Întrebare: Este grupul o lege, la fel cum este și Creatorul?

Răspuns: Modul în care omul își imaginează grupul și Creatorul este așa cum este pentru el. Creatorul nu este ceva în afara noastră. Este modul în care ne imaginăm această calitate.

Întrebare: Creatorul este o calitate a dăruirii. Deci, ce este un grup?

Răspuns: Creatorul este o calitate a dăruirii, iar un grup este format din oameni ca tine pe care îi percepi ca exemplu. Într-un fel, în ceea ce privește viața și existența ta, ei îți servesc drept exemplu.

Pentru că Creatorul este ascuns și nu ți-L poți imagina, indiferent cât de mult te-ai strădui, încerci să construiești o imagine, dar nu poți.

În schimb, decizi să faci din grup o forță de conexiune pentru tine, o forță superioară care te va conduce la atingerea Creatorului care este ascuns și inaccesibil imaginației tale. Dacă ți L-ai putea imagina, nu ai avea nevoie de un grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaş – Art.5, 1985-Pleacă din ţara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă efortul meu nu este doar cantitativ, ci și calitativ?

Răspuns: Ce poate fi un indiciu că am depus un efort corect, calitativ? Se spune: „Rezultatul faptelor bune este bucuria.”

Dacă omul ajunge la bucurie după ce depune un efort și dă cu adevărat tot ce are, atunci bucuria pe care o simte vine din efortul în sine. Nu din ceea ce primește ca urmare a efortului, ci din faptul că i s-a oferit oportunitatea de a depune efortul, că îl face și că știe că are un efect.

Fie că îl văd sau nu, funcționează. Nimic din creație nu dispare vreodată. Baal HaSulam spune că până și suferința unui purice mic care se luptă să-și obțină hrana nu se alătură și suferinței colective care construiește Kli-ul corectării finale. Este aşa, pentru că nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor trebuie incluse într-un singur Kli.

Dar acest lucru ar trebui să ne aducă la bucurie: că suntem cu adevărat pe drumul cel bun, cel puțin într-un anumit grad de conștientizare a scopului și că simțim că momentele noastre nu trec în zadar. Și rezultatul acestui fapt este bucuria că suntem totuși conectați cu Dumnezeirea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe blogul meu în limba engleză: Când vorbiţi despre limbajul ramurilor, vă referiţi la o analogie sau la un fel de gândire metaforică? Dacă da, implică acest lucru un limbaj unic, care nu poate fi transmis în cuvinte, ceea ce face dificilă înțelegerea a ceea ce cei care L-au atins intern pe Creator au intenționat să exprime? Vom înțelege intuitiv acest limbaj odată ce propria noastră realizare coincide cu a lor?

Răspuns: Există un „Eu” care se percepe pe sine și un anumit spațiu din jurul său, dorind să absoarbă ceea ce este necesar și util din acest spațiu și să arunce ceea ce este dăunător sau inutil. Învăț cum să construiesc conexiuni cu acest spațiu pentru a fi mereu în confort optim. Toate cunoștințele mele provin din acest tip de interacțiune cu spațiul care mă înconjoară, care este plin de natură și oameni. Psihologia (în sens materialist) este știința percepției egoiste a „sinelui versus mediu”.

Dacă încep să-mi extind „Eul” în jurul meu în cercuri din ce în ce mai largi, acceptând treptat mediule ca parte din mine, ca ceva care intră în „Eul” meu și subordonându-l egoist mie însumi, aceasta constituie cucerire și achiziție.

Dar dacă, deși continui să mă percep ca fiind distinct de mediu (un „eu” versus ceea ce este în afara mea), mă străduiesc totuși să mă raportez la mediu așa cum mă raportez la mine însumi, sau chiar mai mult, acesta este altruism. Este aşa, pentru că persistă un sentiment de alienare sau chiar ură, dar deasupra acestui sentiment, opus lui, apare un sentiment de iubire. El apare pentru că nu mă mai identific exclusiv cu „eul” meu; pășesc în afara lui, și ca dintr-un punct de vedere extern, construiesc o nouă atitudine din acest „eu” față de mediu.

Ridicându-mă deasupra „eului” meu egoist, creez un ecran prin care mă raportez la mediu cu iubire, tratându-l ca pe mine însumi și chiar mai mult; aceasta se numește calitatea dăruirii sau a luminii reflectate. Cabala – o psihologie spirituală – se ocupă de percepția „sinelui în relație cu mediul”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu se afirmă clar și categoric că întreaga noastră obligație ca ființe create, este să atingem conexiunea completă prin „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Toate cărțile cabaliste vorbesc fie despre desfășurarea lumilor, Parţufim și Sfirot de sus în jos, fie despre corectarea individuală a unui om de jos în sus, unde trebuie să ajungi să-ți urăști dorința de a primi pentru sine, să aspiri la dăruire, să realizezi că este imposibil să obții dăruirea pe cont propriu și apoi să te întorci către Creator, astfel încât El să te ajute să te ridici deasupra primirii, pentru a realiza dăruirea, și făcând acest lucru, să-ți găsești întregul scop, misiune și împlinire în dăruirea către El.

Acest lucru este descris în detaliu. Ceea ce nu se afirmă cu precizie însă, este că această corectare se realizează prin conexiunea în cadrul grupului, prin munca în grup, dăruirea către semeni și simţirea că ai sprijin și garanție reciprocă. Există doar indicii izolate despre acest lucru în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar cum este legat acest lucru de iubirea pentru Creator? „Să nu faci altuia ce ție ţi se pare urât.” De ce existăm într-o lume atât de enormă, în loc să ne simțim pur și simplu conectați direct cu Creatorul? De ce avem nevoie de această lume întreagă?

Toate acestea nu sunt clarificate în cărți; adică, legătura dintre munca unui om în raport cu Creatorul și munca unui om cu grupul nu este clarificată. Este scris: „De la iubirea ființelor create la iubirea Creatorului”, dar acest lucru nu este afirmat suficient de clar și categoric pentru ca toți, religioși și seculari deopotrivă, să înțeleagă că problema constă tocmai în „Iubește-ți aproapele”.

Astăzi ne aflăm în fața nevoii de a rezolva tocmai această problemă spre care ne împinge criza globală. Aceasta este o criză socială și nu una economică, o criză rezultată din faptul că toți existăm într-o societate egoistă care se devorează pe sine. Soluția ei este posibilă numai dacă înțelegem că suntem obligați să ajungem la unitate. Totuși, nu vom putea realiza unitatea decât dacă descoperim că există o singură forță capabilă să ne ajute să facem acest lucru.

Aici, ne aflăm între viață și moarte. Vom avea nevoie de Creator pentru a fi salvați de la moarte. Tocmai așa se revelează El. Prin urmare, timpul nostru este cu adevărat timpul venirii lui Mesia (Maşiach), adică revelația Creatorului către ființele create, astfel încât pe de o parte, să putem fi salvați de la moarte, dar în realitate, pentru a putea atinge o lume plină de bunătate și bunăvoință, o lume care există în întregime în dăruire de sus, în revelația Creatorului către ființa unică creată, în care toţi se unesc. Atunci Creatorul le este revelat.

Prin urmare, ceea ce este deosebit de important este această conexiune dintre starea actuală a lumii și necesitatea urgentă a revelației Creatorului în conexiunea dintre noi.

Deși sursele Cabala nu detaliază explicit acest lucru (oferind doar referințe dispersate), trebuie să producem articole și materiale explicative și să descriem procesul de tranziție de la „Eu” la grup, de la grup la lume și de la lume la spiritualitate – la Creator și forța dăruirii care va conecta totul și va umple întreaga realitate, toate ființele create și întreaga dorință vastă.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Respectând cu meticulozitate toate legile referitoare la Suka, nu semănăm oare cu cei care se închină idolilor?

Răspuns: Întrebi: „Dacă mă concentrez pe respectarea materială a poruncii – construirea și decorarea unei Suka și îndeplinirea cu grijă a ritualurilor asociate sărbătorii – nu încalc oare interdicția: «Să nu-ți faci chip cioplit sau vreo înfățișare»? Cu alte cuvinte, nu cumva mă atașez mai mult de materie decât de spirit?”

Pentru mine, este important să nu mă atașez mai mult de materie decât de spiritualitate, ci să văd în obiectele materiale doar indicii ale spiritualului. Este important ca aceste indicii să trezească în mine întrebări despre spiritualitate. Cum ar trebui să acționez în plan interior față de Creator, în ceea ce privește calitățile mele lăuntrice? Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci folosesc corect expresia materială a spiritualului – ramurile și sensul literal (Pşat) – pentru propriul meu progres spiritual.

