Întrebare: Creatorul a creat dorința de a primi și apoi s-a retras din ea. Este aceasta o acțiune a Creatorului sau a Kliului, a dorinței?

Răspuns: Când vorbim despre acțiuni în spiritualitate, se pare că Kli-ul le îndeplinește. Dar Kli-ul face ceva de fapt? Acțiunile nu sunt niciodată îndeplinite de Kli. Spunem că lumina vine, ecranul o respinge și apoi decide cât să primească și cât nu.

Imaginați-vă un biolog care studiază funcționarea unei celule. El adaugă un acid sau altceva în ea, iar celula începe să se comporte într-un anumit fel. Sau se întâmplă ceva cu un computer și spunem: „Uite ce mi-a făcut, brusc!” Ce înseamnă „a făcut brusc”? Pur și simplu nu știi cum ar trebui să se comporte computerul. Poate că are un virus sau altceva și de aceea se comportă așa. Dar ce înseamnă că „se comportă”? Are de ales?

Dacă ai cunoaște întregul sistem, desigur că nu te-ai îndoi de cum s-ar comporta; ai ști dinainte! De ce este nevoie de un specialist? Pentru că el cunoaște sistemul și cauzele comportamentului său. El nu cunoaște „caracterul” computerului; pur și simplu se apropie de el sau de un sistem oarecare și spune că aici trebuie să existe o intrare sau o reacție aşa sau altfel.

Orice sistem este o cutie neagră și nu mă interesează ce se întâmplă înăuntru. Dar cunosc intrările și ieșirile. Sau, să presupunem că există o defecțiune. Introduc ceva și nu iese nimic sau iese ceva ce nu ar trebui. Atunci are nevoie de reparații. Aceasta se numește boală sau defecțiune.

Așa este în orice corp – biologic, mecanic sau electric, nu contează de care. Dacă îi cunoști cu precizie sistemul intern, intrările și ieșirile, nu există nicio dificultate în a înțelege cum se va comporta.

De exemplu, ieri am făcut un test de sânge. A fost verificat în funcție de 30 de parametri și din aceștia am putut vedea ce este în ordine în corpul meu și ce nu. Adică, pe baza ieșirilor sistemului, se poate determina că acesta funcționează defectuos. Dar are sistemul în sine vreo alegere liberă în ceea ce privește comportamentul său? Alege corpul cum să se comporte?! Nu!

Prin urmare, atunci când vorbim despre toate Parţufim, lumi și chiar suflete, care se presupune că au libertate de alegere, aceasta nu este libertate de comportament, deoarece există un sistem de lumină, un Kli (vas), și ceea ce se întâmplă între ele, și nu există niciun mister în asta. Totul este clar dinainte; jocul este fixat în avans. Parametrii de intrare sunt stabiliți la un nivel superior. Cauza lor este simțirea Creatorului, iar aceasta este de asemenea, ceva predeterminat de Sus.

Prin urmare, vorbim doar despre atitudinea față de ceea ce se întâmplă. Dar se dovedește că și atitudinea trebuie să fie guvernată de lege. Deci, unde există vreun loc pentru alegere? Asta este ceea ce nu știm și se numește „deasupra rațiunii”. Dacă investigăm acțiunile noastre și tot ceea ce ne influențează, nu vom găsi niciun grad de libertate. Conform logicii, asta nu poate exista. Pur și simplu nu poate!

Acest grad de libertate acționează doar în tărâmul spiritual. Când dorința de a primi, situată într-un anumit set de circumstanțe, decide că vrea să se ridice deasupra ei înșiși, acea intenție specifică poate fi cu adevărat liberă! Nu în raport cu Creatorul, ci în raport cu creația însăși.

Acest lucru este numit „deasupra rațiunii” și există doar în spiritualitate. În lumea noastră, nu există nimic de genul acesta. În lumea noastră, dacă vei râde într-un minut sau vei plânge este rezultatul a ceea ce ți se face. Dacă vei alerga spre țintă sau nu, este de asemenea stabilit pentru tine. Suntem doar în stadiul de pregătire pentru libera alegere.

Ni se spune treptat cum este posibil acest lucru în realitate. Dar acum, înainte de Machsom, noi suntem cu toții ca animalele. Și dincolo de Machsom, în măsura în care sufletul poate crea o intenție pentru acțiuni „deasupra rațiunii”, se numește „Israel”. Aceasta este deja măsura unei ființe umane, nu a unui animal, și se numește „deasupra rațiunii”. Aceasta este creația.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o singură cale deschisă pentru noi, care duce la Creator. Dacă dorești, poți avansa spre El; dacă nu, nu ești obligat. Ritmul avansării tale depinde de tine, dar numai dacă alegi singura cale, dintre toate cele 360 ​​de direcții, care duce direct la El.

