Discuții despre Treptele Scării, Partea 210

Care este diferența dintre un cabalist care a ajuns la sfârșitul corectării și Creator?

Ce este sfârşitul corectării? Este atunci când pentru fiecare influență a luminii există o dorință care se potrivește exact cu aceasta. Dacă fiecare astfel de dorință este corectată pentru a dărui, aceasta funcționează exact ca lumina care dorește să o umple. Adică, vasul devine similar luminii tocmai în acțiune și în rezultat, iar conform acestui rezultat nu există nicio diferență între ființa creată și Creator.

Totuși, există Creatorul și există ființa creată. Este adevărat că substanța ființei create, dorința de a primi, rămâne, dar își asumă forma Creatorului. Prin urmare, aceasta se numește „echivalență de formă”. Între ele rămâne o diferență, dar numai în punctul inițial: Creatorul este existență din existență, iar ființa creată este existență din absență. Dar în afară de acest punct, că Creatorul a creat ființa creată, tot restul ființei create este propria sa autoconstrucție prin propriile sale puteri, după asemănarea Creatorului.

Prin urmare, acest punct inițial nu este luat în considerare; ceea ce este, este tot ceea ce ființa creată a construit deasupra ei. Prin urmare, se spune că ființa creată este în adeziune cu Creatorul și nu există nicio diferență între ei. Adică, ființa creată atinge statutul de Creator, tot ceea ce există în cel superior. Nu este vorba că primim toate acestea de la Creator, ci atingem gândurile, dorințele și totul. Acesta nu este doar un grad deasupra omului; este un grad deasupra ființei create.

Acele grade în care suntem în procesul de atingere a Creatorului sunt numite „secretele Torei”. Nicăieri nu este scris nimic despre ele și este imposibil să scriem despre ele. Ceea ce atinge ființa creată atunci când atinge echivalența cu Creatorul sunt secretele Torei, chiar gândurile Creatorului, pe care fiecare om  trebuie să le ascundă cât mai mult posibil și să se distanțeze de dezvăluire. Prin urmare, nicăieri nu este scris nimic despre asta.

Din acest motiv, nu este nevoie să ne temem să citim cărți de Cabala. Toate cărțile de înțelepciune a Cabala tratează modul în care să ajungem la starea de sfârșit al corectării, care este numită „gusturile Torei”; pe acestea este permis și chiar necesar să le citim pentru a ne corecta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde provin Reşimot?

Răspuns: Reşimot (înregistrările informaționale spirituale) care există în noi sunt Reşimot din spargerea lui Adam HaRişon.

Odată, am existat în cea mai bună stare posibilă, dar am căzut și am pierdut totul: ecranele, intenția de a dărui, adeziunea cu Creatorul și senzația de împlinire. Acum mă găsesc în starea mea actuală.

Cu toate acestea, toate stările intermediare prin care am trecut în timpul coborârii mele rămân în mine și acum, prin propria mea alegere liberă, trebuie să le ating pe fiecare în ordine inversă. Trebuie să ajung la aceleași grade pe care am coborât.

Reşimot se trezesc în mine și nu am niciun control asupra lor. Mai întâi, se trezesc Reşimot ale dezvoltării animalice. Nici măcar nu sunt întrebat despre asta; pur și simplu mă dezvolt la nivel animalic timp de să zicem, un milion de ani.

Apoi, acum 5.000 de ani, sufletul meu a început să se dezvolte, și de la Avraam încolo, a început o nouă etapă graduală a dezvoltării sale. Această dezvoltare are loc în cadrul aceleiași dorințe de a primi, dar tot nu mi se cere nimic, pur și simplu realizez Reşimot care există în mine, și în acest sens, nu am nicio opțiune.

Reşimot au căzut în lumea animalică. Sufletul a coborât de la nivelul sfârșitului corectării până la Machsom (barieră) și apoi a căzut sub Machsom, în starea cea mai joasă. Acum, de la cel mai jos grad animalic, corporal, se ridică spre Machsom. Chiar înainte de Machsom, începe să simtă Achoraim (partea posterioară) a primului, cel mai jos grad spiritual, să zicem, AHP de Malchut al lumii Asia.

