Întrebare: Trebuie să experimentez personal faptul că există rău în mine? Este obligatoriu? Este imposibil să sar peste această etapă?

Răspuns: Nu, este imposibil să trecem pe lângă asta fără să simțim. Natura ne va trece cu grebla prin carne, prin carnea vie. Nu putem face nimic în această privință. Nu ne va ajuta doar să fim de acord, ca niște câini dresați, gata să se așeze și să cerșească.

Căci aici trebuie să conștientizăm întreaga profunzime a naturii noastre – natura noastră teribilă egoistă – și să o recunoaștem, ba chiar să dorim, în mod voluntar și fără presiunea naturii, să ne schimbăm.

Cu alte cuvinte, trebuie să aibă loc o transformare. Deși aceasta se va produce sub influența suferinței externe, trebuie să o conștientizăm în interior, în mintea noastră, în calitățile noastre lăuntrice. Trebuie să cerem naturii să ne schimbe.

Întrebare: Dar este totuși posibil să evităm să ajungem în acel punct? Ați început foarte dur: „Omul trebuie să treacă prin asta”.

Răspuns: Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele.

Întrebare: Așadar,  îl vedeți pe omul ca fiind atât de încăpățânat, nu-i așa?

Răspuns: Mai rău decât toți.

Întrebare: Omul este cel mai rău dintre toți. Nu o va face de la sine?

Răspuns: Nu, nu o va face de la sine; nu poate face asta. Sistemul este conceput astfel… Singura întrebare este: de ce ne împinge natura într-o asemenea capcană? Pentru că cineva poate conștientiza relativ ușor deficiența propriei naturi și poate trage concluzii din aceasta.

Și practic toată lumea va fi de acord cu acest lucru: de la ticăloși îngrozitori, criminali și așa mai departe, până la oameni obișnuiți. Toată lumea va recunoaște că natura noastră este crudă, că nu ne putem înțelege sub nicio formă unii cu alții.

Ce putem face atunci? „Hai să fim buni!”

Nu, nu putem! Este nevoie de o educație cabalistă sistematică, care să explice cum să atragem asupra noastră forțele bune ale naturii. Iar aceste forțe bune ne vor schimba treptat, de-a lungul multor ani.

Întrebare: Așadar, concluzia dumneavoastră este aceasta: nu ne putem schimba singuri; Putem doar să atragem asupra noastră forțele pozitive ale naturii, iar ele ne vor transforma. Este acest lucru cert?

Răspuns: Prin propriile forțe, cu siguranță nu putem. Natura o poate face, dar depinde de măsura în care suntem capabili să o atragem spre noi, să o implorăm să ne schimbe.

Comentariu: Aș dori să închei acest subiect într-o notă ceva mai optimistă.

Răspunsul meu: Există un final fericit, dar nu se poate trece direct la el.

Dar ce putem face? Putem privi realitatea așa cum este și să încercăm, totuși – iar și iar, prin pași mici, prin mici „injecții” – să îmbogățim conștiința umană cu un nivel de conștientizare supraumană.

Comentariu: Este vorba despre acea îndrumare constantă pe care o oferiți în această direcție, în sensul bun al cuvântului. Împingeți lucrurile înainte, pas cu pas.

Răspunsul meu: Nu există altă cale.

Întrebare: Doriți să insuflați acest mesaj umanității, astfel încât să înțeleagă că nu există o altă cale?

Răspuns: Da. Acest mesaj va prinde rădăcini. Însă necesită mult timp și efort.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul aflat la începutul drumului citește și aude despre măreția Creatorului, dar nu vede scopul spre care se îndreaptă.

Răspunsul meu: Omul nu vede niciodată încotro se îndreaptă. În viața obișnuită, să presupunem că ești cercetător – chimist sau fizician – și vrei să stăpânești cu mintea domeniul cercetării tale. Pare că asimilezi ceea ce studiezi și vrei să integrezi totul în dorința, mintea și conștiința ta. Nu ai altă cale. Astfel încercăm să cuprindem realitatea, să o înțelegem și să o cunoaștem.

În spiritualitate, acest lucru este imposibil. O astfel de abordare este complet inacceptabilă acolo, pur și simplu pentru că nu funcționează. În spiritualitate, tu te afli jos, ești minuscul, cu o minte limitată, în timp ce planul spiritual este de miliarde de ori mai mare decât tine. Chiar și treapta cea mai apropiată de tine este de miliarde de ori mai vastă decât mintea, Kelim (vasele) și inima ta.