Dar dacă uit cu adevărat de aspectul spiritual al poruncii, de progresul prin intermediul ei și de legătura dintre acțiunea materială și intenţia spirituală care face posibilă ascensiunea spirituală, atunci într-adevăr, am construit doar o Suka frumoasă, am acoperit-o cu un acoperiș frumos și stau în ea mâncând și bând, fără să mă gândesc deloc la spiritualitate.

Nu aș spune că acesta este un chip cioplit, o înfățișare sau ceva interzis, dar în orice caz, beneficiul este minim. Poate că la un moment dat, voi dezvolta totuși dorința de a atinge starea de Suka în sens spiritual – de a o construi în interiorul meu.

După cum scrie Ibn Ezra, toate poruncile ne-au fost date nu pentru a „crea idoli”, ci pentru a ne corecta inima. Dacă omul privește ramurile de salcie, etrog, Şach și așa mai departe ca pe niște elemente ce simbolizează corectarea inimii, dorind prin ele să se conecteze puțin mai mult cu semnificația interioară și să înțeleagă indiciile transmise de aceste „ramuri”, atunci el sfințește cu adevărat și această lume. Întreaga lume capătă sens pentru el.

Însă acest lucru este valabil doar pentru cei care folosesc totul în această lume pentru progresul spiritual.

Unii oameni cred că noi ne opunem respectării mecanice a poruncilor. Nu, nu ne opunem deloc acțiunilor fizice. Este adevărat că importanța acțiunilor fizice este într-o oarecare măsură, diminuată pentru noi, deoarece reflectăm și lucrăm constant la modul în care să împlinim aceste porunci în sfera spirituală, interioară, și să le realizăm în interiorul propriei ființe.

Însă, atunci când omul este deja pe deplin animat de dorința de a săvârși o acțiune spirituală și de a atinge împlinirea poruncii în adevăratul ei sens, aspectele materiale nu îl împiedică deloc. Dimpotrivă, ele îl ajută să revină mereu la intenția sa; el descoperă în ele tot felul de nuanțe și elemente plăcute care îl conectează cu aceeași idee.

Există lucruri pe care oamenii le neglijează adesea. La început, pot exista perioade în care omul nu acordă aproape nicio atenție lumii materiale sau îndeplinirii acțiunilor fizice. Ulterior totul revine ca să spunem așa, la locul cuvenit. Acest lucru se va întâmpla de la sine; nu este nevoie de îngrijorare.

Ar trebui să fim mai preocupați de ceea ce nu împlinim pe plan spiritual, aspect ce ține de dăruirea către Creator. În ceea ce privește latura materială, aceasta va veni la timpul ei. Este de dorit să încercăm să realizăm aceste lucruri în paralel – atât în ​​plan spiritual, cât și în cel material – deși în realitate, uneori unul dintre ele poate rămâne în urmă.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este esența conexiunii dintre credință și „acoperișul unei Suka” (Şhach)?

Răspuns: Şhach și credința sunt unul și același lucru. Dacă sunt același lucru, ce legătură poate exista între ele? Dacă ar fi fost două lucruri diferite, aș fi explicat legătura dintre ele, dar este pur și simplu același fenomen. Nu vorbim deloc despre un acoperiș material făcut din plante. Când vorbim despre acoperișul unei Suka, ne referim la ecranul pe care omul și-l construiește deasupra capului.

Şhach simbolizează lucruri care odinioară erau vii și în creștere, dar care acum au murit, lucruri care au ajuns la sfârșitul ciclului lor de viață. Omul s-a bucurat cândva de aceste lucruri, dar acum ele sunt moarte pentru el; spiritul vieții a plecat din ele. În ochii săi, ele și-au pierdut orice importanță și sunt complet nepotrivite pentru progresul său. Atunci el ia aceste lucruri, care nu mai au nicio importanță pentru el, și le ridică deasupra capului.

Şhach este construit din obiecte care practic nu au nicio utilitate: resturi de lemn, frunze și ramuri care nu pot fi folosite la nimic altceva decât, poate, la a fi arse pentru a încălzi puțină apă. Ce altceva se poate face cu aceste obiecte? Este imposibil să construiești ceva din ele. Acoperișul unei Suka nu este făcut din materiale de construcție standard, cum ar fi lemnul masiv. Există legi specifice în acest sens.

