspiratiei de a merge inainte. Aceasta forta garanteaza progresul lor si se numeste Arvut (garantie reciproca).

Conexiunea apare atunci cand iau parte la dorinta ta si o experimentez, ca si cum ar fi a mea, si toate dorintele mele servesc ca sa o implineasca. Mai mult, deoarece dorinta ta este de a atinge scopul, reiese ca eu te conduc pe tine, in timp ce tu ma conduci pe mine. Astfel, dorintele noastre se unesc intr-un scop comun. Deci, este scris, Fa-ti dorintele ca fiind ale Lui, si El le va face pe ale Lui, ca fiind ale tale.

Acesta este criteriul pentru verificarea masurii conexiunii noastre. Distanta intre noi se masoara in 125 de grade (pasi), 125 de parti ale dorintei mele egoiste. Dar, gradual, corectand-o prin actiuni de dragul tau, eu vin mai aproape de tine, in munca mea pentru daruire.

Asta este ceea ce se numeste iubeste pe altii cum te iubesti pe tine insuti. Cu alte cuvinte, eu angajez dorinta ta pentru a o anula pe a mea inaintea ei si, facand asta, imi corectez dorinta mea. Dorinta mea ramane dar, pentru ca am parcurs o asa distanta pentru a ajunge la tine, dorinta mea a devenit daruire. Nimic nu s-a schimbat; am adaugat numai intentia. Si distanta dintre noi a disparut pentru ca am anulat-o cu intentia mea.

Si ce vrea acest altul? Vrea sa obtina adeziunea cu Creatorul, asa cum vrei si tu.

Deci, exista un singur lucru cu care poti sa-l ajuti: sa devina una cu Creatorul (impreuna cu tine). Aceasta singura intentie ne conecteaza pe noi toti ca Unul.

Deci, spunem ca suntem toti intr-o barca si ca ea merge intr-o singura directie. Cu cat sunt mai aproape de tine, cu atat sunt mai aproape de Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati, Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ma motiveaza sa tin legamantul pe care l-am facut cu Creatorul?

Raspuns: Nimic! Sa presupunem ca sunt indragostit de o fata. O luna mai tarziu nu o mai doresc. Ce ar trebui sa fac? Oamenii imi spun: Trebuie sa ramai cu ea pe viata. Dar de ce trebuie? Ar fi o minciuna, si nu dorinta inimii mele. Daca o urasc acum, cum voi putea sa fiu in stare sa traiesc toata viata cu ea? Cum, atunci, ne vom obliga la casatorie? Realizam ca nu suntem in stare sa traim cu acelasi sentiment al iubirii (pasiunii) nebune pentru totdeauna si ca asta ar fi o minciuna.

Casatoria are o Radacina Superiora: uniunea dintre Creator si fiinta creata, intemeiata pe dobandirea Scopului Inalt, nu a iubirii corporale. Iubirea este definita ca sprijin si asistenta reciproca pentru atingerea acestui obiectiv.

Daca inteleg acest principiu, ma pot ridica deasupra dorintei mele de a primi placere si pot merge pe calea vietii mele prin daruire. Nu semnez o promisiune ca voi iubi daruirea toata viata mea; asta este imposibil, si de aceea nici macar nu vorbim despre asta. Mai degraba, semnez promisiunea spunand ca il voi trata intotdeauna pe Creator ca Maret si ca doresc sa il dobandesc prin facerea unui legamant cu El. De aceea este scris: Sot si sotie si Creatorul intre ei. Altfel, nu ar fi o casatorie.

Este Gazda cea care conteaza pentru mine si nu masa Lui plina de tratatii delicioase, care sta intre noi. Tratatia (Bunatatile) servesc ca un prim contact intre noi, pana cand devin capabil sa construiesc o conexiune mai mare cu Gazda, pentru a obtine aceasta conexiune mare. In alte cuvinte, legamantul pe care il facem cu Gazda nu se intampla la nivelul iubirii dintre noi sau pentru ca El imi furnizeaza o anumita tratatie (bunatati), ca in cazul unui tanar si o tanara care se casatoresc datorita dragostei animale dintre ei. Din contra, ne apreciem unul pe celalalt, deoarece conexiunea dintre noi ne permite sa obtinem Radacina Superioara, scopul spiritual dorit.

Acum, se naste o intrebare: Cum poate ramane cineva concentrat pe acest scop solemn? De aceea ne trebuie un grup. Acolo este locul in care ai garantia si aceasta iti da forta credintei care iti va servi intotdeauna drept combustibil. Nu poti obtine asta pe cont propriu. Nici macar Creatorul nu te va sustine daca nu faci efortul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Niciun pacat nu anuleaza o fapta buna

Filed under: Casatorie, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe drumul spiritual, sufletele care doresc sa se uneasca trebuie sa munceasca incontinuu la construirea conexiunii dintre ele. In acest fel, ele influenteaza Malchut a Lumii Atzilut (mireasa) si trezesc o conexiune in Zeir Anpin,mai degraba la nivelul credintei decat la nivelul primirii placerii.