Atunci, cum crezi că o poți asimila și cuprinde în tine? Nu va ieși nimic din asta. Nu doar că te vei sufoca, dar nici măcar nu te vei putea apropia de ea în acest fel. Este atât de măreață, încât nici nu vei putea deschide gura ca să o înghiți.

Ce este de făcut? Cum poate omul totuși, să crească și să treacă de la o treaptă la alta? Doar pregătindu-te, în timp ce te afli încă pe treapta inferioară, să primești mintea treptei superioare. Însă mintea treptei superioare este de un miliard de ori mai mare decât cea a treptei tale actuale – nu cantitativ, ci calitativ. Calitativ, ea este opusă treptei tale.

Chiar dacă ai fi un înger pe treapta actuală, există totuși o treaptă superioară. Sfințenia acesteia este complet diferită; ceea ce pentru tine reprezintă sfințenie, pentru treapta superioară este doar reziduu.

Aceasta este diferența dintre trepte. Prin urmare, trebuie să ajungi într-o stare în care te „îngropi” complet și „putrezești” cu totul. Apoi, pe următoarea treaptă, cea superioară, începi să prinzi viață și să încolțești, asemenea unei semințe din care răsare un vlăstar.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există încă mariaje solide. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dumneavoastră vă apropiați deja de nunta de aur.

Răspuns: Într-adevăr. Dar viața mea se împarte între soție, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot servi drept exemplu. Mai ales având în vedere trăsăturile mele naturale.

Dar divorțul… nici nu l-am luat în calcul vreodată. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu. Am cumpărat un apartament și l-am trecut pe numele soției. Este doar pe numele ei, nu al meu. Nu dețin absolut nimic! Serios.

M-am îngrijit de copii astfel încât toți să aibă cele necesare, să primească o educație, o locuință și tot restul. Căsătoria este obligatorie! Astfel am putut să-mi fac treaba în liniște. Asta e tot; acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Copiii sunt cei mai importanți.

Întrebare: Este divorțul un dezastru? Copilul simte că nu mai are tată sau mamă.

Răspuns: Copilul suferă din cauza absenței oricăruia dintre părinți! Mamă sau tată. Desigur, absența mamei este mai gravă. Dar și cea a tatălui este dureroasă. Își lasă amprenta. Asta nu se iartă!

Copiii percep plecarea tatălui ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei înșiși. Și nu uită asta. Nu pot. Adică, ei simt că tata *pe mine* m-a părăsit. Iar asta, desigur, este foarte greu.

Întrebare: Dar dacă dragostea a dispărut?

Răspuns: Ce dragoste?

Comentariu: Oamenii spun: „Dragostea s-a dus”. Așa se justifică ei.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acest cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt oameni normali, dacă dau dovadă de o oarecare înțelegere și bună-cuviință, pot crea condiții în care să se simtă confortabil împreună. Nu neapărat minunat, nu neapărat fericiți, dar confortabil unul cu celălalt.

Întrebare: Așadar, formează o alianță de conveniență?

Răspuns: Desigur! Și ce este căsătoria, la urma urmei? O gospodărie comună! Atunci când crezi că vă puteți susține și ajuta reciproc și ești mulțumit de acest lucru. Asta este prioritar. Iar în privința celorlalte aspecte – dacă te referi la sex – acestea se schimbă, evoluând în direcții diferite pe măsură ce trec anii.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât oamenii de acum 200 de ani. Ca să nu mai vorbim de cei de acum 1.000 de ani.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/07/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dorința pentru Creator poate să apară în mine doar în timpul studiului?

Răspuns: În starea noastră actuală, acest lucru se întâmplă doar în timpul studiului și prin săvârșirea faptelor bune. Aceasta se numește „Tora și faptele bune”.

Ce înseamnă progresul prin Tora și fapte bune? Prin Tora, tu studiezi, iar în timpul studiului trezești Lumina Înconjurătoare. Faptele bune sunt diverse acțiuni pe care le întreprinzi și care de asemenea, te conduc către Lumina Înconjurătoare.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, iubirea față de cei din jur și unitatea grupului – toate acestea sunt acțiuni pe care le realizezi și care în acel moment, trezesc Lumina Înconjurătoare, deoarece acționezi cu scopul de a te conecta cu alte suflete pentru a avansa către Creator. Aceasta se numește împlinirea poruncilor.