Atunci când omul ridică deasupra capului lucruri care nu au nicio importanță conform percepțiilor dorinței sale de a primi, înseamnă că el înaintează prin credință mai presus de rațiune. Atunci Şhach este credința, în timp ce cunoașterea sa se află în interiorul Suka.

Omul este pregătit să lucreze cu cunoașterea sa – care este mai mică decât credința sa – sau să o folosească doar în măsura credinței sale. Aceasta se numește a avea întregul vas de primire sub acoperișul deciziei de a nu primi pentru sine, sub acoperișul Şhach, adică al ecranului. Atunci omul stă la umbra Suka, a cărei umbră trebuie să fie mai mare decât lumina soarelui care pătrunde în el. Trebuie să pătrundă atât de puțină lumină solară în Suka, încât aceasta să fie aproape imperceptibilă.

Astăzi, acoperim Suka cu șipci subțiri. Rabaş se asigura că acestea erau așezate atât de aproape unele de altele, încât aproape nicio rază de lumină nu putea trece printre ele. Nu era vorba despre a vedea cerul sau stelele, ci nici cea mai slabă urmă de lumină. Odată am întrebat de ce. Arăta aproape ca o casă. Acoperișul nu era aspectuos, dar era, într-adevăr, un acoperiș. Mi s-a spus că acesta era obiceiul: să fie realizat foarte dens.

Acesta este unul dintre simbolurile care indică puterea și forța imense ale ecranului, forța milostivirii. Iată aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, mai degrabă decât asupra cantității de lumină care se filtrează prin acoperiș.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Credința, este întotdeauna cel mai important lucru pe care omul trebuie să-l dobândească mai întâi?

Răspuns: Nu este doar cel mai important lucru. Credința este singurul lucru pe care trebuie să-l dobândim, și nimic altceva în afară de ea. „Cel drept va trăi prin credința sa.” În afară de ecran și de lumina reflectată – lumina de Bina, în care este îmbrăcată Or Hochma (lumina înțelepciunii) – nu există nimic altceva. Prin urmare, acesta este singurul lucru care ar trebui să ne preocupe.

Care este legătura aici cu sărbătoarea de Sukot? După ce omul a trecut prin perioada ieșirii din Egipt și a primit Tora, prin lumina acesteia el se vede slab și vrednic de dispreț în ceea ce privește calitățile sale originale, cu care a fost creat.

Astfel, omul dobândește o conștientizare deplină a sufletului său – reprezentat de Yom Kipur (Ziua Judecății) – și se apropie de etapa corectării sale numită Sukot. Sukot  înseamnă Şach (acoperiș pentru Suka), iar Şach reprezintă ecranul și lumina reflectată.

Ce înseamnă „Ţel” (umbră)? „La umbra Lui am șezut și m-am desfătat…” A te desfăta stând la umbră înseamnă a te desfăta dăruind Creatorului, mai degrabă decât în ​​Lumina care vine fără a fi îmbrăcată în umbră – adică fără a fi îmbrăcată în lumina de Bina.

Toate acestea sunt simboluri. În esență, ar trebui să vedem acest lucru în fiecare poruncă și în fiecare chestiune: nu există nimic în afară de lumină, de Kli (vas) și de ecranul dintre ele; totul, în esență, se rezumă la un singur lucru.

Uneori, când nu înțelegem foarte bine despre ce este vorba, începem să intrăm în detaliile unei porunci. În general, o poruncă atât de importantă precum Sukot – egală ca importanță cu toate celelalte porunci – este mai mult sau mai puțin clară, iar toate acțiunile implicate în îndeplinirea ei pot fi ușor vizualizate.

Totuși, există porunci care se referă la corectări particulare ale Kliului în cadrul celei de-a Doua Restricții (Ţimţum Bet), la atașarea părții ascendente AHP (AHP de Aliya) – atunci când omul realizează o corectare asupra lui Yesod în loc de Malchut – și așa mai departe. Aici apare problema modului în care pot fi înțelese cu precizie toate aceste tipuri de stări particulare. Însă în general, esența tuturor acțiunilor spirituale – numite porunci – constă în corectarea ecranului. Capacitatea ecranului este denumită „măsura credinței”, iar prin credință se dobândește cunoașterea, adică revelarea divinului.

