Discuții despre Treptele Scării, Partea 188

Nu este oare mai logic să ajungem la iubirea pentru oameni din iubirea pentru Creator?

Conform înțelepciunii Cabala, iubirea Creator este gradul final al dezvoltării dorinței; este corectarea dorinței. Dorința există în dublă ascundere, ascundere simplă, recompensă și pedeapsă și iubire. Iubirea este împărțită acolo în mai multe părți, iar iubirea eternă este cea mai mare și ultima.

Adică, trebuie să ajungem la sfârșitul corectării și abia de acolo să înțelegem că trebuie să ne relaționăm bine cu prietenul cu care studiem aici. Altfel, de ce a creat Creatorul această lume întreagă și prietenii, și ne-a adunat laolaltă? Scopul existenței acestei lumi, care împovărează sufletul și îl apasă, este de a încerca să ajungem la sfârșitul corectării, în ciuda tulburărilor pe care Creatorul ni le dă în prezent. Aceasta este în esență, întreaga chestiune a ascensiunii în grad. Suntem deja la sfârșitul corectării chiar acum, dar nu o simțim pentru că inima noastră este învăluită în 125 de învelișuri. Aceste straturi de ascundere trebuie neutralizate pentru a simți sfârșitul corectării. Cum devin neutralizate aceste învelișuri? Prin diverse mijloace care ne stau la dispoziție.

Chiar și marii drepți care se află la sfârșitul corectării coboară în această lume atunci când trebuie să ajute sufletele din această lume și încep din nou aceeași cale, ating sfârșitul corectării în viața lor, scriu cărți pentru noi, ne ajută, au grijă de noi și ne învață, toate din gradul acestei lumi. Ei sunt conectați încă la sfârșitul corectării din ei înșiși, dar sunt aici cu noi. Cu alte cuvinte, toate învelișurile care ne-au fost date pentru ca noi să nu simțim sfârșitul corectării sunt menite să ne conducă să le depășim, astfel încât să ne raportăm la ele și să le folosim. Cu cât tulburarea este mai mare, cu atât mai mare va deveni iluminarea care va veni ulterior.

Legile naturii din această lume ne dovedesc acest lucru: acțiunea rezistenței în electricitate, conexiunea dintre celulele din corp și conexiunea dintre toate lucrurile. Forța rezistenței este o forță pozitivă dacă este folosită într-un scop. Numai prin ea omul poate simți ceva și se poate produce beneficiu. Când electricitatea trece printr-un fir fără rezistență, aceasta nu este simțită. Dacă se aplică rezistență, aceasta poate produce beneficii: încălzire, răcire și funcționarea diferitelor dispozitive.

Așa este și cu povara cauzată de dorința de a primi. Fără ea, nu am simți lumina. Cu zero grosime, nimic nu este simțit. Dacă există grosime în marea de lumină, în funcție de grosime, vom putea simți lumina trecând prin ea, cu condiția să o lăsăm să treacă. Prin urmare, forța ecranului se numește „forța rezistenței”. Funcționează exact ca un rezistor care produce rezistență electrică.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este măreția Creatorului?

Răspuns: Măreția Creatorului este atunci când scopul  este mai important pentru mine decât mine însumi, când Creatorul este mai important pentru mine decât ceea ce mi se întâmplă în acest moment sau ceea ce vine la mine din adâncul ființei mele. Creatorul și scopul – esența este una și aceeași.

Trebuie să ajung la un echilibru interior, astfel încât măreția scopului, măreția Creatorului, pe care am primit-o acum, să-mi dea putere suplimentară în comparație cu forțele pe care le posed și le folosesc pentru a avansa în viața materială.

În acest fel, voi putea să mă ridic puțin mai mult, să mă întorc către Creator și să ajung dependent de El.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul să identifice discernământul intern înainte de a traversa Machsom?

