Mândria este una dintre cele patru calități animalice ale lumii noastre. Este scris că nu trebuie să lucrăm direct cu aceste calități.

Există patru tipuri de fundamente animalice în noi, care sunt proiecții de foc, apă, aer și pământ asupra materiei noastre. Ele există și la niveluri spirituale.

În relație cu Creatorul, am o măsură de lene, o măsură de pasiune, o măsură de mândrie și așa mai departe. Dar aceasta este doar în relație cu Creatorul atunci când folosesc aceste proprietăți pentru a mă apropia de El.

Toate cele patru tipuri de proprietăți sunt apoi transformate în cele patru Bhinot (faze): Hochma, Bina Tiferet și Malchut. Iar ceea ce este scris despre un om mândru, „El și cu mine nu putem locui în aceeași locuință”, se referă la cea mai pronunțată formă a dorinței de a primi.

Ce este mândria? Este atunci când simt că este întreaga mea esență și nu o pot refuza. „Eul” meu este mai important decât orice altceva, mai important decât orice alt omo și mai important decât Creatorul. Aceasta este ceea ce se numește „Faraonul” din interiorul unui om. „Cine este Creatorul ca să ascult de vocea Lui?” Eu sunt cel care conduce, nu El și nu oricine altcineva.

Dacă omul posedă această calitate și el nu a fost corectat încă, adică dacă Faraonul din interiorul lui nu s-a întors încă la credință, atunci acel om nu poate fi conectat cu Creatorul și nu poate adera la El. Cum poate exista echivalență a calităților? Cum poate exista dăruire? Dacă Faraonul și-ar folosi dorința de a primi de dragul dăruirii, ar deveni cel mai sfânt dintre toți, iar corectarea finală ar veni. Faraonul este toată materia noastră, întreaga noastră natură.

În același timp în care ești cel mai mare egoist, te poți simți și ca cel mai mare nimeni, un zero complet, absolut demn de dispreț. Unul nu îl neagă pe celălalt.

Întrebarea este de ce sunt capabil să percep aceste lucruri. Pentru că, dacă mă uit doar la mândria mea și nu o examinez folosind un principiu preluat din lumea superioară, atunci nu voi vedea că mândria este ceva proeminent, ceva care interferează și nu voi realiza că nu sunt eu, ci mai degrabă o calitate care s-a îmbrăcat în mine.

Totuși, dacă, în același timp, lumina superioară vine la mine și mă luminează, atunci dobândesc mai multe discernăminte. În primul rând, văd că sunt mândru în comparație cu calitățile Sale. În al doilea rând, văd că proprietatea luminii este opusul mândriei. Atunci am aceste două puncte de referință în mâinile mele.

Acest lucru nu mă împiedică de asemenea, să înțeleg celelalte calități ale mele. Trebuie să înțelegem că acestea sunt forme ale dorinței de a primi care există în mine și ele nu pot dispărea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →