Întrebare: Ce presupune pregătirea pentru a percepe diferența dintre Creator și mine?

Răspuns: Pregătirea constă doar în dobândirea dorinței de a-L cunoaște. Când omul dorește să-L cunoască pe Creator și începe să facă acest lucru, el vede că Creatorul îi este opus.

Omul nu se poate pregăti singur pentru a-L cunoaște pe Creator, deoarece nu știe exact ce constituie o opoziție și ce nu. El dorește să dezvăluie „punctul din inimă” (ceva superior) și astfel începe să depună eforturi pentru a-L înțelege, a-L cunoaște și a-L dezvălui pe El sau realitatea superioară.

Nu contează cum numim sau definim această entitate superioară. Suntem confuzi încă și ni se pare că tot ceea ce discutăm reprezintă concepte diferite. Credem că lumea spirituală, Creatorul, lumile și realitatea superioară sunt concepte distincte și nu același lucru.

În realitate, lucrurile nu stau așa. Tot ceea ce dezvăluie omul este Creatorul. Conexiunea unui om cu Creatorul este ceea ce numim lumi sau niveluri. Este la fel ca în relațiile dintre oameni: astăzi suntem apropiați unii de alții; mâine, situația este inversă. Astăzi unul întreabă, celălalt răspunde; mâine totul se schimbă. Această conexiune este ceea ce numim lumi.

Simțirea Creatorului în cadrul creației se schimbă constant. Linia stângă, linia dreaptă, linia de mijloc, influențe, Reşimot, trezirea de Sus – există multe motive pentru schimbarea simțirilor.

Simțirile noastre ne poartă într-o continuă oscilație. Dacă nu ar exista acele Reşimot interne – asupra cărora acționează lumina exterioară, punând totul în mișcare – nu ne-am schimba.

Nu ne putem schimba singuri. Kli-ul (vasul) nu se poate mișca de unul singur. Luminile, adică Reşimot sunt cele care pun în mișcare Kelim (vasele).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să experimentez personal faptul că există rău în mine? Este obligatoriu? Este imposibil să sar peste această etapă?

Răspuns: Nu, este imposibil să trecem pe lângă asta fără să simțim. Natura ne va trece cu grebla prin carne, prin carnea vie. Nu putem face nimic în această privință. Nu ne va ajuta doar să fim de acord, ca niște câini dresați, gata să se așeze și să cerșească.

Căci aici trebuie să conștientizăm întreaga profunzime a naturii noastre – natura noastră teribilă egoistă – și să o recunoaștem, ba chiar să dorim, în mod voluntar și fără presiunea naturii, să ne schimbăm.

Cu alte cuvinte, trebuie să aibă loc o transformare. Deși aceasta se va produce sub influența suferinței externe, trebuie să o conștientizăm în interior, în mintea noastră, în calitățile noastre lăuntrice. Trebuie să cerem naturii să ne schimbe.

Întrebare: Dar este totuși posibil să evităm să ajungem în acel punct? Ați început foarte dur: „Omul trebuie să treacă prin asta”.

Răspuns: Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele.

Întrebare: Așadar,  îl vedeți pe omul ca fiind atât de încăpățânat, nu-i așa?

Răspuns: Mai rău decât toți.

Întrebare: Omul este cel mai rău dintre toți. Nu o va face de la sine?

Răspuns: Nu, nu o va face de la sine; nu poate face asta. Sistemul este conceput astfel… Singura întrebare este: de ce ne împinge natura într-o asemenea capcană? Pentru că cineva poate conștientiza relativ ușor deficiența propriei naturi și poate trage concluzii din aceasta.

Și practic toată lumea va fi de acord cu acest lucru: de la ticăloși îngrozitori, criminali și așa mai departe, până la oameni obișnuiți. Toată lumea va recunoaște că natura noastră este crudă, că nu ne putem înțelege sub nicio formă unii cu alții.

Ce putem face atunci? „Hai să fim buni!”

Nu, nu putem! Este nevoie de o educație cabalistă sistematică, care să explice cum să atragem asupra noastră forțele bune ale naturii. Iar aceste forțe bune ne vor schimba treptat, de-a lungul multor ani.

Întrebare: Așadar, concluzia dumneavoastră este aceasta: nu ne putem schimba singuri; Putem doar să atragem asupra noastră forțele pozitive ale naturii, iar ele ne vor transforma. Este acest lucru cert?

Răspuns: Prin propriile forțe, cu siguranță nu putem. Natura o poate face, dar depinde de măsura în care suntem capabili să o atragem spre noi, să o implorăm să ne schimbe.

Comentariu: Aș dori să închei acest subiect într-o notă ceva mai optimistă.

Răspunsul meu: Există un final fericit, dar nu se poate trece direct la el.

Dar ce putem face? Putem privi realitatea așa cum este și să încercăm, totuși – iar și iar, prin pași mici, prin mici „injecții” – să îmbogățim conștiința umană cu un nivel de conștientizare supraumană.

Comentariu: Este vorba despre acea îndrumare constantă pe care o oferiți în această direcție, în sensul bun al cuvântului. Împingeți lucrurile înainte, pas cu pas.

Răspunsul meu: Nu există altă cale.

Întrebare: Doriți să insuflați acest mesaj umanității, astfel încât să înțeleagă că nu există o altă cale?

Răspuns: Da. Acest mesaj va prinde rădăcini. Însă necesită mult timp și efort.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Celebrăm Roş HaŞana  (începutul anului) având în vedere două aspecte.

Pe de o parte, Îi mulțumim Creatorului pentru că ne-a creat exact așa cum suntem și pentru că a stabilit tot ce ne privește în acest mod precis. Astfel, Îi recunoaștem autoritatea asupra noastră, ca Rege al întregului pământ. Acesta este un aspect al sărbătorii Roș HaŞana, numit „acceptarea jugului Împărăției Cerurilor”. El vizează calitățile inițiale, primordiale (gena și modalitățile ei de dezvoltare) sădite în om. Acesta este procesul care are loc la nivelul sufletului.

Pe de altă parte, Îi mulțumim Creatorului pentru că a lăsat o parte importantă a dezvoltării noastre în propriile noastre mâini și pentru că ne oferă oportunitatea de a studia acțiunile Sale („din acțiunile Tale Te vom cunoaște”) – pentru a ajunge să-L înțelegem, să-L cunoaștem, să ne apropiem de El, să devenim asemenea Lui și să atingem starea de adeziune cu El.

În esență, pentru noi nu este important faptul că ne determinăm destinul, că învățăm de la El cum să ne corectăm și că aflăm calea pe care trebuie s-o parcurgem pentru a ajunge la corectare. Pentru mine nu este important nici măcar dacă avansez spre corectarea finală pe o cale bună, plăcută, scurtă și sigură, alegând calea cea mai apropiată dintre cele două posibile: calea scurtă sau cea lungă.

Ceea ce contează pentru mine este ca prin aceasta, să devin asemenea Creatorului și să intru în adeziune cu El. În esență, aceasta înseamnă să-I aducem mulțumire Creatorului.

Astfel, sărbătoarea Roș HaŞana are pentru noi două semnificații. Pe de o parte, Creatorul ne aduce la existență înzestrați cu acele calități interioare pe care El le stabilește; acest lucru înseamnă că El guvernează asupra noastră. Pe de altă parte, El ne-a oferit și oportunitatea de a învăța de la El cum să avansăm în cel mai bun mod și cum să adoptăm diverse forme corecte, în funcție de studiul și de propria noastră alegere. Ca urmare, învățăm să devenim asemenea Lui și să atingem adeziunea cu El.