Apoi, legamantul exista, pentru ca noi semnam un pact care ne tine unul de celalalt numai pentru importnta  scopului spiritual, fara sa se tina cont cine si cat plateste. De exemplu, daca prietena ta este frumoasa, atunci cand primesti placere de la ea este ca si cum te-ai vandut ei. Daca traiesti cu o femeie pentru ca este frumoasa, atunci esti vandut, pentru ca primesti placere din frumusetea ei, care este ca o plata pentru tine.

De aceea semnam un legamant, spunand ca avansam prin credinta deasupra ratiunii, sau ca, pentru noi daruirea este mai importanta decat primirea. De aceea noi cautam, in mod constant, cai de a ne intari conexiunea prin daruire reciproca.

In  masura in care ma alatur conexiunii prin daruire reciproca, incep sa observ cat de urata este mireasa mea (adica grupul si lumea spirituala) si faptul ca partenerul meu (Creatorul) este un mincinos. Atunci cu cine am semnat un legamant, cui m-am obligat eu? Deci, atunci ai oportunitatea sa mergi prin credinta deasupra ratiunii, cand preferi daruirea deasupra calcului primirii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta dintre Lumina pe care incercam sa o atragem din Zohar si Lumina care ne anuleaza si ne intoarce la nivelul animal?

Raspuns: Exista doar o singura Lumina, dar felul in care este perceputa depinde de noi.  Este la fel ca electricitatea, care fie incalzeste, fie raceste ceva, in functie de ce anume alimenteaza.

Cum este perceputa Lumina, depinde de pregatirea persoanei, dar Lumina insasi nu se schimba – nici intensitatea sa, nici natura sa. Este scris ca Creatorul este in reapaus, El este bun si face bine, Lumea Infinitului.

Sistemul de conexiuni al sufletelor, care a fost creat de Creator in Lumea Infinitului, imi devine revelat, pas cu pas. Natura relvelarii lui depinde de pregatirea mea, de atitudinea mea fata de proces – daca doresc, sau nu.

Cand vad procesul ca ceva de dorit, deoarece ma aduce mai aproape de Creator si asta este cel mai important lucru pentru mine, atunci simt ca Eu sunt pentru iubitul meu si El este pentru mine. Asta inseamna ca sunt intotdeauna intr-o stare de ascensiune, sunt drept pentru ca justific toate actiunile Creatorului. Sunt in Lumea Infinitului, in pace.

Totusi, daca doresc sa fiu mai aproape de El numai atunci cand acest lucru imi aduce un beneficiu, atunci iubirea mea depinde de ceea ce primesc. Asta inseamna ca merg din ascensiuni in caderi, in functie de felul in care simt si, din acest motiv, sunt un pacatos. Depind de conditii si nu de iubire. Totul se schimba – cateodata in bine, cateodata in rau. Astfel, ceea ce se schimba nu este Lumina, ci eu insumi – atitudinea mea fata de Iubitul meu.

Putem vedea asta printr-un faimos exemplu: o tanara femeie (sufletul, Shchina, Malchut) tanjeste sa fie cu saracul ei iubit (Zeir Anpin, Creatorul), de dragul iubirii deasupra oricarui calcul, in timp ce familia ei (rudele egoiste, Klipot) sunt impotriva acestei uniuni si ele ii propun un alt petitor – unul care este bogat si doreste numai impliniri si totul este calculat.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Zohar

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ascensiunea spirituala apare atunci cand facem trecerea de la primirea pentru sine, la daruire altora. Aceasta se considera actiune prin credinta deasupra ratiunii, ceea ce inseamna a prefera daruirea in locul primirii, si de a primi placere din daruire. Voi simti inspiratie si bucurie din ridicarea deasupra egoismului meu, atunci cand nu caut sa obtin nicio recompensa prin el. Dar am nevoie de forta Luminii pentru a face o astfel de schimbare in interior!

Se numeste Eu exist pentru Iubitul, si Iubitul meu exista pentru mine, atunci cand vom incepe un dialog cu Creatorul si ne vom intelege reciproc . Am inteles de ce Creatorul a facut viata mea goala, si a creat oportunitatea de a fi adus intr-un grup, asa ca, eu pot discerne ce este daruirea. El ma lumineaza putin, ca si cum mi-ar spune:  Alege asta, pentru a ma ajuta sa fac primul pas! Dar realizarea acestuia depinde de mine.

