Când ating starea de „Sunt bolnav de iubire”, înseamnă că mi-am pregătit Kli-ul (vasul) cât de mult am putut sub Machsom (barieră). Acestui Kli îi lipsește un singur lucru: Masach (ecranul). Eu nu pot produce singur Masach-ul, deoarece este un produs al luminii.

Dacă posed o mare dorință de a primi cu intenția de a primi, atunci mi se dă un Masach și devin cel mai mic Kli spiritual. Este aşa, pentru că marea mea dorință, care a atras lumina înconjurătoare sub Machsom, este Achoraim (partea posterioară) a primului grad de deasupra Machsom. Achoraim al acelui grad coboară în această lume.

Există deja o anumită muncă acolo cu intenția de a dărui, deasupra rațiunii, așa cum am descris. Cu toate acestea, acest lucru va deveni mai clar mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că nu ni se permite să vedem mai mult. Mai degrabă, putem vedea doar prin Kelim pe care le-am corectat deja. Ni se pare că suntem capabili să vedem mai mult decât vedem în realitate. Dar nu este așa. Nu există magie sau iluzie aici, precum trucurile făcute de magicieni. Ei desigur, au tehnici pentru a crea iluzii. Dar în realitate, nu există deloc magie. Omul vede conform corectărilor sale.

Să presupunem că spui că vrei să te muți de aici pe o altă stea. Pare că îți dorești asta. Dar dacă ți-ai dori cu adevărat, dacă acea dorință ar fi autentică și pe deplin pregătită, ai primi corectarea pentru asta și ai realiza-o. În realitate însă, doar vorbești despre asta, nu o dorești cu adevărat. Sunt doar cuvinte.

Prin urmare, trebuie să distingem un lucru de altul. Spiritualitatea se numește o dorință în inimă. În conformitate cu acea dorință, omul lucrează și primește cu adevărat, nu doar își imaginează că a primit ceva. De aceea, experimentăm întotdeauna o anumită dezamăgire: există ceea ce ne imaginăm a fi cazul și există ceea ce există de fapt.

Toate acestea se datorează faptului că nu ne înțelegem propria inimă. Dacă am simți cu adevărat dorința noastră autentică, nu ar exista nicio dezamăgire. Am ști exact unde ne aflăm, ce ne aparține cu adevărat, ce trebuie să facem și așa mai departe.

În adevăr, tot studiul nostru este un proces de autodescoperire. Când ajung să mă cunosc și încep să simt Kli-ul meu și ceea ce este în el, mi se dezvăluie că există un singur lucru în Kli-ul meu: Creatorul. Doar Creatorul poate fi revelat în Kli.

În măsura în care nu-mi simt Kli-ul, în loc de Creator percep fenomene complet diferite, imagini imaginare. Dar când intru în spiritualitate, atunci, în funcție de gradul corectărilor mele, acele imagini sunt înlocuite de simțirea că Creatorul îmi umple Kli-ul, sufletul meu. Abia atunci încep să văd că întreaga lume este doar o lume iluzorie, imaginară.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că, în realitate, totul este în noi. Dar nu a fost creată lumea mai întâi și noi am fost creați abia după aceea?

Răspuns: Într-adevăr, spunem că tot ceea ce simte omul, percepe prin intermediul celor cinci organe de simț. Aceste organe de simț îi prezintă o imagine a lumii, deși în realitate nu există așa ceva ca o imagine a lumii în sine. Putem vorbi despre formă doar în raport cu cel care o percepe.

Există articole întregi pe acest subiect. Rabaş scrie că este imposibil să vorbim despre ceea ce este dobândit fără cel care o dobândește. Prin urmare, nu putem vorbi despre existența a ceva în afara unui om. Și ajungem la omul însuși ca existentă pentru că ne bazăm pe propriile noastre simțiri.