Revelarea Creatorului poate avea loc și înainte de apariția credinței, tocmai pentru a o genera. Aceasta corespunde îndemnului: „Cunoaște-L pe Creator, pe Atotputernicul tău, și slujește-I”. Avem nevoie de revelarea Creatorului și pentru că astfel, ecranul se manifestă și se construiește înlăuntrul nostru. Dacă Îi cerem Creatorului să Se dezvăluie în acest scop, acest lucru se întâmplă, iar omul, plecându-se în fața Creatorului, I se supune. Această supunere constituie ecranul nostru.

Din Lectia zilnica de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De Yom Kipur, are loc o confruntare între întregul Kli (vas), care se dezvăluie în toată profunzimea sa egoistă, și lumina care trebuie să corecteze și să umple acest Kl.

Prin urmare, de Yom Kipur, omul nu mănâncă, nu bea și nu se spală, nu întreține relații conjugale și nu se unge cu uleiuri, deoarece uleiul simbolizează lumina de Hochma, corpul simbolizează dorința de a primi, iar primirea exterioară a luminii Hochma simbolizează procesul numit Sikha — ungerea. De asemenea, este interzisă purtarea articolelor din piele, deoarece pielea este considerată un înveliș, o haină exterioară, în timp ce în acest moment totul este expus; nu există încă un Kli exterior.

Omul posedă Kelim (vase) interioare și exterioare. Vasele interioare s-au format în om în timpul celei de-a Doua Restricții (Ţimţum Bet). Acestea sunt vasele pentru luminile Nefeş, Ruah și Neşama. Însă pentru Haya și Yehida — pentru lumina Hochma — există vase exterioare: Levuş și Heichal (veșminte și o casă, adică pereți).

Avem trei calități care coexistă în noi: Şoreş, Neşama și Guf (rădăcină, suflet și corp). În plus, există un veșmânt peste noi și pereți în jurul nostru, pe care îi construim ca fiind ai noștri.

Veșmintele și pereții există și în lumea materială din cauza imperfecțiunii vaselor noastre. Dacă am fi compleți pe plan interior, nu am avea nevoie de îmbrăcăminte — așa cum nu avea Adam HaRişon — și nici de pereți, adică de un spațiu în care omul să locuiască.

Aceste categorii, aceste vase, ar exista în interiorul nostru. Însă acum compensăm parțial absența lor prin îmbrăcăminte și prin casă. Toate acestea decurg din imperfecțiunea vaselor noastre, din imperfecțiunea umană. După corectare, acestea pătrund treptat în interiorul omului, iar el nu mai are nevoie nici de veșminte, nici de casă.

Lumina care vine la noi de Yom Kipur ne arată cât de imperfect este vasul nostru; toate calitățile sale negative se dezvăluie în interiorul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă faptul că Tora (de la cuvântul Horaah – instrucțiune sau metodă) este dobândită? Totul se realizează doar prin intermediul luminii și al vaselor; nu există nimic altceva. Atunci când omul primește lumina capabilă să corecteze treptat vasele, este necesar ca această lumină și vasele (Kelim) să nu existe pur și simplu ca două entități opuse, ci ca lumina să pătrundă mai întâi în vase și să le transmită propriile sale calități.

Acest lucru se întâmplă după ce coboară lumina superioară numită Moise (de la cuvântul Limşoch – a trage, a extrage egoismul de jos în sus, spre lumină). Moise întruchipează aspirația tuturor calităților unui om de a fi corectate și de a atrage lumina superioară către ele. Astfel, după ce Moise atrage această lumină asupra sa – întrucât sufletul posedă inițial o singură calitate, „punctul din inimă” – sufletul trebuie să treacă printr-un proces de spargere.

Știm că orice conexiune începe cu spargerea vaselor (Kelim). Ulterior, calitățile luminii pătrund în calitățile vaselor și stabilesc o conexiune între ele. Abia apoi, prin intermediul unei alte lumini – lumina corectării –, scânteile de lumină care au căzut în egoism în timpul spargerii încep să alinieze ego-ul cu ele însele și să-l corecteze.