Răspuns: Omul care nu a traversat încă Machsom primește iluminări de Sus, care oferă o anumită simțire și înțelegere care îi permit să identifice diverse stări în interiorul lui și să avanseze.

Vedem că această cale poate dura, de exemplu, zece ani. Pe măsură ce o parcurge, omul își dă seama că devine mai înțelept și începe să înțeleagă mai bine diverse stări, se familiarizează cu ele și ajunge să le cunoască.

Aceste definiții, aceste diferențe revelate între tot felul de stări, vor fi necesare în viitor, iar anii petrecuți în acest sens nu sunt o distracție goală, ei nu trec în zadar. Această perioadă, care într-adevăr se întinde pe mai mulți ani, este necesară, deoarece omul va trebui să lucreze cu toate variațiile acestor stări mai târziu, când va dezvălui fața Creatorului.

Prin adunarea tuturor acestor Hisronot [dorinţe], numite fărădelegi și greșeli, el va continua să lucreze cu ele ulterior și apoi va vedea în ce stare se afla anterior. Între timp, omul nu vede nicio diferență între ele. Abia după ce va traversa Machsom va putea să le distingă, pentru că acum este ca un copil al cărui grad de conștientizare este prea mic.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot clarifica motivul pentru care mi se trimite o anumită stare?

Răspuns: Vedeți, există mulți oameni în lume care se îndreaptă către Forța superioară. Îmi amintesc de o vizită la San Francisco, unde statui ale sfinților creștini, Madona cu copilul etc., stau chiar pe străzi. Oamenii se închină la aceste statui, vin chiar pe stradă și le sărută. Vedem idolatrie pură într-un oraș american modern. Acesta este un exemplu clar pentru dumneavoastră.

Sau luați în considerare exemplul lui Baal HaSulam despre membrii kibuţului din deșertul Negev care suferă de secetă, și fără să-și dea seama, ei se îndreaptă către Creator cu o cerere de ploaie. Această cerere vine din inimă. Fie că vor, fie că nu, ei cer ajutorul Forței superioare, pentru că tocmai Creatorul este cel care aranjează această situație pentru ei, deși ei nu știu.

Adică, oamenii din întreaga lume se îndreaptă către Creator pentru ajutor. Chiar și un mic purice care suferă pentru că nu are ce mânca suferă; suferința sa este de asemenea, un apel către sursa suferinței sale, către Creator.

Întrebarea este cum să ne îndreptăm corect către Creator, începând de la micul purice până la animalele mari, până la omul care venerează statui, până la kibuțnicii din Negev, până la evreii religioși aflați la nivelul mineral al sfințeniei și până la cei care își doresc deja cu adevărat să se întoarcă către Sursă și să știe către cine se îndreaptă. Totuși, apelul acestora din urmă are un scop complet diferit.

Cererea unui purice sau a unui om care își cere propriul bine în această lume și în lumea viitoare rămâne în cadrul lumii materiale. Dar când omul începe să ceară nu pentru a se simți bine în lumea viitoare, ci pentru că în cererea sa există deja o simţire față de Creator (adică este simultan un amestec de Lo Lişma și Lişma), atunci devine o cerere țintită.

Aceasta este diferența esențială dintre cererea noastră și cererea unui purice sau a unui închinător la idoli, pentru că este cu adevărat un apel către Creator. La urma urmei, nu cerem precum kibuțnicii, care se roagă pentru că nu plouă și suferă de secetă și nu strigăm către Creator că ne simțim rău, astfel încât să devină bine. Vorbim despre un apel greu de exprimat în cuvinte.

Dacă Îi cer Creatorului corectare pentru a deveni ca El, și aceasta este o cerere „din contul meu”, este tot Lo Lişma. Lişma este o simţire pe care nici măcar nu suntem capabili să o exprimăm în cuvinte. Cum pot să mă îndrept cu o astfel de cerere care va fi ca și cum ar fi deconectată de mine însumi și îndreptată exclusiv către Creator?