Toate acestea sunt cuprinse în sărbătoarea de Roș HaŞana. De aceea se numește „capul anului”. Dincolo de aceasta, nu mai rămâne nimic altceva de făcut pentru om. Vedem acum că, atât în ​​sfera materială, cât și ulterior în cea spirituală — indiferent dacă ne aflăm într-una dintre aceste dimensiuni sau în ambele simultan — o astfel de atitudine față de sine și față de mediul înconjurător, față de lume, cuprinde în esență întregul proces și toate formele prin care trece omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/09/26, Baal HaSulam – Șamati – Art.122 – Explicație asupra a ceea ce este scris în ‘Șulhan Aruh’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul aflat la începutul drumului citește și aude despre măreția Creatorului, dar nu vede scopul spre care se îndreaptă.

Răspunsul meu: Omul nu vede niciodată încotro se îndreaptă. În viața obișnuită, să presupunem că ești cercetător – chimist sau fizician – și vrei să stăpânești cu mintea domeniul cercetării tale. Pare că asimilezi ceea ce studiezi și vrei să integrezi totul în dorința, mintea și conștiința ta. Nu ai altă cale. Astfel încercăm să cuprindem realitatea, să o înțelegem și să o cunoaștem.

În spiritualitate, acest lucru este imposibil. O astfel de abordare este complet inacceptabilă acolo, pur și simplu pentru că nu funcționează. În spiritualitate, tu te afli jos, ești minuscul, cu o minte limitată, în timp ce planul spiritual este de miliarde de ori mai mare decât tine. Chiar și treapta cea mai apropiată de tine este de miliarde de ori mai vastă decât mintea, Kelim (vasele) și inima ta.

Atunci, cum crezi că o poți asimila și cuprinde în tine? Nu va ieși nimic din asta. Nu doar că te vei sufoca, dar nici măcar nu te vei putea apropia de ea în acest fel. Este atât de măreață, încât nici nu vei putea deschide gura ca să o înghiți.

Ce este de făcut? Cum poate omul totuși, să crească și să treacă de la o treaptă la alta? Doar pregătindu-te, în timp ce te afli încă pe treapta inferioară, să primești mintea treptei superioare. Însă mintea treptei superioare este de un miliard de ori mai mare decât cea a treptei tale actuale – nu cantitativ, ci calitativ. Calitativ, ea este opusă treptei tale.

Chiar dacă ai fi un înger pe treapta actuală, există totuși o treaptă superioară. Sfințenia acesteia este complet diferită; ceea ce pentru tine reprezintă sfințenie, pentru treapta superioară este doar reziduu.

Aceasta este diferența dintre trepte. Prin urmare, trebuie să ajungi într-o stare în care te „îngropi” complet și „putrezești” cu totul. Apoi, pe următoarea treaptă, cea superioară, începi să prinzi viață și să încolțești, asemenea unei semințe din care răsare un vlăstar.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneți că ar trebui să atribuim toate suferințele din lume faptului că nu acționăm corect.

Răspunsul meu: Omul ar trebui să spună: „Lumea a fost creată pentru mine, astfel încât, prin acțiunile mele interioare, să o pot corecta. Dacă lumea suferă, suferă din cauza mea. Dacă eu aș fi fost corectat, lumea nu ar mai suferi.” În acest fel, omul descoperă treptat realitatea care îl înconjoară. Acest lucru ne obligă și ne face responsabili pentru ceea ce se întâmplă.

Baal HaSulam afirmă că toate jafurile și crimele din lume au loc din cauza lui „Israel”. Dacă poporul lui Israel ar înțelege acest lucru, totul ar arăta altfel. Imaginați-vă: dacă am accepta acest adevăr, ne-am simți responsabili și vinovați.

Lumea nu a fost creată pentru ca noi să o corectăm. Lumea în sine nu este stricată, noi suntem cei stricați. Ce avem de corectat în această lume? Corectarea constă doar în intenţia de a dărui, aspect care ține de noi.