Toate mijloacele despre care au vorbit înțelepții se rezumă la studiu și la acțiunile noastre în grup. Dacă întrebi ce este mai important – acțiunile în grup sau studiul – activitatea în grup este mai importantă, deoarece te îndeamnă spre studiu și te pregătește pentru intențiile corecte. Însă, dacă doar stai și studiezi, se poate întâmpla ca rezultatul muncii tale să fie negativ.

Totul depinde de intenție, de ceea ce soliciți prin intermediul studiului. Cerințele tale iau naștere prin săvârșirea acțiunilor care însoțesc studiul. Prin urmare, munca în grup este mai importantă decât orice altceva.

Chiar dacă nu studiezi, ci te ocupi doar de diseminare, traduceri și alte activități pentru grup, din acestea vor apărea în tine dorințe corecte și bune față de Creator; acest lucru va fi suficient pentru a primi un răspuns. Desigur, nu este vorba doar despre atât, dar munca pregătitoare este extrem de importantă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că opusă simțirii măreției Creatorului se află simțirea propriei măreții a unui om, atunci când își atribuie diverse lucruri?

Răspuns: Nu aș spune că aceasta este o simțire a măreției unui om. Poate că există astfel de stări intermediare, dar într-o stare mai avansată, omul pur și simplu știe că el însuși nu este capabil de nimic, că dacă Creatorul nu face ceva, el nu va putea să se miște. Totuși, el nu are puterea să-L invoce pe Creator. Este foarte simplu: ai posibilitatea de a fi salvat de la moarte, dar nu poți cere acest lucru.

În cele din urmă, omul este condus către o stare de lipsă din ce în ce mai corectă, din ce în ce mai acută (Hisaron, o dorință neîmplinită). Prin toate aceste simțiri intermediare de lipsă de cunoaștere, spiritualitate și așa mai departe, ești adus din ce în ce mai aproape în mod specific de simțirea unei Hisaron cauzată de absența conexiunii cu El.

Concentrarea asupra Creatorului, îndreptarea atenției către El, este lucrul final și este foarte dificil.

Cuvintele „Și copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii” se referă tocmai la o astfel de stare în care ei nu pot găsi o conexiune cu El, astfel încât El să-i ajute. Aceasta nu înseamnă că El nu vrea să ajute sau că ei se înșală; ei stau în fața Lui și nu sunt capabili să ceară.

Întrebare: Este oare pentru că El nu este suficient de mare în ochii lor?

Răspuns: Se poate spune și asta. Măreția Lui este cu siguranță revelată acolo, dar omul nu este capabil să ceară. Simte că este incapabil de asta; nici nu o vede, nici nu o simte.

Am dat odată următorul exemplu: un om se află în centrul unei sfere, în timp ce Creatorul este în jurul ei. Din interior, o singură linie subțire duce la Creator și trebuie să scanez întreaga sferă în mod repetat înainte de a reuși în sfârșit să intru în acest „tub” îngust și să urc prin el către Creator.

Trebuie să găsesc definiția interioară precisă, discernământul a ceea ce sunt și ce este acest „tub”. În spiritualitate, nu există astfel de tuburi; Trebuie să înțelegem ce este această dorință, ce fel de conexiune se poate stabili cu El și cine este Cel care răspunde apelului meu. Pentru a reuni acești trei factori – Eu, conexiunea mea cu El și El – se poate spune că omul scanează întreaga sferă de mai multe ori până când simte această linie subțire.

Nu trebuie să uităm că senzația de greutate este o chemare constantă pentru noi, fără de care nu am face eforturi. Cu toate acestea, nu trebuie să devină un scop care aduce bucurie.

Ieșirea dintr-o stare de greutate indică faptul că am realizat-o deja, am examinat-o și am clarificat că nu există nicio legătură cu Creatorul în ea. Apoi trecem la următoarea stare, unde întâlnim din nou aceeași simțire și așa mai departe, până ajungem la analiza corectă. Toate aceste stări sunt menite tocmai să ne aducă la punctul de contact dintre trei factori: Eu, El și condiția de conexiune dintre noi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 207

Ce este Scara Gradelor?

Scara gradelor este măsura echivalenței dintre ființa creată și Creator. Ce înseamnă că un om se află la gradul 123? Înseamnă că 123 de grade separă calitățile Creatorului de calitățile omului. Ce înseamnă că un om se află la cel mai înalt grad spiritual? Aceasta semnifică faptul că nu există nicio diferență între calități.

