Singura oportunitate
Este imposibil să obligi oun om să îndeplinească vreo acțiune, deoarece în spiritualitate, o acțiune este definită ca mișcarea sufletului, o dorință provocată de un efort spiritual interior. Omul este incapabil să producă acest efort pe cont propriu. Este o acțiune care apare în interiorul lui în funcție de propria natură și de măsura luminii care vine la el de sus.
Nu spunem niciodată că un vas (Kli), funcționând conform Aviut (grosimea dorinței), Reşimot (înregistrărilor spirituale) și luminii care vine, vrea brusc să se schimbe sau să devină ceva diferit. Nu poți decide nimic pe cont propriu; totul este predeterminat pentru fiecare moment specific. Dacă dorești să-ți schimbi viitorul, ți s-a oferit o singură oportunitate: studiul în cadrul unui grup, prin care dobândești o dorință suplimentară care nu este doar a ta, ci una suplimentară dobândită de la grup, o dorință pentru cel superior.
Tocmai de aceea a avut loc sfărâmarea în mai multe părți. Sufletul, ca un singur vas umplut cu lumină, poate deveni necorectat și poate face ca lumina să plece și sufletul să cadă. Omul s-ar putea întreba de ce sunt necesare 613 părți în loc de un singur întreg? Este scris că acest lucru a fost făcut pentru ca să fie mai ușoară corectarea. Printr-o multitudine de suflete, încarnări și acțiuni mici, munca de corectare va deveni mai ușor de efectuat. Acesta este scopul. Dacă sufletul nu ar fi fost zdrobit, nu aș fi avut nicio posibilitate să determin absolut nimic.
Vasul, împreună cu toate Reşimot și dorințele sale, este umplut cu lumină și o primește de Sus; acest lucru este deja predeterminat. Totul vine de Sus, atât dorința, cât și lumina. Același lucru ar fi valabil chiar și în absența atât a dorinței, cât și a luminii. Abia ulterior sosește lumina și trezește vasul (Kli) care începe să se miște ca răspuns.
Împărțirea sufletului colectiv în mai multe părți îmi oferă oportunitatea, la propriul meu nivel – fără a apela Sus, ceea ce sunt incapabil să fac – de a efectua singura acțiune care nu este predeterminată. Acest lucru este posibil tocmai pentru că are loc la nivelul meu, unde pot primi un plus la dorința mea de la celelalte părți sau mai exact, un plus la percepția mea.
Prin urmare, nu eu determin cine sunt, ce sunt sau ce îmi dăruiește Creatorul. Imaginați-vă un Kli: orice este în el, este ceea ce are; orice lumină vine la el, este lumina care vine. El nu poate schimba nimic din toate acestea. Aceasta îi determină starea, gândurile, dorințele – totul. Singura alegere liberă este de a primi o percepție suplimentară de la un Kli vecin, deoarece cele două sunt conectate prin rădăcina lor comună. Dacă nu ar fi fost conectate, o astfel de posibilitate nu ar fi existat.
Două Kelim (vase), care erau unite la rădăcina lor comună, coboară în această lume și se separă unul de celălalt. Străduindu-vă să vă conectați cu un alt om, luând ceva de la el, efectuați în fapt, același act de conexiune care există la rădăcină. În loc de triunghi (Kli-rădăcină-Kli), „legați” direct cele două vase, ca și cum ați contopi dorințele lor într-unul singur. Primiți de la prietenul vostru o aspirație pentru spiritualitate, pentru Creator, indiferent dacă acea aspirație a fost deja corectată într-o oarecare măsură sau nu.
În acest fel, este ca și cum ai uni cele două vase de Sus, iar aceasta este singura acțiune pe care ești capabil să o îndeplinești prin propria ta alegere liberă – singura. Atunci este ca și cum ai poseda două vase: cel care a fost inițial al tău și dorința pe care ai primit-o de la prietenul tău. Și odată ce ai luat dorința prietenului tău, trezeşti astfel de Sus – unde este unită multitudinea de suflete – cel puțin lumina care aparține ambelor suflete. Drept urmare, atât propria ta lumină, cât și lumina prietenului tău încep să se reverse asupra ta; și aceasta este o completare minunată.
Din Lectia zilnica de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă