Întrebare de pe Facebook: Cum ne putem purifica  gândurile  și efectul lor asupra noastră?

Răspuns: Depinde de natura gândurilor. Dacă aceste gânduri sunt pur și simplu ale tale, individuale, atunci ele vor rămâne limitate la sinele tău egoist, concentrate exclusiv pe cum să-i oferi confort maxim.

Dacă totuși, gândurile apar din conexiunea cu ceilalți, atunci începi să ieși din tine însuți și să simți o influență din exterior, și în acest fel să te dezvolți și să te înalți.

Prin urmare, purificarea gândurilor înseamnă în primul rând ieșirea din tine însuți în conexiune cu ceilalți. Conexiunea cu ceilalți nu este conexiunea obișnuită, așa cum o înțelegem în lumea noastră.

Aceasta este o muncă în grup, care trebuie studiată. Lucrând în grup, îți dezvolți și perfecționezi gândul astfel încât să începi să simți sursa stării tale: Creatorul.

Din KabTV “Răspunsuri şi întrebări din Facebook”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În această etapă, nu mi-e permis să-mi imaginez adeziunea  cu Creatorul  ca plăcere? Nici măcar nu mi-e permis să mă gândesc la asta, deoarece acest lucru ar încălca intenţia?

Răspuns: Nu, adeziunea cu Creatorul este plăcere. Gândești așa, și într-adevăr, așa este. Singurul lucru este că nu este plăcerea pe care ți-o imaginezi în prezent, ci plăcerea la un nivel complet diferit și într-un sens complet diferit.

Totuși, din păcate, în prezent nu ne putem imagina că există astfel de plăceri, deoarece vorbim despre plăceri de natură diferită. Nu există cuvinte cu care să descriem plăcerea dăruirii. Nu vorbim nici măcar despre plăcerea provenită din dăruire, dăruirea însăși devine mijlocul pentru plăcerea de a fi asemenea Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt zece suflete cele zece Sfirot?

Răspuns: Sufletele nu sunt Sfirot. Oamenii care sunt numiți suflete sunt oamenii care sunt în jurul meu, care au nevoie de același lucru ca și mine și care mă pot ajuta în muncă. Prin urmare, am nevoie de grup.. Dar mă pot adresa grupului doar cu condiția să cunosc scopul: să ajung la adeziune cu  Creatorul. . Atunci apelul meu va fi corect.

Altfel, îmi va fi dăunător. Voi începe să construiesc un fel de kibuț sau fermă colectivă care în cele din urmă s-ar prăbuși pentru că totul este egoist. „Sfârșitul acțiunii este în gândul inițial.” Mai întâi, trebuie să mă gândesc unde trebuie să ajung și abia apoi, pe baza scopului încep să lucrez pentru a mă uni cu celelalte suflete.

Dacă pur și simplu vreau să mă unesc cu oamenii, de exemplu, cu unul pentru că este puternic, cu altul pentru că este inteligent, un al treilea pentru că știe cum să avanseze și mă va ajuta să fac același lucru, un al patrulea pentru că este bogat, un al cincilea pentru că este calm și mă va calma și un altul pentru că este vesel și mă poate amuza, dacă urmez acest tip de cale în unirea cu oamenii, nu voi ajunge în grupul potrivit, grupul care mă va ajuta să împing povara grea spre scop.

Poate că voi atinge un alt obiectiv, dar nu unul spiritual. Prin urmare, conform acestui fapt, ar trebui să aleg oameni cu aceleași gânduri, care se mișcă în aceeași direcție ca și mine.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este scopul suprem al Cabala?

Răspuns: Cabala în sine nu are un scop; ea realizează scopul creaţiei. Creația are un scop. Are un început și un sfârșit, iar Cabala ne ajută să realizăm acest scop în cel mai rapid și mai binevoitor mod.

Scopul creației este revelarea și starea de echivalență completă și conexiune cu unica Forță superioară.

Întregul univers, tot ceea ce ne putem imagina, este guvernat de o singură Forță superioară. Scopul creației este ca fiecare dintre noi să dezvăluim această Forță superioară fiecăruia dintre noi, să o înțelegem corect, să ne apropiem de ea și să o folosim așa cum dorim.