Să presupunem că acceptăm acest lucru ca un fapt: Nu știm ce există în jurul nostru și percepem imaginea lumii prin reacția internă a organelor noastre de simţ. Suntem atât de incapabili să distingem între realitate și  percepţia ei, încât ceea ce percepem, ceea ce ni se pare, ni se pare că există în realitate: „Dacă percep un obiect ca existent prin intermediul organelor mele de simț, atunci acesta există cu adevărat.”

Îmi este foarte dificil; nu pot ieși din corpul meu și să văd că în afara lui acest obiect nu are formă și nu există. Ei bine, atunci să-i credem pe înțelepți pe cuvânt.

Dar pe de altă parte, înțelepții spun că în spiritualitate, lumea a fost creată mai întâi și abia după aceea a fost creat omul. La fel este și în această lume: mai întâi a fost creat universul, apoi Pământul a început să se formeze și să se răcească și abia după aceea a apărut omul pe el. Deci, cum putem vorbi despre existența și dezvoltarea treptată a naturii exterioare chiar înainte de apariția omului, care percepe această natură prin intermediul organelor sale de simț?

Așadar, atunci când vorbim despre natura care exista înainte de apariția omului, ne referim exact la modul în care ne-o imaginăm prin intermediul organelor noastre de simț. Altfel, nu am putea vorbi despre ea.

Totul în lume este o expresie a dorințelor, dar cel care ne poate spune mai târziu despre ea în funcție de realizările sale ne spune despre ea folosind cuvintele noastre.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Îi cer Creatorului ceea ce este bine pentru mine din punctul Lui de vedere, dar în același timp mă simt rău în Kelim ale mele, ce ar trebui să fac? Ar trebui să cer altceva pentru ca și eu să mă simt bine?

Răspuns: Dacă omul Îi cere Creatorului să-l facă să se simtă bine în timp ce încă nu este în adeziune cu Creatorul, adică în timp ce dorințele sale nu au fost corectate încă, atunci ceea ce crede că este bine pentru el este de fapt opusul a ceea ce este cu adevărat bine pentru el. Deci, cum să cer ceva bun pot pur și simplu?

Puteți pune întrebarea altfel. În acest moment mă aflu într-o anumită stare. În fiecare clipă, în fiecare secundă a acestei stări, sunt îndreptat către Creator.

De ce? Corpul meu, de la cea mai simplă celulă până la toate sistemele organismului, creierul, dorințele, sistemele psihologice și psihosomatice, hormonii și sentimentele, toate sunt în permanență la lucru. Dorința care susține viața există în fiecare celulă a corpului, și în general în întregul corp. Toate aceste dorințe sunt deja îndreptate către Creator chiar înainte ca eu să „devin deștept” și să-mi imaginez că le pot controla sau direcționa într-un anumit fel.

Doar pentru că am citit sau am auzit undeva că ar fi mai bine dacă aș gândi diferit față de ceea ce cere corpul meu, îmi schimbă asta corpul? Vor începe celulele mele brusc să funcționeze diferit? Nu! Vor funcționa gândurile mele brusc diferit? Nu. Nu schimbă nimic! Tot ce citesc despre cât de minunat ar fi să acționez „de dragul dăruirii” și așa mai departe, toate acestea sunt în afara mea. Nu-mi pot controla dorințele!

Când citesc ceva și învăț tot felul de înțelepciuni, pur și simplu îmi umplu mintea cu informații. Ele nu ating deloc dorințele mele. Dorințele mele sunt consecința directă a  luminii care le formează. Tocmai asta studiem: Lumina, prin cele patru faze ale luminii directe, creează dorința, și atunci când intră în dorință, o impulsionează să treacă prin întregul proces de dezvoltare.

Cu alte cuvinte, nu am absolut nicio capacitate de a-mi controla dorințele. Singura modalitate prin care le pot influența este întorcându-mă către Creator. Apoi, ca răspuns la cererea mea sau la porunca Lui, Creatorul îmi schimbă dorința. El trimite o Lumină anume, și prin acțiunea și dezvoltarea ei, ea construiește dorința pe care parcă o cer în mine. Numai prin El îmi pot schimba dorințele. De aceea El este numit Creator (Maatzil).