În inima mea, în dorințele mele, simt punctul din inimă, un punct al Achoraim de Malchut al lumii Asia și apoi intru într-o nouă etapă de dezvoltare, specială, unică. Simt o anumită dualitate: există două forțe, două stări, două lumi, doi factori care acționează asupra mea și sunt sub influența fie a uneia, fie a celeilalte, sau a ambelor împreună. Toate stările noastre provin din aceasta, și cu cât devin mai divizat între cele două, cu atât aceste stări devin mai insuportabile. După cum spune Rabaş, este bine să trăiești fie în lumea aceasta, fie în lumea viitoare, dar nu este nimic mai rău decât să atârni între cer și pământ.

Cu toate acestea, unii reușesc să obțină plăcere din ambele lumi: uitați-vă la oamenii religioși. În schimb, cei drepți ridică această lume la lumea superioară, și în mod similar, gustă plăcerea ambelor.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că opusă simțirii măreției Creatorului se află simțirea propriei măreții a unui om, atunci când își atribuie diverse lucruri?

Răspuns: Nu aș spune că aceasta este o simțire a măreției unui om. Poate că există astfel de stări intermediare, dar într-o stare mai avansată, omul pur și simplu știe că el însuși nu este capabil de nimic, că dacă Creatorul nu face ceva, el nu va putea să se miște. Totuși, el nu are puterea să-L invoce pe Creator. Este foarte simplu: ai posibilitatea de a fi salvat de la moarte, dar nu poți cere acest lucru.

În cele din urmă, omul este condus către o stare de lipsă din ce în ce mai corectă, din ce în ce mai acută (Hisaron, o dorință neîmplinită). Prin toate aceste simțiri intermediare de lipsă de cunoaștere, spiritualitate și așa mai departe, ești adus din ce în ce mai aproape în mod specific de simțirea unei Hisaron cauzată de absența conexiunii cu El.

Concentrarea asupra Creatorului, îndreptarea atenției către El, este lucrul final și este foarte dificil.

Cuvintele „Și copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii” se referă tocmai la o astfel de stare în care ei nu pot găsi o conexiune cu El, astfel încât El să-i ajute. Aceasta nu înseamnă că El nu vrea să ajute sau că ei se înșală; ei stau în fața Lui și nu sunt capabili să ceară.

Întrebare: Este oare pentru că El nu este suficient de mare în ochii lor?

Răspuns: Se poate spune și asta. Măreția Lui este cu siguranță revelată acolo, dar omul nu este capabil să ceară. Simte că este incapabil de asta; nici nu o vede, nici nu o simte.

Am dat odată următorul exemplu: un om se află în centrul unei sfere, în timp ce Creatorul este în jurul ei. Din interior, o singură linie subțire duce la Creator și trebuie să scanez întreaga sferă în mod repetat înainte de a reuși în sfârșit să intru în acest „tub” îngust și să urc prin el către Creator.

Trebuie să găsesc definiția interioară precisă, discernământul a ceea ce sunt și ce este acest „tub”. În spiritualitate, nu există astfel de tuburi; Trebuie să înțelegem ce este această dorință, ce fel de conexiune se poate stabili cu El și cine este Cel care răspunde apelului meu. Pentru a reuni acești trei factori – Eu, conexiunea mea cu El și El – se poate spune că omul scanează întreaga sferă de mai multe ori până când simte această linie subțire.

Nu trebuie să uităm că senzația de greutate este o chemare constantă pentru noi, fără de care nu am face eforturi. Cu toate acestea, nu trebuie să devină un scop care aduce bucurie.

Ieșirea dintr-o stare de greutate indică faptul că am realizat-o deja, am examinat-o și am clarificat că nu există nicio legătură cu Creatorul în ea. Apoi trecem la următoarea stare, unde întâlnim din nou aceeași simțire și așa mai departe, până ajungem la analiza corectă. Toate aceste stări sunt menite tocmai să ne aducă la punctul de contact dintre trei factori: Eu, El și condiția de conexiune dintre noi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Includerea unii în alții este singura acțiune pe care o îndeplinim în mod constant, fie că vrem, fie că nu.