Omul nu trebuie să corecteze nici pietrele, nici copacii, nici animalele. Oare posedă acestea o intenție de a primi pe care trebuie să o transform într-o intenție de a dărui? Toate acestea există doar în interiorul nostru, în fiecare om. Aceasta este esența corectării. Nu există nimic de corectat în exterior. Omul nu poate corecta nimic, chiar dacă i se pare că ar putea.

Nu pot transforma intenția unui alt om într-una de a dărui, deoarece acest lucru ține de alegerea acelui om, de conștientizarea răului și de înțelegerea faptului că totul depinde de el și de orientarea sa către Creator. Nimeni nu are acces la acest aspect în afară de omul însuși; de aceea, acest lucru este numit „secretul Torei”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce acțiuni putem întreprinde pentru un prieten, în spiritul dăruirii?

Răspuns: Să spunem că îmi plac florile – atunci adu-mi flori. Dacă nu mă pot ridica să merg la studiu, trezește-mă și ajută-mă să ajung aici. Dacă știi că m-aș bucura să aud ceva de la tine, sună-mă! Dacă este important pentru tine ca și eu să mă gândesc acum la scop – lucru care se va întoarce ulterior și către tine sub o anumită formă (chiar și una egoistă, ceea ce este în regulă) – atunci sună-mă. Amintește-mi de asta. Orice lucru benefic în contextul scopului este binevenit.

Comentariu: Vedem că egoismul este cel care motivează aceste acțiuni.

Răspunsul meu: Da, acum vreau să ating scopul prin intermediul egoismului meu; și ce dacă? Dacă nu-l folosesc, ce-mi rămâne? Nu am nimic altceva, doar egoismul, și nu ar trebui să-mi fie rușine de el; dimpotrivă, trebuie să-l folosesc la maximum și să-l direcționez corect, din câte înțeleg eu. Apoi, treptat, mi se vor dezvălui direcția și puterea ego-ului meu, precum și disponibilitatea sa (sau lipsa acesteia) de a merge înainte. Aceasta se numește Lo Lişma.

Lo Lişma înseamnă că scopul meu – acela de a dobândi intenţia de a dărui – este un scop spiritual. Însă realizez acest demers cu intenția de a primi; adică vreau să dobândesc intenția de a dărui folosindu-mă de intenția de a primi. Înțelegi cât de contradictoriu este acest lucru? Dar nu am de ales, așa că urmez această cale.

Despre asta a scris Rabaş. Îți dorești spiritualitate? Vrei să muncești în această lume și să obții ceva în ea. Mai târziu ajungi să regreți și să vezi că nu are niciun rost să muncești pentru acele lucruri în lumea noastră, iar atunci îți dezvolți un egoism și mai mare. Te uiți la ceilalți oameni și te întrebi: „Oare asta e viață? Pentru asta trăim?” De ce să-ți irosești și să-ți consumi întreaga viață? Pentru ce? Chiar dacă faci milioane, ce rămâne la final? Îți vor ridica o statuie din aur? Urmărești să dobândești ceva mai măreț. Cu alte cuvinte, egoul crește; devine tot mai mare. Asta e bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 243

Ce înseamnă să construim un sistem interior și unul exterior?

Trebuie construit un sistem interior și unul exterior, astfel încât cel mai înalt gând al nostru să fie acela că suntem conectați cu Creatorul în fiecare acțiune, gând și dorință din noi. Cum se realizează acest lucru? Printr-un gând, o dorință, o acțiune sau o activitate, la orice nivel.

Cum putem menține această stare în permanență? Este foarte dificil, dar posibil doar după ce Creatorul ne luminează în această privință. Totuși, putem aspira să rămânem constant în această stare; aceasta înseamnă să depunem măsura efortului cerută de Creator pentru a ne deschide ochii, astfel încât să-L putem vedea. Cum pot fi practicate aceste exerciții cât mai des posibil? Cum putem reveni la conexiune chiar în momentul în care aceasta dispare, fără a pierde timpul? În acest scop, este necesară atât o pregătire interioară, cât și una exterioară.