Nu este vorba că El m-a creat o dată și apoi Și-a terminat lucrarea, lăsându-mă să mă guvernez singur. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr! Eu nu mă guvernez niciodată. Numai dacă mă pot întoarce către El și Îi pot cere, numai prin El pot aduce vreo schimbare în mine. Numai în acest fel! Deci, ce contează dacă am citit ceva într-o carte sau nu? Asta în sine, nu mă schimbă deloc în interior.

Trebuie să înțelegem că toate aceste lucruri sunt complet artificiale și externe. Nu există nimic în ele care să poată aduce schimbarea de la sine. Singurul lor scop este de a crește intensitatea iluminării înconjurătoare, astfel încât, prin studiu, diseminare și muncă în grup, să atragem lumina înconjurătoare, care ea singură aduce schimbările.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există diferențe fundamentale între plăcerile materiale și cele spirituale?

Răspuns: Există un singur centru al plăcerii. Diferența constă exclusiv în magnitudinea sa. Și nu contează din ce obține omul plăcerea.

Totul intră în același centru, în aceeași simțire a plăcerii, cu condiția să vorbim despre plăcere cu intenția de a primi.

Dacă însă, vorbim despre plăcere cu  intenţia de a dărui, atunci aceasta este simțită tot în acest centru al plăcerii, dar este experimentată în legătură cu Dăruitorul plăcerii.

Aceasta este numită lumină reflectată.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este clar că am nevoie de un grup care să crească importanța obiectivului pentru mine. Dar dacă cea mai mare parte a muncii constă în recunoașterea răului?

Răspuns: Dacă aș striga la tine și ți-aș spune că ești rău, nu ai simți. Recunoașterea răului trebuie să fie rezultatul influenței luminii înconjurătoare. Grupul te împinge și te îndeamnă doar să devii mai sensibil la el, să-l atragi și să-l descoperi mai mult. Iar tu trebuie să simți rezultatul în starea ta în raport cu lumina.

Faptul că oamenii îți strigă constant că ești rău nu te va ajuta. La nivel uman, acest lucru ajută uneori. Dar avansarea noastră nu ar trebui să fie din negativ, ci doar din pozitiv. Când întind mâna spre obiectiv, atunci, în funcție de gradul importanței sale, lumina mă influențează și atunci văd răul din mine. Iar de la prieteni, trebuie să primesc doar conștientizarea importanței Creatorului.

Trebuie să avansez prin lumină și nu pentru că oamenii îmi strigă că sunt rău. Acest lucru nu va duce niciodată la iubirea pentru prieteni și la rezultatul corect.

Dacă omul avansează spre spiritualitate, atunci conștientizarea, măsurarea și examinarea trebuie să fie în Kelim (vase) spirituale, conform principiilor spirituale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 205

Care este diferența dintre diversele vase care sunt corectate?

Omulare un suflet. Sufletul există într-un loc numit sfarşitul corectării. Există 600.000 de suflete, care se subdivid continuu. Sufletul individual al omului se află în prezent în inima sa. „Inima” se referă la toate dorințele animale sau umane din această lume. Punctul din inimă este acea dorință care a fost acoperită de lumi în 125 de învelișuri, iar aici omul o simte la cel mai de jos nivel, ca o dorință de spiritualitate. Nu știu ce este spiritualitatea, deoarece nivelul final (de acoperire), numit „Machsom” (barieră), ascunde complet tot ce este deasupra lui.

Ce înseamnă că omul urcă la primul grad spiritual? Înseamnă că am îndepărtat un înveliș, am lepădat un strat. Acum avem doar 124 de învelișuri. Dorința noastră devine mai mare, și în consecință, primim o lumină mai mare. Sub barieră, primim doar o „lumânare subțire” (Ner Dakik), în timp ce la primul grad spiritual primim deja lumina de Nefeş. Diferența dintre grade este imensă. Apoi urcăm la un grad și mai înalt, unde avem doar 123 de învelișuri, am îndepărtat un alt strat de acoperire.