Întrebare: Ce este Forța superioară?

Răspuns: Este calitatea dăruirii și a iubirii. Ca o mamă, ca părinții, este ceva foarte măreț și binevoitor.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 02/06/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii care studiază Cabala au două vase: inima și punctul din inimă, precum și două lumini: scânteia acestei lumi (Ner Dakik) și lumina înconjurătoare a lumii superioare. Prin urmare, ne aflăm într-o stare interioară destul de complexă: inima se „extinde” constant, dar numai în măsura necesară dezvoltării punctului din inimă.

Prin urmare, uneori simțim că nu avem absolut niciun interes pentru această lume, că nu vrem nimic de la ea. Este aşa, pentru că inima dispare, dar punctul din inimă se străduiește spre propriul scop și suprimă toate dorințele inimii. Alteori, se întâmplă opusul: punctul din inimă pare să se estompeze, în timp ce inima dezvăluie o poftă intensă, aproape înnebunitoare, pentru plăcerile acestei lumi.

Mai mult, există etape de dezvoltare care nu depind de noi, ci de structura sufletului fiecărui om și de structura generală a sufletelor, care este determinată de apropierea lor de Machsom [barieră].

Omul trebuie să treacă printr-o stare cunoscută sub numele de recunoaștere a răului. Sunt dorințele din inima mea bune sau rele? Dacă sunt rele, de ce? Simt plăcere în ele, atunci de ce sunt rele? Sunt rele pentru că sunt opuse dorinței punctului din inimă, iar eu tind spre el pentru că acolo, poate, voi simți că pot experimenta o plăcere mai mare.

Trecem prin diferite stări, urcări, coborâri și așa mai departe. Prin urmare, pe de o parte, ni se pare că ar trebui să avansăm spre o mai mare atingere a Creatorului, spre Machsom. Pe de altă parte, intrăm într-un întuneric și mai mare.

Ar trebui să tindem mai serios spre spiritualitate, dar în același timp, avem multe perioade în care suntem atrași doar spre corporalitate. Omul trece prin aceste stări pe o perioadă lungă de timp, până când ajunge în cele din urmă la punctul în care spiritualitatea devine cel mai important lucru pentru el și vede tot ce este corporal prin spiritualitate.

Aceasta înseamnă că omul acționează în această lume doar pentru a atinge spiritualitatea. Omul trăiește, muncește și face tot ce este necesar, dar numai în acest scop. Acest scop îl atrage atât de puternic încât îi transformă întreaga existență, dar nu îi anulează viața obișnuită.

Rav Baruch Aşlag (Rabaş) scrie că, dacă omul folosește tot ce îi vine pentru a se conecta cu spiritualitatea, cu tot ce îi vine prin acțiunile acestei lumi – atunci în cele din urmă, acest lucru îl aduce într-o stare în care tinde spre spiritualitate cu toată puterea sa.

Și din moment ce această lume i-a servit deja pentru a construi o dorință puternică de spiritualitate, nu mai are nevoie de ea. Atunci i se acordă intrarea în lumea spirituală. În același timp, el rămâne în lumea noastră, dar acest fapt nu mai contează.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se numește „pedeapsă” o stare în care omul primește ceva în timp ce se află într-o stare de coborâre? Este o stare în care nimic nu se schimbă. Cum trebuie înțeles acest lucru?

Răspuns: Voi întrebați despre o stare în care omul nu experimentează o alternanță între stări de ascensiune și cădere pentru o perioadă lungă de timp.

Faptul că el nu primește coborâri este pedeapsa. „Nu păcătuiește” înseamnă că nu primește părți suplimentare din Adam HaRişon  după încălcare.

Cu alte cuvinte, el nu este adus într-un punct în care poate corecta ceva. Aceasta este pedeapsa, căci nu i se dau stări rele.

Pedeapsa nu înseamnă că este adus în stări rele, ci că nu i se dau stări rele.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce grupul ar trebui să-mi ofere o dispoziție bună?

Răspuns: În paralel cu măreția Creatorului, trebuie să primești un spirit înalt din partea grupului. Fără o dispoziție înaltă, măreția nu este măreție.

S-ar putea spune că acolo unde Creatorul este ascuns, grupul trebuie să-şi îndeplinească funcția. Cu alte cuvinte, Creatorul S-a ascuns, dar în locul Său, El ți-a dat grupul. De ce? Pentru că nu te poți conecta cu El decât de dragul dăruirii. Dar cu grupul te poți juca cum dorești. Totuși, adevăratul joc poate fi doar de dragul dăruirii. Adică, în această lume, în starea ta egoistă, ai oportunitatea de a efectua muncă spirituală.

Problema cu grupul nostru este că nu ne preocupăm de construirea grupului. Trebuie să începem cu asta.

Dacă vreau ca grupul să mă influențeze și să mă construiască, atunci trebuie să mă asigur că este puternic, că posedă intenția corectă, că operează pe „frecvența” corectă, că menține o dispoziție înaltă și că întruchipează tot ceea ce doresc să primesc de la el.

Pentru ca grupul să posede aceste calități, trebuie să i le ofer. De unde pot obține ceea ce îi ofer? Oricine poate oferi asta! Oricine poate face asta, cu condiția să nu fie pentru sine, ci pentru altcineva.

Este exact ca în timpul unei prelegeri. Ajungi, iar studenții tăi se gândesc: „Ce om drept! Cât de corectat este!” De ce? Pentru că reverși către ei tot ce ai citit și chiar și ceea ce nu ai. Lucrezi la dorința lor de a primi și le oferi un nivel de înălțare pe care tu însuți nu îl posezi.

Uneori vii deprimat, dar începi să vorbești și te aprinzi. Vezi că atunci când vrei să dăruiești grupului, propria ta stare nu contează.

Poți să-i înalți pe oameni, să-i inspiri cu adevărat, cu cuvintele tale, chiar și cu cele care par să nu vină direct din inimă. Omul care te ascultă va crede că acest lucru a venit la el de Sus, direct de la profetul Ilie. Trebuie să faci același lucru în mod deliberat și intenționat cu grupul tău, astfel încât să devină reciproc.

Nu-ți poți imagina ce forțe vei putea primi! Nu vei putea dormi! Va fi ca acele prime zile când ai întâlnit ideea de Cabala. Există astfel de zile de ascensiune în sărbătorile de Sukot sau Pesah, când acel spirit înălțat rămâne cu tine non-stop. Vei vedea că așa vei trăi.

Fie că vrei, fie că nu, prietenii tăi vor acționa asupra ta în acest fel. Cu toate acestea, problema este că ei încă nu doresc să te influențeze. Ei încă nu înțeleg că acesta este punctul crucial.

Vei simți că trăiești și „arzi” în fiecare clipă. De unde vine din interiorul tău și sub ce formă? Un grup întreg stă acolo și lucrează, iar tu ești cu ei ore întregi. Când ești afară, privind înăuntru, auzi adesea că acest lucru este important, că este ceva special și tu însuți „iei foc”. Ce altceva mai există pentru a stârni un asemenea entuziasm? Despre asta este vorba în spiritualitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 226

Cum ar trebui să folosim răul pe care îl primim de la Creator?

Folosim răul în măsura în care suntem capabili să-l înțelegem. Dacă dorim să folosim ceva, înseamnă că luăm acel lucru și ne întoarcem cu el către Creator. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „a-l folosi”. Nu putem face nimic singuri. Putem face ceva doar dacă îl cerem Creatorului, dacă Îl cerem, iar apoi Creatorul ne împlinește. Creatorul nu poate acționa decât dacă noi Îi cerem și nu-L putem obliga pe Creator să facă nimic decât dacă cererea noastră este autentică și bine examinată.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spunem că luminile din jur provoacă tot felul de clarificări în noi.

Răspunsul meu: Lumina trezește Kli-ul (vasul). Lumina corectează Kli-ul. Trebuie doar să-i dăm un motiv pentru a face acest lucru.

Comentariu: Spunem că numai lumina mă poate corecta pentru că, pe de o parte nu va face nimic până când nu vreau eu, iar pe de altă parte, numai ea poate trezi această dorință în mine.

