Comentariu: Haideți să ne luăm o lună liberă, să ne adunăm, să ne izolăm în natură și să studiem Studiul celor Zece Sfirot în fiecare zi timp de zece ore, cartea Zohar  timp de șase ore și să vorbim doar despre ceea ce este scris în cărți, astfel încât să putem atrage din ce în ce mai multă lumină în fiecare zi.

Răspunsul meu: De ce nu ar trebui să încercăm o astfel de abordare: să evadăm din această lume pentru o vreme, deși nu pentru totdeauna?

Apropo, „nu pentru totdeauna” indică deja o anumită imperfecțiune. La urma urmei, dacă vorbim despre ceva bun, ceva care duce la ascensiune spirituală, atunci ar trebui pur și simplu să o faci. De ce să faci compromisuri?

Spui că ar trebui să ne retragem pentru a câștiga putere, a dobândi direcția corectă, a ne stabili în ea și apoi a aduce această lume în starea pe care am atins-o deja. Să părăsim această lume agitată, să traversăm Machsom-ul și apoi să ne întoarcem în această lume și să începem să o atragem în lumea spirituală.

Problema este că această întrebare provine din faptul că nu vedem că starea în care existăm acum este ea însăși gradul numit „această lume”. Este cel mai de jos, cel mai mic și cel mai întunecat grad. Totuși, este doar unul dintre multe grade. Cum pot să-l părăsesc dacă nu lucrez cu ceea ce există în el?

Am fost plasat în condiții specifice înconjurătoare care sunt în esență, propriile mele calități copiate în exterior. Văd lumea înconjurătoare în funcție de modul în care eu sunt aranjat în interior. Dacă aș aranja aceste calități diferit în mine, atunci în loc de „această lume” aș vedea lumea spirituală, care ar înlocui imaginea acestei lumi ca un grad inferior, ca un nivel inferior de percepție în comparație cu cel construit deasupra ei.

Așadar, cum mă pot elibera de „această lume” dacă tot ce există în ea acum nu sunt decât propriile mele calități corupte? Fără a le corecta, nu mă pot ridica la un grad superior. Cum pot fugi de asta?

Omul poate efectua anumite acțiuni care par să-l separe de această lume pentru a se întări puțin. Totuși ulterior, trebuie să mă întorc la gradul inițial pentru a mă reconecta cu el, a primi din ce în ce mai mult Aviut (grosimea dorinței de a primi) de la el și a continua să studiez cu acest Aviut suplimentar, dorind să-l purific.

Apoi mă întorc din nou la muncă, la familia mea, petrec timp cu copiii și soția mea și mă ocup de toate preocupările externe ale vieții de zi cu zi. După aceea, mă întorc din nou să studiez timp de câteva ore pentru a corecta ceea ce am absorbit din mediul înconjurător.

Dar dacă nu absorb aceste lucruri care constituie Aviut-ul meu pentru a le corecta, atunci de ce ar trebui să studiez? De ce ar trebui să vin la corectare? Ce ar trebui să influențeze și să corecteze lumina înconjurătoare? Dacă aș fi deja pur, de ce s-ar atașa lumina înconjurătoare? La ce ar trebui să lucreze?

Prin urmare, nu avem altă opțiune decât să ne cufundăm în mod repetat în „această lume”, să o aducem la corectare, să ne cufundăm din nou în ea și să aducem din nou dorințele absorbite din ea la corectare.

Astfel, munca noastră constă în general, din trei stări principale:

1. Această lume, cu toată „spălarea pe creier” pe care mi-o impune constant.
2. Apoi vin la grup, dorind ca acesta și nu societatea externă să mă „spele pe creier”, și prin urmare, să mă ajute.
3. În cele din urmă încep studiul, cu Aviut-ul pe care l-am dobândit de la societatea externă și cu dorința pe care am primit-o de la grup de a mă elibera de el, adică de a-l purifica,.

În cele din urmă, avem trei stări sau, aș spune trei mijloace. Pe baza lor, ne construim rutina zilnică. Faptul că stai aici câteva ore este evadarea ta de rău pentru a studia Tora într-un loc liniștit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Creatorul ni Se revelează, ne aflăm ca să spunem așa, într-o stare de bunătate și suntem capabili să-L justificăm. Dar când El nu se revelează, ne aflăm într-o stare de rău și Îl blestemăm. Ce înseamnă să-L blestemăm? Blestemăm starea în care ne aflăm.

Atunci ce depinde de noi? Ritmul înaintării noastre. Mai mult, direcția pe care o alegem depinde și ea de noi și în cele din urmă, aceasta se exprimă în ritmul înaintării noastre.

Se spune: Creatorul pune mâna unui om peste noroc și spune: „Alege asta pentru tine”. Să presupunem că omul nu dorește să aleagă ceea ce i s-a arătat. I s-a oferit oportunitatea de a veni să studieze, dar el nu a luat-o în serios. În plus, este încă tânăr, nici măcar nu este căsătorit. „Voi veni la asta când voi avea cel puțin 30 de ani.”

Cu alte cuvinte, omul nu s-a întărit în alegerea pe care i-a dat-o Creatorul. Drept urmare, s-au pierdut câțiva ani. Iată ce înseamnă că omul își alege ritmul avansării sale: fie se întărește în direcția care i-a fost arătată, fie alege o altă direcție.