Totul în lumea noastră se bazează pe includerea reciprocă: procesele de absorbție și asimilare, procesele de excreție care au loc în corp, diverse tipuri de reacții chimice, atracția sau repulsia corpurilor, comportamentul lor într-un câmp magnetic sau electric și așa mai departe. Toate acestea sunt exemple de includere reciprocă, care se bazează pe acțiunile vasului spiritual și ale luminii.

Când căutăm o modalitate de a măsura calitatea acțiunilor noastre, trebuie să evaluăm întotdeauna gradul de includere a noastră în ceilalți; cu alte cuvinte în ce măsură mă pot include în cât mai multe suflete posibil – nu în copii, nu în adulți, nu în acțiunile naturii minerale, vegetale, animale sau umane – ci în suflete.

Sufletele sunt puncte în inimă. Prin urmare, când ajung la un Congres atât de mare, unde se adună mii de puncte din inimă în care intenționez să mă includ, aceasta este cea mai eficientă acțiune pentru avansarea mea spirituală. Este cea mai puternică acțiune care poate avea loc în realitate, în toate lumile. [25349]
Din KabTV “Cabala pentru începători”, 27/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolele sale, Rabaş spune că trebuie omul să-şi schimbe continuu mediul, grupul, deoarece acesta este singurul factor capabil să accelereze dezvoltarea. Dar accelerarea singură nu schimbă nimic! Reşimot sunt deja în tine; trebuie să treci prin toate stările planificate. Întrebarea este cât de repede treci prin ele și care este atitudinea ta față de ele.

Dacă treci printr-o anumită stare și te raportezi la ea pozitiv, adică îți dai seama că este legată de dezvoltare, atunci simți întotdeauna ceea ce se întâmplă ca fiind bun și pozitiv. Dar dacă nu vrei să treci prin ceva și ești forțat să faci asta prin suferință, atunci experimentezi ceea ce se întâmplă negativ. Simțirea ta interioară, personală, se schimbă în funcție de atitudinea ta față de ceea ce se întâmplă.

Omul poate da exemplul unei operații. Aveam dificultăți de respirație și am așteptat două săptămâni pentru operație. Dar dacă nu aș fi suferit și mi s-ar fi spus pur și simplu: „Trebuie să te întinzi și te vom tăia”, atunci care ar fi diferența dintre asta și asta?

A fost cu adevărat un miracol. Îmi amintesc că am ajuns pentru operație. Nu mai puteam aștepta. M-am întins pe masa de operație și am așteptat doar anestezia, ca să mă trezesc un alt om. Exact asta s-a întâmplat! A fost o senzație fascinantă. Ce bucurie am simțit când m-am întins pe masa aceea! Nu am simțit nicio frică. Doar dorința ca această stare să se termine.

Acest lucru accelerează timpul, și în același timp, omul experimentează plăcere în loc de suferință.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De fiecare dată când dezvălui cât de rău sunt, mă simt prost din cauza asta.

Răspunsul meu: Cu adevărat nu știm ce înseamnă să dăruiești sau spre ce avansăm. Totuși, conform a ceea ce mi se dezvăluie pe parcurs, pot vedea că avansez în direcția dăruirii, spre ceva opus naturii mele. Există semne care mă ajută să înțeleg acest lucru.

Nu știu cum avansez. De asemenea, nu știu cum acționează lumina înconjurătoare asupra mea. Nu știu de ce se schimbă ceva și vine la mine sau prin ce eforturi particulare se întâmplă acest lucru. Dar tu vezi că se întâmplă.

Da, în prezent nu știi cine sau ce lucrează asupra ta sau cum se face. Poate că ți se spune pur și simplu să depui eforturi pentru a te menține ocupat, în timp ce între timp se lucrează asupra ta. Nimic din toate acestea nu este important. Ceea ce este important este să vezi semnele care apar pe cale: revelația răului, atunci când percepi dorința de a primi ca fiind răul, suferi din cauza lui și îți este rușine de el. Și deși după aceea te descurci cu asta și continui să trăiești, totuși există momente când îl simți ca fiind rău.