Răspunsul meu: Poți continua mai departe și va fi la fel. Acestea sunt exact stările noastre: ascensiuni, coborâri și tot felul de relații. Exact asta se întâmplă! Fie Kli-ul, fie lumina este revelată, fie asta, fie aia. Asta este tot! Nu mai este nimic altceva.

Singura întrebare este dacă trebuie să fim atât de inteligenți încât să cunoaștem detaliile procesului prin care trecem, și dacă dintr-o dată nu mai știu vreun detaliu al acestui proces, atunci Doamne ferește, nu voi mai putea trece prin el? Aceasta este întrebarea!

Ne împing cunoștințele noastre să trecem prin acest proces, în timp ce lipsa noastră de cunoștințe ne oprește? Nu! Să presupunem că un psiholog sau un filosof stă aici. Ar putea înțelege rapid despre ce vorbim, și după doar câteva lecții, ar putea explica și jongla cu terminologia atât de abil, ca un adevărat Ilie Profetul, încât ai fi vrăjit.

Între timp, lângă el ar putea fi un om care are dificultăți în a înțelege despre ce vorbim și este el însuși atât de grosier interior și nedezvoltat emoțional încât pur și simplu nu poate simți ce se spune în lecție. Și ce dacă?! Acest lucru este complet lipsit de importanță!

Doi astfel de oameni pot sta unul lângă altul. Unul este literalmente Șimon din piață, nu Rabi Șimon, așa cum era el. Și acest biet Șimon din piață abia poate înțelege ce este scris în articol și este într-un fel de ceață. Iar al doilea, să spunem, este un intelectual fin sensibil, care înțelege totul și care se joacă ușor cu cuvintele pe orice subiect.

Nu există absolut nicio legătură între aceasta și avansarea lor, deoarece totul depinde de efort! Dacă acest om grosolan, needucat, își dă totul și se dedică complet muncii, atunci doar eforturile sale sunt luate în considerare! În timp ce acel om inteligent și rafinat, care înțelege totul din mers, s-ar putea să nu depună suficient efort și nici nu este nevoie. Îi este dificil să se investească pe sine, pentru că nu simte că există ceva aici în care să investească.

Nu este vorba că este neinteresat sau că simte dispreț. Pur și simplu nu vede provocările sau posibilitatea de acțiune. Dar de fapt, totul se desfășoară conform calculului efortului și nimic altceva.

Se pare că un filosof cu o natură sensibilă este de fapt nefericit pentru că nu i s-a dat suficient Aviut (grosime a dorinței, a nevoiei) de Sus și va trece mult timp până când va începe să o primească.

Dacă rămâne statornic în studiile sale, va ajunge desigur, la starea de Şimon din piață și va începe de acolo. Vedem adesea acest lucru printre noi. Acesta este motivul pentru care Cabala este la mare căutare în generația noastră foarte materialistă, grosieră și egoistă, și nu în generațiile anterioare, care au simțit prezența divină în toate. Pentru ei, acest lucru a fost clar și natural. Le-a fost foarte ușor să stabilească o corespondență între lumea materială și cea spirituală.

Ei au îndeplinit toate poruncile. Știți cum să îndepliniți poruncile legate de pământ? Este ceva înfricoșător: vreo 300 până la 400 de porunci. Și poruncile legate de Templu? Aveau senzații interioare pure, și prin urmare, nu aveau nevoie de Cabala; nu făceau eforturi. Dar la noi este invers.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un samurai a venit la un înțelept și l-a întrebat dacă iadul și raiul există cu adevărat.

„Cine ești?”, a întrebat înțeleptul.

„Un samurai”, a spus războinicul.

„Minți”, a spus înțeleptul. „Ai o față de cerșetor.”

Samuraiul și-a scos sabia. Înțeleptul a spus:

„Așa se deschid porțile iadului.”

Samuraiul a înțeles, și înclinându-se, și-a pus sabia la loc.

„Și așa se deschid porțile raiului”, a spus înțeleptul.

Întrebarea mea este următoarea: Este posibil să nu scoți sabia ca răspuns la vreo insultă? Cu alte cuvinte, este posibil să nu treci prin iad înainte de a ajunge în rai?