Malchut al Celui Superior (proprietatea daruirii) pare egoismului meu, ca Keter (Rosh, cap), intunecat si gol. Dar daca decid ca Keter-ul (aspiratia mea) este de a adera la acesta cu vointa mea de a darui, apoi Malchut al Celui Superior nu-mi  va mai parea goala, si eu pot adera la ea urcand astfel la gradul spiritual superior.

Acesta este inceputul unui nou drum. Inceputul este privit ca un Nou An [Rosh HaShana, capul, inceputul schimbarii (anului)], care soseste dupa luna Elul (Acronim pentru Eu exist pentru Iubitul meu, si Iubitul meu exista pentru mine).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Shamati, Art. 42

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca totul in lume depinde numai de oamenii care se angajeaza in dezvoltarea spirituala, asta inseamna ca noi suntem responsabili pentru toate suferintele care se intampla in lume?

Raspuns: Nu, nu noi provocam suferinta in lume. Din contra, atragem Lumina si transferam suferinta de la nivel corporal la un nivel de suferinta spirituala. Ca rezultat, in loc de suferinta datorata razboaielor, bolilor si celelorlalte probleme, suferim din faptul ca ne lipseste spiritualitatea. Asta este ceea ce da stiinta Cabalei unei persoane. O persoana sufera, dar nu este o suferinta adevarata, deoarece sufera de iubire.

Daca sunt invitat la o masa, peste cateva ore, atunci voi evita sa mananc acum pentru a-mi pastra apetitul pentru masa. Similar, intelegerea faptului ca trebuie sa-mi pregatesc Kelim-Vasele spirituale este numita suferinta din iubire. Totusi, chiar si cand Kelim ale noastre sunt goale, suntem capabili sa simtim o slaba iluminare in anticiparea urmatoarei noastre intalniri cu oamenii pe care ii iubim. Asta trebuie sa aducem umanitatii. Trebuie sa le aratam ca exista o solutie la loviturile care se dezvolta in natura.

Acum intram intr-o perioada a problemelor ecologice care pot provoca suferinta si moarte pentru mii de oameni. Suntem martori la dezastre naturale, care apar peste tot in lume, incluzand China, Europa, Rusia si America. Singura cale de a ne salva de la aceste dezastre este de a ne pregatii vasele noastre spirituale. Nu trebuie sa ne pregatim vasele noastre in sens corporal, asteptand zeci de ani de suferinta inainte de realizarea finala, ca sa intelegem ca este un motiv si un scop al suferintei si ca avem o sansa. Sunt doua cai care duc la acelasi scop, calea Luminii si calea suferintei.

De ce trebuie sa suferim in van? Daca atragem Lumina, atunci revelam cat de opusi suntem ei, si suferim datorita faptului ca vedem o stare mai buna comparativ cu cea in care suntem acum. De aceea stiinta Cabalei ofera persoanei calea Luminii, in loc de calea suferintei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Criza, globalizare, Iubire, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Nu este suficienta suferinta noastra in aceasta lume, ca sa trebuiasca sa simtim si mai multa durere tanjind spre Lumea Superioara? Se pare ca o persoana isi dubleaza suferintele atunci cand se imbarca in calatoria spirituala, nu-i asa?

Raspuns: Este corect. Suferintele tale devin mai mari, astfel incat sa acopere mai repede distanta spirituala! Ce altceva ar putea sa-ti dea un inceput? Totusi, noi nu primim suferinta de Sus, ci se asteapta sa gasim aceasta boala a iubirii, pe cont propriu. Lumina care Reformeaza evoca dorul simtit in inima pentru ea, si noi incepem sa mergem inainte motivati de aceasta din urma. Asta nu este la fel ca suferinta din aceasta lume, unde suntem ca animalele care sunt batute si nu inteleg de ce, si fug pur si simplu, de lovituri.

Depinde de noi sa incepem sa actionam. Dar ne gandim ca Ei bine, lasa ca astept pana vine ajutorul de Sus si are grija de toate. Ce fel de ajutor crezi ca va veni? Numai suferinta din aceasta lume ne va forta sa avansam.

Alternativ, daca te conectezi la grup, vei primi suferinta spirituala si vei incepe sa avansezi mai devreme. Va fi o senzatie de gol spiritual, dor al inimii, boala iubirii. Apoi nu vei mai avea nevoie sa fi condus de durerea corporala. Daca faci un efort de a avansa la viteza care iti este atribuita, conform cu genele tale spirituale (Reshimot), nu va fi necesar sa fii condus catre fericire, cu un bat.

Este adevarat ca atunci cand urci asa de sus, incat te poti conecta cu celelalte suflete, atunci incepi sa simti durere de la ele, ca o mama care sufera vazandu-si copilul suferind. De aceea credem ca, de asemenea, Cabalistii sufera, in aceasta lume.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→