În spiritualitate, pe scara spirituală, există 125 de grade: cinci lumi, cu cinci Parţufim în fiecare lume și cinci Sfirot în fiecare Parţuf. În practică, aceasta poate fi împărțită în mult mai multe, dar în Cabala este împărțită în funcție de necesități. În total, există cinci lumi: Adam Kadmon (AK), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Cu toate acestea, lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia) sunt împărțite mai precis în șase mii de ani, în șase mii de grade.

Pe măsură ce urcăm gradele, fiecare grad de pe scară blochează o lumină mai mare care se află deasupra lui. Adică, dacă existăm ca suflet la un anumit grad, toate gradele de deasupra lor ascund și diminuează lumina Infinitului în raport cu ele. Când vrem să urcăm un grad, trebuie să anulăm ecranul care îl ascunde și să-l transformăm într-un ecran primitor, trecând în esență de la ascundere la revelație, de la Tora ascunsă la Tora revelată.

Pentru cabaliști, acest lucru este înțeles diferit. Oamenii cred în general, că studiază Tora revelată și că înţelepciunea Cabala este Tora ascunsă. Cu toate acestea, conform viziunii cabaliste, așa cum a scris Vilna Gaon, la fiecare grad se trece de la Tora ascunsă, când gradul superior este ascuns, la Tora revelată, când este revelată. Așa ne apropiem din ce în ce mai mult de revelație, iar și iar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ating starea de „Sunt bolnav de iubire”, înseamnă că mi-am pregătit Kli-ul (vasul) cât de mult am putut sub Machsom (barieră). Acestui Kli îi lipsește un singur lucru: Masach (ecranul). Eu nu pot produce singur Masach-ul, deoarece este un produs al luminii.

Dacă posed o mare dorință de a primi cu intenția de a primi, atunci mi se dă un Masach și devin cel mai mic Kli spiritual. Este aşa, pentru că marea mea dorință, care a atras lumina înconjurătoare sub Machsom, este Achoraim (partea posterioară) a primului grad de deasupra Machsom. Achoraim al acelui grad coboară în această lume.

Există deja o anumită muncă acolo cu intenția de a dărui, deasupra rațiunii, așa cum am descris. Cu toate acestea, acest lucru va deveni mai clar mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că nu ni se permite să vedem mai mult. Mai degrabă, putem vedea doar prin Kelim pe care le-am corectat deja. Ni se pare că suntem capabili să vedem mai mult decât vedem în realitate. Dar nu este așa. Nu există magie sau iluzie aici, precum trucurile făcute de magicieni. Ei desigur, au tehnici pentru a crea iluzii. Dar în realitate, nu există deloc magie. Omul vede conform corectărilor sale.

Să presupunem că spui că vrei să te muți de aici pe o altă stea. Pare că îți dorești asta. Dar dacă ți-ai dori cu adevărat, dacă acea dorință ar fi autentică și pe deplin pregătită, ai primi corectarea pentru asta și ai realiza-o. În realitate însă, doar vorbești despre asta, nu o dorești cu adevărat. Sunt doar cuvinte.

Prin urmare, trebuie să distingem un lucru de altul. Spiritualitatea se numește o dorință în inimă. În conformitate cu acea dorință, omul lucrează și primește cu adevărat, nu doar își imaginează că a primit ceva. De aceea, experimentăm întotdeauna o anumită dezamăgire: există ceea ce ne imaginăm a fi cazul și există ceea ce există de fapt.

Toate acestea se datorează faptului că nu ne înțelegem propria inimă. Dacă am simți cu adevărat dorința noastră autentică, nu ar exista nicio dezamăgire. Am ști exact unde ne aflăm, ce ne aparține cu adevărat, ce trebuie să facem și așa mai departe.

În adevăr, tot studiul nostru este un proces de autodescoperire. Când ajung să mă cunosc și încep să simt Kli-ul meu și ceea ce este în el, mi se dezvăluie că există un singur lucru în Kli-ul meu: Creatorul. Doar Creatorul poate fi revelat în Kli.

În măsura în care nu-mi simt Kli-ul, în loc de Creator percep fenomene complet diferite, imagini imaginare. Dar când intru în spiritualitate, atunci, în funcție de gradul corectărilor mele, acele imagini sunt înlocuite de simțirea că Creatorul îmi umple Kli-ul, sufletul meu. Abia atunci încep să văd că întreaga lume este doar o lume iluzorie, imaginară.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce s-a transformat sportul?