Răspuns: Este foarte dificil. Cred că este practic imposibil.

Comentariu: Deci, întregul drum spre rai este pavat prin iadul prin care treci. Aceasta este o chestiune serioasă.

Răspunsul meu: Ce altceva poți face? Așa am fost creați. Acesta este egoismul nostru incomparabil.

Întrebare: În principiu, nu iartă pe nimeni; omul trebuie să răspundă imediat?

Răspuns: Da. Primul gând este să scoatem sabia, pentru că așa suntem noi. Nu există scăpare.

Nu putem pur și simplu să acționăm un comutator astfel încât binele să ne guverneze. Pentru că „Eu am creat răul”, acestea sunt într-un fel, cuvintele Creatorului. „Și am creat Tora pentru corectarea lui”. Dar la început există răul.

Întrebare: De ce a fost creat răul la început?

Răspuns: A fost pentru ca omul să poată deveni conștient de natura sa de la o extremă la alta, de la rău la bine, să experimenteze pe deplin ambele manifestări și apoi să se încline spre bine. Numai atunci, binele va guverna omul asupra răului. Dar unul nu poate exista fără celălalt.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, intrăm în rai prin iad?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Atunci în ce constă înțelepciunea unui om? Spunem: „Un om este înțelept”.

Răspuns: Înseamnă să vezi dinainte, fără a fi nevoie să treci prin iad la fiecare pas, că trebuie să acționezi diferit. Dar acest lucru se dobândește prin încercări și experiențe foarte mari.

Întrebare: Deci, experiența iadului constant conduce omul la o înțelepciune mai mare?

Răspuns: Desigur, la fel ca acel înțelept japonez.

Comentariu: Vorbiți adesea despre un om care se resemnează. Ați folosit chiar și cuvintele „supunere”, „anulare” și „autoanulare”.

Răspunsul meu: Acestea sunt toate stări foarte complexe care necesită o călătorie prin iad. Nu cred că omul se poate autodepăși în avans fără o experiență vastă. Este imposibil.

Întrebare: Vorbiți despre ridicarea deasupra egoismului. Ce înseamnă să te ridici deasupra egoismului?

Răspuns: Înseamnă să simți egoismul în toate manifestările sale posibile în viață, chiar și în natură, și să te ridici constant deasupra lui. Să-ți pleci capul, adică să-ți reduci egoismul, să-l reduci, să-l minimalizezi, să-l suprimi.

Întrebare: Dacă omul efectuează constant acest exercițiu de suprimare a egoismului și de autoanulare, va ajuta?

Răspunsul meu: Nu cred că acest exercițiu este posibil; este filozofie. Este posibil doar printr-o instruire treptată în cadrul unei societăți adecvate. Trebuie să existe un mediu în care toată lumea își dorește acest lucru. Ei nu pot face asta, dar vor să o facă.

Întrebare: Simt ei că nu pot face asta?

Răspuns: Desigur. Trebuie să existe o recunoaștere a răului. Și apoi, toți împreună, față în față și ajutându-se reciproc, pot ieși târându-se din acea groapă urat mirositoare.

Întrebare: Vă rog să-mi spuneți, asupra cui revine de fapt responsabilitatea de a ieși de acolo? Asupra noastră?

Răspuns: Asupra noastră! Cereți, implorați, gândiți, vorbiți și arătați-vă exemple unul altuia și astfel acționați. Și fiecare dintre cei al căror egoism este mai mare, se ridică în mod natural mai sus. În general, aceasta este munca.

Întrebare: Dacă această muncă este desfășurată în cadrul unei societăți – oameni care vor să-și depășească egoismul, îi ajută el pe ceilalți?

Răspuns: Îi ajută pe ceilalți nu doar prin exemplu. Nici nu contează dacă îl văd sau nu. Pentru că aceasta este o forță a naturii, și în acest fel, este adăugat la ecuația comună a naturii și depășește mai întâi egoismul, apoi altruismul.

Întrebare: În principiu, spuneți că, dacă acest grup reușește să se ridice deasupra sa, va începe să-i ridice și pe toți ceilalți odată cu el?

Răspuns: Da. Trebuie să acționăm.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 11/06/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→