Prin urmare, întreaga noastră muncă trece prin diverse relații cu Forța superioară, pentru a ajunge în final la „Israel, Creatorul și Tora sunt una”. Adică, pașii pe care îi fac în procesul clarificărilor mele în raport cu Creatorul se numesc „Tora”; este vorba despre modul în care mă raportez la El, astfel încât acești pași, în loc să fie îndreptați către mine însumi, să fie din ce în ce mai îndreptați către El.

A face o inversare a direcției acțiunilor mele este munca.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există multe acțiuni pe care omul trebuie să le îndeplinească în timp ce se pregătește pentru spiritualitate. După traversarea Machsom există și diverse acțiuni spirituale: „Ibur” (starea de embrion), „Leida” (nașterea spirituală), „Enika” (hrănirea), „Mochin” (stare măreaţă) – adică stări mari (Gadlut) și mici (Katnut).

Când omul este deja în spiritualitate și simte Divinul, trece de asemenea prin diverse etape. Acestea sunt numite „cele 24 de ore ale zilei spirituale”, zilele săptămânii spirituale, Șabat-ul, lunile, Roş Hodeş (începutul lunii) și diverse sărbători – toate acestea sunt stări spirituale speciale în care omul trebuie să lucreze.

În partea a 12-a a TES, studiem modul în care rugăciunea este împărțită continuu în 24 de ore spirituale și există chiar și o stare de somn în ea. Somnul spiritual este o pregătire specială pentru următoarea etapă a ascensiunii spirituale, care constituie de asemenea, multă muncă.

Există muncă în toate stările spirituale, pentru a căror experimentare omul trebuie să depună eforturi pentru a face corectări la un anumit grad. Însă articolul lui Rabaş, pe care îl studiem în prezent, spune altceva: „Nu este nimeni sfânt ca Domnul, căci nu este nimeni în afară de Tine” în munca spirituală. Adică, ni se spune că Creatorul este cel care face toată munca pentru noi, aceasta este munca Lui și omul nu are nimic de făcut.

Ce poate face un om dacă Creatorul face toată munca pentru el? Trebuie să ajungă la simţirea și la realizarea că nu există într-adevăr „nimeni sfânt precum Creatorul” și „nu este nimeni în afară de El” care îndeplinește toate acțiunile, face totul și planifică totul. Începutul unei acțiuni, procesul de execuție a acesteia și rezultatele ei sunt toate munca Creatorului.

Dar avem și noi o treabă de făcut și un effort, de a ajunge să simțim ceea ce ni se întâmplă cu adevărat și să simțim ceea ce se întâmplă în modul cel mai corect, să percepem asta în mod corect.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Educația și creşterea noastră cabalistă sunt complet diferite de educația publicului. Religia învață omul pur și simplu să se comporte bine, să se ridice și să facă, să facă, să facă.

Cabala, dimpotrivă, dezvoltă capacitatea unui om de a analiza. Omul începe să nu fie de acord cu Creatorul, să-L certe și să-L blesteme și vrea să se răzvrătească împotriva Lui. Apoi începe să înțeleagă de unde provin aceste calități, își compară propriile calități cu calitățile opuse, ale Creatorului, și treptat, își dă seama ce este preferabil.

Apoi, mai întâi, Îl justifică pe Creator; după aceea, își dorește să fie ca El, și în final, prin stări opuse, el însuși devine similar cu El. Așa se dezvoltă omul. Prin urmare, „viziunea asupra Torei este opusă viziunii publicului larg”. Populația este învățată și educată într-un mod opus Torei.

Omul care vine aici începe să primească o educație prin care devine complet liber de orice cadru, de toate condițiile inițiale, de tot. Trebuie să examinezi, să analizezi și să te gândești la fiecare stare posibilă, să nu te temi de nimic, și dintre toate acestea, să alegi adevărul. Altfel, vei rămâne un animal.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→