Cu mintea ta, înțelegi că așa avansezi. De obicei, după revelarea răului și a unor astfel de stări, simți o reînnoire atât în ​​dorința de a dărui, cât și în dorința de a primi. Noi discernăminte interioare (Avchanot) vin la tine una opusă celeilalte. Experimentezi sclipiri – o nouă înțelegere, o nouă percepție, o nouă abordare. Acestea sunt exact semnele.

Firește, în etapa următoare, din nou nu știi încotro te îndrepți. Din nou devii confuz și tot intelectul și înțelepciunea ta anterioară nu te ajută și nu-ți oferă nimic. Dar dacă privești ceea ce ți se întâmplă ca semne, ca și cum ți-ar fi scris într-un manual de instrucțiuni că așa trebuie să fie, atunci te poți bucura de asta.

Nu ar trebui să te bucuri pentru că ești confuz, disperat sau epuizat, ci pentru că adevărul îți este revelat. Dacă te bucuri de starea în sine, atunci nu vei mai dori să avansezi mai departe și vei sta cu mâinile împreunate, consumându-te din interior. Nici măcar nu vei dori să te miști din locul tău. Asta nu e bine.

Nu este vorba de a fi nemulțumit de starea ta actuală, ci mai degrabă de a fi recunoscător că această stare a venit la tine, pentru că din ea poți continua să avansezi. Acesta este un semn că ești pe calea cea bună. Mai târziu, acestea vor deveni suferințele iubirii.

Adică, trebuie să lucrezi cu mintea, clarificând și analizând. Și deși ești încă sub stăpânirea dorinței tale de a primi, începi totuși să înțelegi care este dorința de a dărui în raport cu dorința de a primi.

Dacă începi să vezi asta, într-un anumit sens suferi din cauza dorinței tale de a primi; înseamnă că în acel loc lumina ți-a fost revelată. Atunci diferența dintre calitățile luminii și propriile tale calități trezește în tine un sentiment de rușine și suferință.

Prin urmare, este important să ne bucurăm de semnele care ne sunt revelate și să le ascultăm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă „Israel face voia Creatorului”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 207

Ce este Scara Gradelor?

Scara gradelor este măsura echivalenței dintre ființa creată și Creator. Ce înseamnă că un om se află la gradul 123? Înseamnă că 123 de grade separă calitățile Creatorului de calitățile omului. Ce înseamnă că un om se află la cel mai înalt grad spiritual? Aceasta semnifică faptul că nu există nicio diferență între calități.

În spiritualitate, pe scara spirituală, există 125 de grade: cinci lumi, cu cinci Parţufim în fiecare lume și cinci Sfirot în fiecare Parţuf. În practică, aceasta poate fi împărțită în mult mai multe, dar în Cabala este împărțită în funcție de necesități. În total, există cinci lumi: Adam Kadmon (AK), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Cu toate acestea, lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia) sunt împărțite mai precis în șase mii de ani, în șase mii de grade.

Pe măsură ce urcăm gradele, fiecare grad de pe scară blochează o lumină mai mare care se află deasupra lui. Adică, dacă existăm ca suflet la un anumit grad, toate gradele de deasupra lor ascund și diminuează lumina Infinitului în raport cu ele. Când vrem să urcăm un grad, trebuie să anulăm ecranul care îl ascunde și să-l transformăm într-un ecran primitor, trecând în esență de la ascundere la revelație, de la Tora ascunsă la Tora revelată.

Pentru cabaliști, acest lucru este înțeles diferit. Oamenii cred în general, că studiază Tora revelată și că înţelepciunea Cabala este Tora ascunsă. Cu toate acestea, conform viziunii cabaliste, așa cum a scris Vilna Gaon, la fiecare grad se trece de la Tora ascunsă, când gradul superior este ascuns, la Tora revelată, când este revelată. Așa ne apropiem din ce în ce mai mult de revelație, iar și iar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ating starea de „Sunt bolnav de iubire”, înseamnă că mi-am pregătit Kli-ul (vasul) cât de mult am putut sub Machsom (barieră). Acestui Kli îi lipsește un singur lucru: Masach (ecranul). Eu nu pot produce singur Masach-ul, deoarece este un produs al luminii.