Ce înseamnă să îndepărtezi un înveliș? Prin intermediul ecranului (Masach), învelișul devine o revelație. Forța de rezistență se transformă într-o forță de dăruire, și în consecință, primim lumina de Ruah și așa mai departe. Aceasta înseamnă că la fiecare grad avem un vas mai mare, și în consecință, un ecran mai mare și o lumină mai mare.

Și cum realizăm în cele din urmă acest lucru? Facem acest lucru conectându-ne din ce în ce mai mult cu celelalte suflete până când ajungem la sfârșitul corectării. Ne anulăm sinele, „eul” nostru, în raport cu toate celelalte suflete și devenim una cu ele, fără nicio separare. Aceasta este numită unirea cu Creatorul.

De ce cu Creatorul? Pentru că în starea în care toate sufletele individuale sunt corectate și unite într-un singur suflet, lumina interioară care umple întregul vas se numește „Creatorul”.

Chiar și atunci când toate sunt conectate între ele, când „Eul” devine „Adam HaRişon”, nu putem percepe niciodată ceea ce este în exterior. Ceea ce este în exterior este Aţmuto (Esența Lui) și nu se vorbește niciodată despre asta. Ceea ce se discută este ceea ce umple întregul suflet din interior și acesta se numește „Creatorul”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum are loc procesul de examinare interioară? Cum îl implementăm pentru a înțelege o stare mai rapid?

Răspuns: Dacă încă nu înțelegeți cum se fac examinarile, atunci procedați conform rațiunii voastre și vom vedea dacă puteți construi un proces care poate fi numit clarificare.

„Sfârșitul acțiunii se află în gândul preliminar.” Dacă vorbiți despre examinări interioare, decideți singuri ce trebuie să clarificați pentru a trece în spiritualitate. În prezent, discutăm despre cum să trecem peste Machsom. Ce se va întâmpla după aceea, nu știm, dar asta este tot ce ne interesează acum. Deci, cum se întâmplă trecerea peste Machsom, ce părere aveți?

Comentariu: Când ajungi la disperare.

Răspunsul meu: Dar nu știu dacă am ajuns la disperare sau nu. În ce condiții trec peste Machsom? De ce am nevoie pentru asta?

Comentariu: Rugăciune.

Răspunsul meu: Treci peste Machsom prin puterea rugăciunii sau prin puterea disperării? Nu, Creatorul este cel care vă aduce peste! Așadar, începeți de la sfârșit! Creatorul îți dă putere. El nu te ia de mână, ci îți dă putere în dorințele tale, și ca urmare, are loc o astfel de transformare în ele, astfel încât începi să percepi spiritualitatea și să trăiești în ea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mândria este una dintre cele patru calități animalice ale lumii noastre. Este scris că nu trebuie să lucrăm direct cu aceste calități.

Există patru tipuri de fundamente animalice în noi, care sunt proiecții de foc, apă, aer și pământ asupra materiei noastre. Ele există și la niveluri spirituale.

În relație cu Creatorul, am o măsură de lene, o măsură de pasiune, o măsură de mândrie și așa mai departe. Dar aceasta este doar în relație cu Creatorul atunci când folosesc aceste proprietăți pentru a mă apropia de El.

Toate cele patru tipuri de proprietăți sunt apoi transformate în cele patru Bhinot (faze): Hochma, Bina Tiferet și Malchut. Iar ceea ce este scris despre un om mândru, „El și cu mine nu putem locui în aceeași locuință”, se referă la cea mai pronunțată formă a dorinței de a primi.

Ce este mândria? Este atunci când simt că este întreaga mea esență și nu o pot refuza. „Eul” meu este mai important decât orice altceva, mai important decât orice alt omo și mai important decât Creatorul. Aceasta este ceea ce se numește „Faraonul” din interiorul unui om. „Cine este Creatorul ca să ascult de vocea Lui?” Eu sunt cel care conduce, nu El și nu oricine altcineva.

Dacă omul posedă această calitate și el nu a fost corectat încă, adică dacă Faraonul din interiorul lui nu s-a întors încă la credință, atunci acel om nu poate fi conectat cu Creatorul și nu poate adera la El. Cum poate exista echivalență a calităților? Cum poate exista dăruire? Dacă Faraonul și-ar folosi dorința de a primi de dragul dăruirii, ar deveni cel mai sfânt dintre toți, iar corectarea finală ar veni. Faraonul este toată materia noastră, întreaga noastră natură.

În același timp în care ești cel mai mare egoist, te poți simți și ca cel mai mare nimeni, un zero complet, absolut demn de dispreț. Unul nu îl neagă pe celălalt.

Întrebarea este de ce sunt capabil să percep aceste lucruri. Pentru că, dacă mă uit doar la mândria mea și nu o examinez folosind un principiu preluat din lumea superioară, atunci nu voi vedea că mândria este ceva proeminent, ceva care interferează și nu voi realiza că nu sunt eu, ci mai degrabă o calitate care s-a îmbrăcat în mine.

Totuși, dacă, în același timp, lumina superioară vine la mine și mă luminează, atunci dobândesc mai multe discernăminte. În primul rând, văd că sunt mândru în comparație cu calitățile Sale. În al doilea rând, văd că proprietatea luminii este opusul mândriei. Atunci am aceste două puncte de referință în mâinile mele.

Acest lucru nu mă împiedică de asemenea, să înțeleg celelalte calități ale mele. Trebuie să înțelegem că acestea sunt forme ale dorinței de a primi care există în mine și ele nu pot dispărea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate grupul să atragă un om din exterior sau să cultive o conexiune mai profundă cu cei care deja fac parte din grup?

Răspuns: Cel mai important lucru este să ajuți omul să simtă importanța grupului. Grupul trebuie să răspundă la întrebările pe care le ridică omul. Problema este că nu suntem siguri că vom găsi răspunsurile la întrebările noastre în cadrul grupului, în conexiunea noastră cu acesta, și prin urmare, tindem să-l tratăm cu dispreț. Grupul trebuie să ajute omul să vadă și să înțeleagă acest lucru.

Principalul lucru este să demonstrăm că grupul are răspunsurile la întrebările care privesc omul, că îi poate arăta scopul și modul în care grupul se îndreaptă spre acesta. Atunci el va simți cât de mult îi lipsește și se va convinge că grupul este mult deasupra lui.

Prin urmare, trebuie să întărim grupul, să ne sporim iubirea pentru prieteni și să nu ne fie rușine de el. Grupul nostru ar trebui să fie deasupra oricărui lucru. Este cel mai bun și putem primi totul de la el.

Dar nu ar trebui să prezentăm viața în grup prin ochelari de culoarea trandafirilor. Accentul principal ar trebui să fie pus pe capacitatea grupului de a da unui om viață spirituală și de a-l atrage spre scop. Grupul în sine nu poate face acest lucru. Forța vine de la Creator, dar trece prin grup.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Ce înseamnă în muncă ˶Israel face voia Creatorului‘”, Rabaş explică faptul că drumul Torei este opus opiniei maselor, opiniei unui om obișnuit. Omul obișnuit este cel care își urmează natura direct, conform dorinței de a primi pe care Creatorul a creat-o în el. Un astfel de om lucrează într-un mod foarte simplu, conform principiului „recompensă și pedeapsă”, înțelegând că în măsura în care depune efort, va primi o recompensă.

Totuși, în acest fel, omul poate dezvălui doar plăceri foarte mici în cadrul dorinței de a primi, doar ceea ce poate fi primit în dorința „de a primi de dragul de a primi”. Acestea sunt plăceri limitate, numite plăceri corporale sau animalice.

Sunt numite „corporale” datorită intenției de a primi. Așa avansează întreaga lume, urmărește aceste plăceri și primește recompense în funcție de efortul depus.