Răspuns: Sportul s-a transformat într-o vânătoare de pradă! Pășești ca într-o junglă pentru a vâna o medalie.

Întrebare: Trebuie să-i învingi pe toți ceilalți. Dar cum ar trebui să fie în schimb?

Răspuns: Oamenii ar trebui să tindă spre realizări pe care le obțin împreună. Să presupunem că, într-un anumit stadion, într-un anumit sport, în anumite condiții, obțin cel mai înalt rezultat posibil. Acel rezultat aparține tuturor.

În general, sunt împotriva premiilor.

Întrebare: Atunci la ce ar trebui să tindă omul? Ce obține din asta?

Răspuns: Exact acesta este răspunsul tău: „Dacă nu există un premiu, atunci ce ar trebui să fac?” Înseamnă că nu iubești sportul; iubești medalia.

Comentariu: Da, medalia, sau admirația, aplauzele, asta își doresc oamenii.

Răspunsul meu: Nu, poți purta un fel de insignă distinctivă. Tu și toți ceilalți. Dar nu aș clasifica oamenii după loc. Este vorba despre participare!

Întrebare: Doar participarea? Credeţi că oamenii ar participa în continuare?

Răspuns: Dacă iubesc cu adevărat sportul, atunci da.

Întrebare: Dar când un atlet ajută un alt atlet? De exemplu, un alergător se încurcă, iar un alt concurent îl ajută. Unde aţi plasa asta pe podium? Ce loc i-aţi da?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru! Asta merită medalia.

Întrebare: Care ar trebui să fie principiul fundamental al sportului?

Răspuns: Prietenia și ajutorul reciproc! Să ne arătăm tuturor, și nouă înșine, ce fel de potențial este ascuns în noi. Asta este tot.

Comentariu: Dar în fotbal, o echipă joacă împotriva alteia. Unde este prietenia în asta? Trebuie să câștigăm. Trebuie să marcăm în poarta celeilalte echipe.

Răspunsul meu: Ar trebui să se bucure de asta. Totul depinde de educația fiecăruia.

Comentariu: Îmi place să marchez un gol. Îmi place să-mi văd echipa câștigând.

Răspunsul meu: Și ceilalți ar trebui să se bucure și ei. Depinde de frumusețea jocului.

Fie ca fotbalul să fie o formă de artă: felul în care țin mingea în aer, cât de frumos o pasează. În loc să se împingă și să se împiedice reciproc.

Întrebare: Cum ar trebui să perceapă spectatorii acest lucru? La urma urmei, sunt fan al unui club. Cum ar trebui să privesc toate acestea?

Răspuns: Și ce dacă? Îți vei susține clubul. Vei simți usturimea înfrângerii sau bucuria victoriei. Și ce dacă?

Întrebare: Dar dacă cealaltă echipă câștigă, ce ar trebui să fac eu, ca spectator?

Răspuns: Atunci vei experimenta acele emoții. Pentru asta există sportul.

Întrebare: Dar sporturile de luptă? Când nu este o competiție de echipă, cum ar fi luptătorii sau boxerii, care ar trebui să fie mentalitatea?

Răspuns: Acolo, este chiar mai simplu. Este acolo pentru a fi văzut. Tu lupți, iar el luptă.

Întrebare: Care ar trebui să fie intenția noastră? Ce ar trebui să ne dorim?

Răspuns: Să arătăm frumusețe.

Întrebare: Atunci, ce este frumusețea, în opinia dumneavoastră? Ce frumusețe ar trebui să demonstreze?

Răspuns: Trebuie să găsească o modalitate de a demonstra un tip de forță binevoitoare.

Întrebare: Forța binevoitoare este totuși o forță. Cum poate fi binevoitoare?

Răspuns: Da, există forță binevoitoare și forță răuvoitoare. Tipul binevoitor este atunci când ne demonstrăm atitudinea bună unul față de celălalt. Cum ar fi ideea „prietenia câștigă”.

Întrebare: Deci chiar credeți în acest slogan simplu și copilăresc?

Răspuns: Fără el, nimic bun nu va ieși dintr-un sport. Vor exista droguri, dopaj și corupție, oamenii vor face orice. Dumnezeu știe ce există deja în sport.