Dacă posed o mare dorință de a primi cu intenția de a primi, atunci mi se dă un Masach și devin cel mai mic Kli spiritual. Este aşa, pentru că marea mea dorință, care a atras lumina înconjurătoare sub Machsom, este Achoraim (partea posterioară) a primului grad de deasupra Machsom. Achoraim al acelui grad coboară în această lume.

Există deja o anumită muncă acolo cu intenția de a dărui, deasupra rațiunii, așa cum am descris. Cu toate acestea, acest lucru va deveni mai clar mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că nu ni se permite să vedem mai mult. Mai degrabă, putem vedea doar prin Kelim pe care le-am corectat deja. Ni se pare că suntem capabili să vedem mai mult decât vedem în realitate. Dar nu este așa. Nu există magie sau iluzie aici, precum trucurile făcute de magicieni. Ei desigur, au tehnici pentru a crea iluzii. Dar în realitate, nu există deloc magie. Omul vede conform corectărilor sale.

Să presupunem că spui că vrei să te muți de aici pe o altă stea. Pare că îți dorești asta. Dar dacă ți-ai dori cu adevărat, dacă acea dorință ar fi autentică și pe deplin pregătită, ai primi corectarea pentru asta și ai realiza-o. În realitate însă, doar vorbești despre asta, nu o dorești cu adevărat. Sunt doar cuvinte.

Prin urmare, trebuie să distingem un lucru de altul. Spiritualitatea se numește o dorință în inimă. În conformitate cu acea dorință, omul lucrează și primește cu adevărat, nu doar își imaginează că a primit ceva. De aceea, experimentăm întotdeauna o anumită dezamăgire: există ceea ce ne imaginăm a fi cazul și există ceea ce există de fapt.

Toate acestea se datorează faptului că nu ne înțelegem propria inimă. Dacă am simți cu adevărat dorința noastră autentică, nu ar exista nicio dezamăgire. Am ști exact unde ne aflăm, ce ne aparține cu adevărat, ce trebuie să facem și așa mai departe.

În adevăr, tot studiul nostru este un proces de autodescoperire. Când ajung să mă cunosc și încep să simt Kli-ul meu și ceea ce este în el, mi se dezvăluie că există un singur lucru în Kli-ul meu: Creatorul. Doar Creatorul poate fi revelat în Kli.

În măsura în care nu-mi simt Kli-ul, în loc de Creator percep fenomene complet diferite, imagini imaginare. Dar când intru în spiritualitate, atunci, în funcție de gradul corectărilor mele, acele imagini sunt înlocuite de simțirea că Creatorul îmi umple Kli-ul, sufletul meu. Abia atunci încep să văd că întreaga lume este doar o lume iluzorie, imaginară.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că, în realitate, totul este în noi. Dar nu a fost creată lumea mai întâi și noi am fost creați abia după aceea?

Răspuns: Într-adevăr, spunem că tot ceea ce simte omul, percepe prin intermediul celor cinci organe de simț. Aceste organe de simț îi prezintă o imagine a lumii, deși în realitate nu există așa ceva ca o imagine a lumii în sine. Putem vorbi despre formă doar în raport cu cel care o percepe.

Există articole întregi pe acest subiect. Rabaş scrie că este imposibil să vorbim despre ceea ce este dobândit fără cel care o dobândește. Prin urmare, nu putem vorbi despre existența a ceva în afara unui om. Și ajungem la omul însuși ca existentă pentru că ne bazăm pe propriile noastre simțiri.

Să presupunem că acceptăm acest lucru ca un fapt: Nu știm ce există în jurul nostru și percepem imaginea lumii prin reacția internă a organelor noastre de simţ. Suntem atât de incapabili să distingem între realitate și  percepţia ei, încât ceea ce percepem, ceea ce ni se pare, ni se pare că există în realitate: „Dacă percep un obiect ca existent prin intermediul organelor mele de simț, atunci acesta există cu adevărat.”

Îmi este foarte dificil; nu pot ieși din corpul meu și să văd că în afara lui acest obiect nu are formă și nu există. Ei bine, atunci să-i credem pe înțelepți pe cuvânt.