Pregătirea interioară constă în reflecția constantă asupra acestui lucru, în măsura capacității noastre. Pregătirea interioară este un fel de exercițiu lăuntric. Pregătirea exterioară presupune existența unor semne în jurul nostru care să ne reamintească ori de câte ori conexiunea a fost întreruptă. La fiecare câteva minute, ar trebui să existe un fel de „gong”, ceva care să ne trezească și să ne zguduie, amintindu-ne de acest lucru. Problema este că suntem astfel construiți încât, dacă auzim un gong la fiecare câteva minute, începem să-l ignorăm, și în cele din urmă, nu-l mai auzim. Uităm ce trebuia să ne reamintească acel gong.

Este exact ca atunci când citim un articol cu ​​nerăbdare, dorind să trecem mai departe. Motivul pentru care citim articolul este uitat. Trebuie să ne creăm constant semne, să căutăm puncte de sprijin (ceea ce se numește depunerea măsurii efortului) care să ne readucă la punctul de conexiune cu Creatorul prin intermediul unui semn exterior.

Practica interioară și cea exterioară ne permit să atingem măsura efortului necesară. Prin aceste intrări repetate în conexiunea cu Creatorul, prin revenirea mereu și mereu la acel punct – în tot felul de gânduri, acțiuni și dorințe, în tot felul de moduri – noi exercităm o presiune continuă asupra acelui punct. La pagina 70 a cărții Pri Hacham – Scrisori, acest lucru este descris ca o dorință pentru aceeași femeie, în același loc și în același timp, până când timpul însuși îi aduce omului Kdușa (sfințenia). Adică, până când i se deschide calea și pătrunde în spiritualitate.

Mesajul pe care Baal HaSulam îl transmite acolo este că ar trebui să ne concentrăm asupra acestui punct întreaga zi și întreaga noapte. El scrie acolo că omul trebuie să dorească legătura cu Creatorul așa cum un bărbat cuprins de dorință poftește doar acea iubire, rămânând orb la orice altceva. Toate exemplele lui Baal HaSulam sunt preluate din viața fizică, instinctuală, deoarece acestea ne instruiesc pornind de la planul în care existăm în prezent.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Trepte - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îți permite teama de viitor să adaugi ceva în plus, adică să privești această teamă din exterior?

Răspuns: Îmi pot privi teama din exterior doar dacă dobândesc o anumită calitate a Creatorului. Nu vorbim despre temeri de ordin animalic, deși o anumită reflectare a acestora există și acolo. Am nevoie de Kelim (vase) diferite pentru a-mi vedea și determina starea.

Dacă nu ar fi avut loc spargerea vaselor (Kelim) și dacă în suflet, în dorința de a primi, nu ar fi pătruns noi calități străine, nu am fi fost niciodată capabili să reacționăm, să gândim sau să ne privim pe noi înșine într-o manieră cât de cât obiectivă. Însă acum, omul se poate vedea puțin, ca și cum s-ar privi din exterior.

Aceasta este o consecință a spargerii vaselor. Animalele nu au această capacitate, dar oamenii o au. Cu cât oamenii sunt mai evoluați (mă refer la nivelul animalic), cu atât se pot privi mai mult din exterior și se pot analiza. Psihologia și alte științe se bazează pe acest lucru. Nu este nevoie să studiezi Cabala pentru a face asta.

Dar de unde provine această capacitate? Ca urmare a spargerii din noi, vasele noastre animalice au dobândit calități care ne fac oameni, și nu animale.

Percepem trecutul și viitorul din prezent și ne putem privi, ne putem examina – ca și cum am fi obiectivi, din exterior – exact așa cum fac psihologii. De exemplu, Freud a scris despre sine ca și cum s-ar fi observat din exterior, explorându-și propriul comportament din copilărie și până în momentul în care a devenit psiholog.