Dar dacă te decizi să mergi într-una dintre celelalte 359 de direcții, căi care par a fi o alternativă, atunci nu ești liber să alegi. În acest caz, vei fi aruncat dintr-o parte în alta, prin diverse direcții și tot felul de stări, astfel încât devenind confuz, făcând diverse lucruri și luptându-te să ieși din ele, vei ajunge din nou la acest punct de alegere.

Dacă nu dorești să faci această alegere, atunci continui să te rotești în cercul închis. Ți se oferă oportunitatea de a ieși din el: dacă dorești, poți ieși în direcția desemnată; dacă nu dorești, atunci, precum acul unui ceas, vei completa o altă rotație până când te vei întoarce la același punct de plecare.

Mai târziu, la grade superioare, dar nu acum, devine evident că libera alegere există cu adevărat și constă doar în alegerea acestei direcții unice.

Întreaga realitate a fost creată exclusiv de dragul acestui punct de alegere. Altfel, dacă nimic nu ar depinde de om, atunci de ce ar fi fost necesar să-l conducă prin nenumărate stări diferite, până la  corectarea finală.?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26,, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Alegerea mediului este în mâinile omului. El se poate pune sub influența grupului, poate încerca să-l influențeze el însuși, astfel încât această influență să se întoarcă la el de multe ori mai puternică sau pur și simplu să ridice grupul.

Dacă omul a ales un profesor, atunci tot ce-i mai rămâne este să-l ridice pe profesor cât mai mult posibil în propriii săi ochi. Singura muncă pe care o poate face în ceea ce privește profesorul este să se pună sub influența acestuia cât mai mult posibil.

Cu cât se plasează mai jos, cu atât profesorul va fi mai sus în ochii săi. În ceea ce privește prietenii însă, există mai multe posibilități. Omul poate încerca să-i schimbe, poate încerca să se schimbe pe sine sau poate încerca să-și schimbe relația cu grupul.

Dar odată ce grupul a fost ales, omul va fi sub influența mediului pe care l-a ales el însuși. Singurul lucru pe care îl poate influența este conexiunea sa cu grupul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat Torah drept condiment pentru ea”. Înclinația rea ​​este creație. Ce înseamnă atunci „am creat Tora”?

Răspuns: Vă întrebați: „Învățăm că Creatorul a creat înclinația rea ​​și a creat și Tora; în acest caz, ce înseamnă crearea Torei?

Pe de altă parte, este scris că Creatorul a produs lumina și a creat întunericul. Creația (Bria) înseamnă separare („Bar”) de un nivel, referitor la întuneric. Dacă Creatorul a creat întunericul, atunci de ce este folosit același cuvânt în ceea ce privește Tora – „a creat Tora drept condiment”?

Expresia „a creat Tora drept condiment” implică Tora, nu în sensul său direct, ci drept condiment, căci aceasta este corectarea conținută în dorința de a primi. Există lumină și există o acțiune efectuată de lumină în interiorul dorinței de a primi. Semnificația este că lumina acționează în interiorul acestei dorințe, schimbând dorința de a primi în intenția de dragul dăruirii. Atunci rezultatul acțiunii de a primi de dragul dăruirii este de așa natură încât acțiunea în sine devine similară cu lumina.

Astfel, discuția nu este doar despre Tora, ci despre acțiunea ei în interiorul dorinței de a primi. Prin urmare Tora este de asemenea, numit creată, căci aceasta este ceva nou.

De ce nou? Având în vedere că lumina în sine este plăcere, ea a creat dorința de a primi plăcere. Dar, din moment ce lumina este și o dorință de a dărui, ea trezește o senzație de rușine în interiorul dorinței de a primi.

Mai întâi, Creatorul mă tratează cu delicatese, iar ulterior, complet fără legătură cu prima, arată că tocmai El este cel care a pregătit totul pentru mine și a făcut-o spre binele meu. El stârnește în mine sentimente de rușine, stânjeneală și reacții de acest fel. Aceasta în sine constituie creația.