Dar pe de altă parte, înțelepții spun că în spiritualitate, lumea a fost creată mai întâi și abia după aceea a fost creat omul. La fel este și în această lume: mai întâi a fost creat universul, apoi Pământul a început să se formeze și să se răcească și abia după aceea a apărut omul pe el. Deci, cum putem vorbi despre existența și dezvoltarea treptată a naturii exterioare chiar înainte de apariția omului, care percepe această natură prin intermediul organelor sale de simț?

Așadar, atunci când vorbim despre natura care exista înainte de apariția omului, ne referim exact la modul în care ne-o imaginăm prin intermediul organelor noastre de simț. Altfel, nu am putea vorbi despre ea.

Totul în lume este o expresie a dorințelor, dar cel care ne poate spune mai târziu despre ea în funcție de realizările sale ne spune despre ea folosind cuvintele noastre.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Îi cer Creatorului ceea ce este bine pentru mine din punctul Lui de vedere, dar în același timp mă simt rău în Kelim ale mele, ce ar trebui să fac? Ar trebui să cer altceva pentru ca și eu să mă simt bine?

Răspuns: Dacă omul Îi cere Creatorului să-l facă să se simtă bine în timp ce încă nu este în adeziune cu Creatorul, adică în timp ce dorințele sale nu au fost corectate încă, atunci ceea ce crede că este bine pentru el este de fapt opusul a ceea ce este cu adevărat bine pentru el. Deci, cum să cer ceva bun pot pur și simplu?

Puteți pune întrebarea altfel. În acest moment mă aflu într-o anumită stare. În fiecare clipă, în fiecare secundă a acestei stări, sunt îndreptat către Creator.

De ce? Corpul meu, de la cea mai simplă celulă până la toate sistemele organismului, creierul, dorințele, sistemele psihologice și psihosomatice, hormonii și sentimentele, toate sunt în permanență la lucru. Dorința care susține viața există în fiecare celulă a corpului, și în general în întregul corp. Toate aceste dorințe sunt deja îndreptate către Creator chiar înainte ca eu să „devin deștept” și să-mi imaginez că le pot controla sau direcționa într-un anumit fel.

Doar pentru că am citit sau am auzit undeva că ar fi mai bine dacă aș gândi diferit față de ceea ce cere corpul meu, îmi schimbă asta corpul? Vor începe celulele mele brusc să funcționeze diferit? Nu! Vor funcționa gândurile mele brusc diferit? Nu. Nu schimbă nimic! Tot ce citesc despre cât de minunat ar fi să acționez „de dragul dăruirii” și așa mai departe, toate acestea sunt în afara mea. Nu-mi pot controla dorințele!

Când citesc ceva și învăț tot felul de înțelepciuni, pur și simplu îmi umplu mintea cu informații. Ele nu ating deloc dorințele mele. Dorințele mele sunt consecința directă a  luminii care le formează. Tocmai asta studiem: Lumina, prin cele patru faze ale luminii directe, creează dorința, și atunci când intră în dorință, o impulsionează să treacă prin întregul proces de dezvoltare.

Cu alte cuvinte, nu am absolut nicio capacitate de a-mi controla dorințele. Singura modalitate prin care le pot influența este întorcându-mă către Creator. Apoi, ca răspuns la cererea mea sau la porunca Lui, Creatorul îmi schimbă dorința. El trimite o Lumină anume, și prin acțiunea și dezvoltarea ei, ea construiește dorința pe care parcă o cer în mine. Numai prin El îmi pot schimba dorințele. De aceea El este numit Creator (Maatzil).

Nu este vorba că El m-a creat o dată și apoi Și-a terminat lucrarea, lăsându-mă să mă guvernez singur. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr! Eu nu mă guvernez niciodată. Numai dacă mă pot întoarce către El și Îi pot cere, numai prin El pot aduce vreo schimbare în mine. Numai în acest fel! Deci, ce contează dacă am citit ceva într-o carte sau nu? Asta în sine, nu mă schimbă deloc în interior.

Trebuie să înțelegem că toate aceste lucruri sunt complet artificiale și externe. Nu există nimic în ele care să poată aduce schimbarea de la sine. Singurul lor scop este de a crește intensitatea iluminării înconjurătoare, astfel încât, prin studiu, diseminare și muncă în grup, să atragem lumina înconjurătoare, care ea singură aduce schimbările.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→