Întrebare: Dacă nu punem „prietenia câștigă” în centru?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Mi-am amintit de copilăria mea timpurie, când mi se spunea: „Prietenia câștigă”. Mă consolau când aveam cinci sau șase ani ridicând atât mâna mea, cât și mâna celuilalt copil. Credeți că acest lucru ar trebui să se aplice și sporturilor profesioniste?

Răspuns: Da. Din perspectiva unui spectator, nu aș vrea ca sporturile să fie prezentate în alt mod, decât dacă demonstrează bunătate și apropie oamenii. Competiția dintre ei ar trebui să demonstreze lupta lor împotriva egoismului.

Comentariu: Este frumos! Cu alte cuvinte, astfel încât să realizeze că sunt egoiști…

Răspunsul meu: Ei demonstrează lupta împotriva egoismului lor.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.07.2026

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 164

Ce înseamnă să pregătești simțirea?

Conform corectării vaselor, Creatorul umple omul, se îmbracă în el și asta simte omul. Pregătirea pentru aceasta este pregătirea simțirilor, a vaselor.

Un om cu deficiențe de auz cumpără un aparat auditiv. Omul miop cumpără ochelari. Cel al cărui simț al gustului este obosit mănâncă alimente cu arome puternice. Omul obosit bea o ceașcă de cafea pentru a se trezi puțin. Dacă cineva vrea să-și intensifice sensibilitatea sau să-și stârnească emoțiile, ar putea asculta muzică specială. Omul face diverse pregătiri pentru a-și ascuți simțurile.

Uneori vedem pe cineva plângând și asta ne face să râdem. Alteori, cineva ne spune ceva obișnuit și ne dau lacrimile. Totul depinde de pregătirea omului.

Ne aflăm în starea cea mai exaltată, cea a corectării finale. Cu toate acestea, din cauza simțurilor noastre obosite, simțim doar o mică fracțiune din aceasta și chiar și în acea mică porțiune, simțim totul ca fiind opusul corectări finale și ne blestemăm viața. Întreaga muncă de corectare este corectarea simțurilor noastre. Aceasta este „recunoașterea răului”. Totuși, se pune din nou întrebarea: Cum putem ști acest lucru dacă „binele” este ascuns?

Baal HaSulam oferă o parabolă despre un om bogat care și-a închis fiul într-un subsol întunecat, fără nimic altceva decât mâncarea care îi era coborâtă. Fiul și-a blestemat tatăl și l-a văzut ca pe un torționar crud. Când a fost în sfârșit scos afară și i s-a arătat că există o altă viață dincolo, starea lui mentală s-a înrăutățit. Nu a înțeles ce se întâmplă. Se simțea cel mai nefericit om din lume. Acestea sunt exact tipurile de stări prin care trecem noi.

În timp, învățăm treptat din starea noastră. Ce înseamnă „a învăța”? După ce inima lui a fost frântă timp de douăzeci de ani, ei aduc lumină în subsol, iar apoi el descoperă toate comorile pe care tatăl său le-a lăsat acolo pentru el. Începe să înțeleagă că totul a fost făcut de dragul lui. Și de ce a fost îndurerat timp de douăzeci de ani? Pentru că nu și-ar fi putut digera toată bogăția în mai puțin timp. Acum poate. Vasul trebuie să fie potrivit luminii, revelației.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă pricina stărilor noastre este constantă, ce se schimbă? Sunt stările în sine?

Răspuns: Da, stările se schimbă, forma în care sunt îmbrăcate se schimbă, dar cauza rămâne aceeași. Cauza este lipsa revelației divinului în tine, în materia ta, în dorința ta.

Să o spunem așa: omul este o „cutie neagră” împărțită în mii de celule. În fiecare celulă, gradul de revelație al Creatorului este diferit.

De exemplu, Creatorul vrea să-l revelezi într-un anumit loc chiar acum. Așadar, Creatorul îți aranjează o stare specifică în care Îl revelezi. Prin aceasta, realizezi corectarea acelei stări și primești următoarea. Aceasta continuă până când Îl revelezi pe Creator în fiecare celulă, până când ai corectat toate stările.

Din toate stările trimise către tine, dezvălui cumva prezența divină. În același timp, aceste stări îți intensifică dorința de spiritualitate și oferă o înțelegere mai profundă a realității și a experienței. Treci de la ascunderea dublă la cea simplă.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/06/26, Rab

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→