Dar există oameni care încep adevărata muncă. Aceasta înseamnă că ei nu lucrează conform dorinței și plăcerii corespunzătoare acesteia. Mai degrabă, fac eforturi pentru a dobândi un ecran care separă dorința de a primi de plăcere. Ecranul funcționează conform principiului dăruirii prin dorința de a primi, adică, contrar naturii originale care există în realitate. Pe această cale, totul este diferit.

Omul care lucrează ca restul lumii investește effort, și cu cât depune mai mult efort, cu atât dobândește mai mult în cadrul dorinței sale de a primi. Dar omul care dezvoltă dorința de a dărui și dorește să primească recompensa în cadrul acesteia trebuie să evalueze ceea ce primește prin „ochii” dorinței de a dărui. Dacă începe să dezvolte Kli-ul (vasul) dorinței de a dărui, atunci trebuie să se examineze pe sine și progresul său conform principiilor dăruirii.

Problema este că noi suntem confuzi. Pe de o parte, mă aflu în mediul potrivit, studiez conform metodei corecte și sunt îndrumat să dezvolt Kli-ul numit dorința de a dărui. Totuși, cât de mult mă aștept să primesc în acel Kli, măsor în continuare conform naturii mele originale. Drept urmare, mi se pare că nu am nimic. Mai rău, cu cât studiez mai mult, cu atât mă simt mai gol.

Și într-adevăr așa este. Construim un Kli, dorința de a dărui, dar măsurăm împlinirea sa prin standardele unui alt Kli, al dorinței de a primi. Asta nu poate funcționa. Prin urmare, cel care avansează spre spiritualitate, adică spre intenția de a dărui, trebuie să o considere o oportunitate de a dărui și mai mult, mai degrabă decât un mijloc de a primi o plăcere mai mare.

Un astfel de om își dezvăluie propria natură ca fiind rea, se vede din ce în ce mai egoist și simte că se îndepărtează tot mai mult de dorința de a dărui. Totuși, trebuie să se raporteze la aceasta ca la o revelație din ce în ce mai mare a Kli-ului, recompensa sa, și să se bucure de ea.

Până când el nu a revelat pe deplin Kli-ul dorinței sale de a primi, până când nu regretă și nu este îndurerat că tot ceea ce face este cu intenția de primire pentru sine, până când nu se examinează și nu se convinge că este incapabil să se corecteze și începe să strige după ajutor, cerând să i se dea un ecran, spunând: „Vreau să devin diferit!”, până când această muncă nu a fost făcută asupra întregului Kli al dorinței de a primi, omul nu va intra în spiritualitate, nu va traversa Machsom-ul și nu va primi lumina.

Prin urmare, cu cât avansează mai mult, cu atât își descoperă mai mult propriul gol, cât de slab este și cât de opus este spiritualității. Totuși, omul ar trebui să se bucure de acest lucru, pentru că dacă se examinează prin noul Kli „de dragul dăruirii”, va vedea că el câștigă constant.

Nu ar trebui să se examineze prin Kli-ul „de dragul primirii”, deoarece avansarea spre spiritualitate și măsurarea sinelui în funcție de Kelim de primire nu pot avea loc simultan. Aici, munca constă în depunerea de eforturi pentru a dobândi Kelim de dăruire, examinând și măsurând în același timp totul corect, conform Kelim ale dăruirii.

Prin urmare, există munca minții și munca inimii. Există o fractură interioară, o dualitate interioară, unde omul încă există în Kli-ul dorinței de a primi, dar trebuie să privească totul ca și cum ar fi deja în Kli-ul dăruirii. În mod natural, o astfel de stare creează o contradicție interioară. Și aceasta continuă până când omul traversează Machsom (bariera).

După cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar eroii dintre cei a căror măsură de răbdare a îndurat, au învins cu adevărat gărzile care stăteau la intrare și au intrat în palatul regelui. Numai prin dezvăluirea cu răbdare a tot mai mult rău, simțind stări din ce în ce mai neplăcute, dar văzând în ele un rezultat bun, o adăugare la Kelim ale dăruirii, munca încetează să mai fie dificilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→