S-ar putea întreba: „Dar este aceasta cu adevărat în puterea lui? Nu este totul sub guvernarea Creatorului?” S-ar putea spune asta despre orice. Dar aici întrebarea este dacă omul a folosit sau nu oportunitatea care i-a fost dată.

Cabaliştii spun, și acest lucru ne este ascuns, că de-a lungul vieții exiști într-o stare de libertate aparentă. Totuși, să știi asta: există un singur lucru în care ești cu adevărat liber – scopul creației, conexiunea ta cu Creatorul.

Libera alegere există doar în a folosi oportunitatea de a te conecta cu Creatorul. Creatorul te cheamă: „Apropie-te de Mine”. Dacă nu faci acest lucru, este alegerea ta. În orice altceva, fie că mănânci înghețată sau mesteci gumă, te uiți la fotbal sau te duci la culcare, nu contează. Nici nu contează cine sunt: ​​un criminal, un hoț sau un om drept. În toate aceste lucruri, noi nu alegem nimic.

Există un singur punct de liberă alegere: dacă îți dorești o conexiune cu Creatorul sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce își poate determina omul starea?

Răspuns: Omul nu poate atribui o definiție propriei stări. Nu este stăpânul stărilor sale. Este capabil doar să discernă starea în care se află, să o măsoare și să o evalueze.

Își poate evalua starea în funcție de gradul în care Creatorul îi este revelat. De exemplu, eu mă simt rău. Sunt cufundat în rău, complet absorbit de el. Nu am nimic în viața mea. Cine sunt eu? Ce sunt eu? Nu știu. Pur și simplu mă simt rău.

Apoi, dintr-o dată îmi amintesc că deși mă simt cu adevărat rău, această stare este necesară pentru că trec printr-un anumit proces și există un scop în a mă afla în ea.

După ce am trecut prin această stare rea, iau o lecție din ea, și prin aceasta, devin vrednic să cunosc binele. Tocmai în această stare rea, în acest rău, încep să înțeleg mai mult și să discern mai mult.

Apoi, când voi intra într-o stare bună, voi putea înțelege acel rău și voi vorbi despre el dintr-o perspectivă complet diferită. Cu cât contrastul dintre stările rele și cele bune este mai mare, cu atât ajung să cunosc mai multe. Cu cât confuzia este mai mare, cu atât înțelegerea și realizările care urmează sunt mai mari.

Așadar, ce determină starea în care mă aflu? Este determinată de măsura în care Creatorul mi se revelează în cadrul acelei stări. Dacă El mi se revelează puțin mai mult, atunci, în ciuda faptului că încă mă simt rău, deschid cartea Şamati și încep să înțeleg că aceasta nu este o stare atât de teribilă, până la urmă. Este pur și simplu o etapă pe calea prin care trebuie să trec. Atunci starea nu mai este atât de rea. Este neplăcută ca senzație, dar favorabilă pentru avansarea spirituală.

De exemplu, construiesc o casă. A sosit un transport de blocuri de beton și trebuie să le duc până la etajul doi. Pe ce te concentrezi, pe munca grea în sine, sau pe ce va rezulta în cele din urmă din ea? Dacă vezi scopul, atunci a căra blocurile nu este atât de dificil. Dar dacă te uiți doar la starea în care te afli acum, ca muncitor obișnuit, mai degrabă decât ca proprietar al viitoarei case, atunci în mod firesc, să cari blocurile se simte ca o muncă grea

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce se întâmplă dacă brusc, îți dai seama că te-ai înșelat? Și ți-ai pus deja toate cărțile în acest singur lucru. Ai găsit ceea ce părea a fi munca vieții tale, și dintr-o dată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să te investești dincolo de toate limitele în acel singur lucru care îți rămâne, în care acum simți și descoperi că te-ai înșelat, că nu este lucrul principal, și în afară de el, nu mai rămâne nimic altceva. Altfel, vei fi pierdut.

Întrebare: Tocmai aţi spus ceva ce nu este simplu. Aţi spus: „Înțelegi deja, acum simți că aceasta este o greșeală și totuși te investești complet în ea.” Peste rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar asta doar dacă ești sigur că nu-ți mai rămâne nimic altceva, că ai dat acestei chestiuni totul, întreaga ta viață.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Iată-mă, mergând în această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci trebuie să te ajute. În principiu, exact așa se întâmplă în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în final, cu toții ajungem la una singură.

Întrebare: Pentru ca Creatorul să te ajute?

Răspuns: Într-o stare de dezamăgire absolută față de tine însuți, față de Creator, față de chestiunea în sine, față de scop – față de tot!

Comentariu: După ce ți-ai investit întreaga viață în asta.

Răspunsul meu: Da, și când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și vei vedea succesul.

Întrebare: Cabaliştii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne o singură poartă: „Poarta Lacrimilor”. La asta faceţi referire?

Răspuns: Aceasta este dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja de „Poarta Lacrimilor”? Deci, sfatul tău este să continui să lovești în acel punct până la sfârșit?

Răspuns: Dacă poți continua să lovești și să lovești, atunci acestea nu sunt încă porțile finale.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să fie acolo? Trebuie?

Răspuns: Absolut! Pentru că merge împotriva naturii umane însăși, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Unde este mila superioară în toate acestea?

Răspuns: Este dincolo de acestea. Când Creatorul conduce omul prin toate aceste încercări, apoi dincolo de ele, omul dezvăluie mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Ar trebui să fii un om foarte puternic.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toată lumea este foarte slabă. Creatorul va face totul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→