Am afirmat de multe ori că rușinea în sine este o creație și rezultatul acțiunii luminii. Aceasta este ceea ce se numește „a creat Tora drept condiment”, deoarece cu ajutorul ei dorința de a primi este corectată, ceea ce este numiit „condiment”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Starea din care începem munca spirituală este atingerea dorinței corecte. Midraş ne spune că atunci când Creatorul s-a îndreptat către fiecare dintre dorințe, niciuna dintre ele nu a fost de acord să primească forța corectării, cu excepția unei dorințe speciale. Această dorință simțea că este opusă Creatorului și nu căuta egalitatea cu El, ci doar simţirea prezenței Sale. După spargerea Kelim, această dorință a ajuns să fie numită „Israel”.

De ce națiunile lumii nu au fost de acord? Națiunile lumii sunt acele dorințe care nu simt prezența Creatorului în raport cu ele însele, o prezență care le-ar putea conduce la aspirația și la intenția corectă.

Din aceasta, vedem că există și o muncă imensă de procesare și purificare a dorințelor pentru a le aduce la dorințele corecte, autentice, care sunt numite Klipot, adică dorințe îndreptate spre sfințenie, vizând tocmai concepte spirituale. Când omul ajunge la astfel de dorințe, el intră în contact cu calitatea de Israel, nu încă în forma sa corectată, ci în forma Achoraim a sa (partea posterioară). Cu toate acestea, el aparține deja calității numite Israel.

Israel este cel care se simte necorectat, opus Creatorului, și din această stare începe să înțeleagă că echivalența de formă cu Creatorul trebuie să devină scopul său.

Cine nu se simte necorectat și are nevoie de corectare se numește neevreu (Goy). El nu are nevoie de Tora, adică de lumina corectării care îl întoarce pe om la sursă. El spune: „De ce avem nevoie de ea?” Și așa rămâne până când partea creației numită Israel se corectează și primește Tora, devenind astfel „o lumină pentru națiuni”.

Din Israel, Hisaron (deficiența) corectă se răspândește la toate celelalte dorințe, deoarece atunci este dezvăluită includerea reciprocă a tuturor dorințelor una în cealaltă. Drept urmare, aceste dorințe, numite națiunile lumii (Goyim), încep să dorească ceea ce le permite să ajungă la corectare – Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 202

Cum ajungem la dăruirea către Creator?

Putem ajunge la dăruirea către Creator prin mica societate pe care o construim. Dăruim prietenilor noștri, prietenii ne dăruiesc nouă și împreună formăm un grup. Așa cum, la sfârșitul corectăriii, sufletele noastre sunt conectate la nivel spiritual, tot așa încercăm să ne conectăm aici și să ne ridicăm cu adevărat la acea stare.

Procedând astfel, atragem lumina înconjurătoare (Or Makif) în această lume, și într-un fel, îl obligăm pe Creator să crească iluminarea, fie prin propria noastră atracție a luminii înconjurătoare, fie prin lumina care vine de la Creator într-un alt mod.

Cu toate acestea, doar dorința noastră de a atinge scopul creației neutralizează atitudinea aparent negativă a Creatorului față de lume. Apoi, Creatorul nu trebuie să trezească lumea la corectare prin suferință.

Nicio activitate bazată exclusiv pe relațiile directe dintre oameni nu va ajuta, adică dăruirea către alții fără nicio legătură cu Dumnezeirea. Orice formă de dăruire la nivelul la care o omul există în prezent, dacă este deconectată de Creator, este ineficientă. Trebuie să ne implicăm în dăruirea către ceilalți doar cu intenția de a ajunge la dăruirea către Creator.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” trebuie conectat exclusiv la corectare. În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam explică faptul că acesta este motivul prăbușirii sistemelor precum cele din Rusia. Au luat idealul dăruirii către ceilalți și l-au detașat de Creator. Același lucru s-a întâmplat și în kibuțuri și alte societăți cooperative. Au separat idealul de rădăcina și scopul său spiritual, transformând dăruirea într-o valoare în sine. Acest lucru a dus la prăbușirea completă a acelor sisteme.

Cu alte cuvinte, dăruirea către ceilalți, atunci când este deconectată de dăruirea către Creator și de scopul creației, este nealiniată cu adevăratul scop, și în cele din urmă, duce la distrugere. Care este scopul corecției? Este o stare în care fiecare gând, acțiune și respirație este conectată la scopul creației. Orice este deconectat de acest scop nu are o existență adevărată și este considerat lipsit de viață. Cu toate acestea, atunci când ajungem la o stare în care totul în viața noastră este conectat la sfârșitul corectării, nimic nu ne limitează și atingem o formă de viață veșnică. Înțelepciunea Cabala este metoda de a învăța cum să atingi această stare.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→