Prin urmare, spargerea vaselor este necesară. Moise primește Tora și coboară cu ea de pe munte către celelalte calități (poporul), chiar în timp ce aceștia făureau vițelul de aur. Moise sparge simbolic Tablele Legii; adică lumina pătrunde în vas și are loc spargerea.

Procesul spargerii vaselor avusese deja loc în lumea Nekudim și în cazul lui Adam HaRişon. Acum, același lucru se repetă. Este unul și același proces, fără de care nu ar exista nicio legătură între lumină și vase. Lumina este cea care sparge aceste vase.

Acest eveniment are loc în ziua de 17 Tamuz. Moise sparge Tablele, iar lumina pătrunde în vas. Apoi trece o perioadă de timp până la întâi Elul – o lună nouă –, urmată, o lună mai târziu (după apariția noii luni), de Anul Nou (Roș HaŞana). Aceasta înseamnă că Moise urcă din nou pe Muntele Sinai și primește cel de-al doilea rând de table. Cu alte cuvinte, lumina din interiorul vasului este prelucrată din nou și devine din nou posibilă ridicarea și solicitarea luminii corectării. Când lumina corectării coboară asupra omului, acesta începe să se vadă pe sine în această lumină.

Încă o dată, la fel ca prima dată, Moise rămâne în contact cu lumina timp de 40 de zile, la nivelul de Bina. Apoi coboară, ceea ce înseamnă că lumina începe să treacă spre toate celelalte calități, către întregul popor.

Coborârea luminii către Malchut și opoziția lor totală sunt sărbătorite de noi ca Yom Kipur. Prin sfărâmarea sufletului, omul începe să înțeleagă că nu posedă nicio calitate bună, și că totul trebuie corectat. Însă el învață acest lucru deoarece în interiorul fiecărei calități egoiste a sufletului, există deja scântei de lumină care au căzut în timpul sfărâmării, atunci când lumina a intrat pentru prima dată. Acum strălucește o a doua lumină, lumina corectării, asemenea celui de-al doilea rând de table.

Există o diferență între primele și cel de-al doilea rând de table, la fel cum există o diferență între Primul Templu și al Doilea Templu. Aici coboară o altă lumină: lumina corectării. Ea nu mai trebuie să spargă vasele, să intre în ele și să se amestece cu ele. În schimb, trebuie să strălucească de la distanță și să corecteze treptat vasul. Ea posedă calități diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spunem că grupul este cel mai important factor care propulsează omul înainte.

Răspunsul meu: Grupul îi oferă individului o înțelegere a multor aspecte diferite, atât pozitive, cât și negative. Poate că te întrebi dacă îmi pot cumpăra prieteni cu bani.

Să presupunem că sunt bogat și am mulți bani. Atunci pot plăti zece oameni – sau și mai bine, un milion – care să-mi vorbească neîncetat despre importanța scopului.

Va funcționa acest lucru? Da, va funcționa. La urma urmei, în prezent mă aflu în dorința de a primi, într-o stare animalică, iar aceasta este partea din mine care asimilează ceea ce aude și vede. Dacă aș putea plăti un milion de oameni – oameni care să-mi vorbească despre importanța muncii pentru Creator, care să joace în fața mea ca și cum ar fi una cu Creatorul și așa mai departe…

Cu alte cuvinte, regizez o producție grandioasă și mă cufund în acțiune. Și, deși eu însumi am plătit pentru asta și am dat ordinul de a acționa, și știu că toți actorii joacă doar pentru a câștiga bani (din dorința de a primi), totuși, un minut mai târziu mă aflu deja sub influența lor. Ei îmi oferă putere, impresii și o stare de înălțare; astfel, eu avansez și dobândesc valoare spirituală, în timp ce ei își primesc salariul.

Acest lucru se întâmplă deoarece, prin natura dorinței mele de a primi, trebuie să mă aflu sub influența lor. Și nu este nimic în neregulă cu această dorință; ea se hrănește din această impresie. Exact asta cerem de la grup. Altfel, aș avea nevoie de un alt tip de societate, de oameni precum Rabi Şimon, Baal HaSulam și alții asemenea lor.

Dar aici ni se spune: „Nu, fii într-un grup cu oameni obișnuiți, la fel ca tine – oameni care vor doar să înainteze spre scopul lor și să depună eforturi împreună în cadrul acestui joc”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→