Această abordare poate fi dezvoltată pentru întreaga creație și pentru întreaga omenire dintr-o perspectivă spirituală, din perspectiva Creatorului. Atunci când omul traversează Machsom (bariera spirituală) și dobândește un vas spiritual (Kli) în care se separă de propriile dorințe, de grija față de sine și de tendința de a atribui totul propriului „Eu”, acceptând în schimb perspectiva Creatorului asupra sa, aceasta reprezintă cea mai obiectivă formă posibilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 239

De ce ar fi eliminată rezistența corpului dacă aceasta este de fapt, o parte necesară a procesului?

Rezistența corpului nu dispare doar prin simpla afirmație că totul este spre bine. Spunând acest lucru, noi, ca să zicem așa impunem o restricţie. Nu dorim să primim doar corpul; dimpotrivă, dorim să-l primim împreună cu calitățile Creatorului care se află în opoziție cu el, astfel încât noi, Creatorul și întreaga Sa metodă să existăm împreună. Atunci, extragem un beneficiu din acea stare.

Nu obținem nimic cufundându-ne exclusiv în rezistență și în calități negative, atunci când nu există nimic care să li se opună. Uneori pare că suferința intensă aduce rezultate, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură secundă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot  (coji/învelișuri), care ne induc constant în eroare, făcându-ne să credem că, prin suferință, reușim să obținem ceva.

Afirmația „Este o mare Miţva (poruncă) să fii plin de bucurie” este absolut adevărată. În momentul în care putem trece la starea de bucurie, nu trebuie să ne gândim că nu am simțit încă suficientă suferință, că trebuie să ne cufundăm și mai adânc în suferință, în adâncurile înclinației către rău, în adâncurile creației. Nu se obține nimic din înclinația către rău sau din suferință.

Omul trebuie să se bucure și să nu considere bucuria drept frivolitate. Dacă, în fața suferinței, trecem imediat la bucurie, aceasta nu este frivolitate. Oricum, suferința va reveni curând, iar noi vom ieși din ea din nou, și tot așa, la nesfârșit. „Și din Sion…”, adică din ieșirea din suferință, „va ieși Tora”. În caz contrar, provocăm distrugere.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate vizualiza cel mai bine conceptul de dăruire?

Răspuns: Doar depunând eforturi în această direcție. Cum altfel s-ar putea clarifica ce este dăruirea? Investește efort în ea; dă dovadă de sârguință. Pe scurt, fă acest lucru din momentul în care auzi că există așa ceva precum dăruirea.

Să știi că în această dăruire se află Creatorul,, conceptul de „semen” (cel care este în afara ta), grupul, studiul și lumile superioare – tot ceea ce îți poți imagina, cu excepția egoului tău. Nu este ceva mărunt. Dimpotrivă, este tot ceea ce se află în afara ta.

Capacitatea ta de a te raporta la ceva și de a simți acel lucru ca și cum ar exista în afara ta se numește dăruire. Începe să clarifici acest aspect. Astfel, cel puțin, nu vei greși. Când se menționează „Creatorul”, se face referire la calitatea dăruirii. Dacă investești exact acest sens în cuvinte de fiecare dată, îți va deveni imediat clar cât de mult te minți pe tine însuți și în ce măsură ți-L imaginezi în mod eronat.

În locul oricărui concept, termen sau acțiune pe care dorești să le discuți în legătură cu Creatorul, poți folosi cuvântul „dăruire”. Spui „Mare, puternic și înfricoșător” – iată cum apare conceptul de dăruire în opoziție cu dorința de a primi.

Aceasta este esența sărbătorii de Roș HaŞana („Capul Anului”): să clarifici acest concept și să-l plasezi în fruntea drumului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaŞana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→