Întrebare: Dacă vârful dezvoltării egoismului, dorința de a primi, constă în dorința unui om de a evada din sine, ce diferență face dacă evadează la mijlocul procesului sau doar la vârful dezvoltării?

Răspuns: Ai un anumit Kli (vas), și pe măsură ce se dezvoltă la capacitate maximă, trebuie să experimentezi toate plăcerile acestei lumi, simțind atât suferința pe care ți-o provoacă, cât și simultan cât de mult ai vrea să te bucuri de ele dacă ai putea.

Dar în loc de asta, preferi să calmezi aceste suferințe, să le înăbuși și să încetezi să le mai simți. Fiecare om, în Kli-ul său, trebuie să ajungă la o definiție a acestei stări finale. Dacă nu există această simțire, el nu va putea să se dezvolte mai departe. Aceasta este doar realizarea completă a celei mai mici Reşimo.

Comentariu: Să presupunem că omul înțelege procesul, este de acord cu el și spune: scopul final este să scap în cele din urmă de suferință.

Răspunsul meu: Dar acum nu poți decide că vrei să scapi de suferință pentru că încă nu îți dorești acest lucru.

Nu ai cum să declanșezi un „salt pe cale” sau să-ți accelerezi dezvoltarea prin mijloace tehnice externe. Te poți baza doar pe descoperirea ta interioară, și o poți accelera doar prin intermediul mediului înconjurător. În afară de grupul din care faci parte, tot restul aparține unui nivel mineral, incapabil să-ți accelereze dezvoltarea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 238

Cum ar trebui să ne raportăm la diversele stări?

În primul rând, acceptăm starea care vine, o observăm și vrem să o examinăm în interiorul nostru, fără a judeca dacă ne-a făcut bine sau rău. O examinăm din interior, recunoscând că tot ceea ce face Creatorul, El face spre bine. Îi acordăm un loc, din cunoașterea faptului că a venit să ne corecteze, chiar dacă este atât de dificil încât „o sabie ascuțită se odihnește pe gâtul meu”. Nu trebuie să disperăm sau să ne înecăm în autocompătimire. Totul este o corectare.

Firește, nu este întotdeauna ușor să acceptăm stările în acest fel. Dar după ce ne-am raportat la ele în acest fel o dată, vor exista momente când ne vom simți incapabili, plini de rezistență și de dorința de distrugere, iar apoi, la o a doua gândire, vom începe să relaționăm corect cu starea. Rezistența va dispărea în momentul în care ne vom aminti că starea este menită să ne corecteze și de acolo trebuie să trecem la a treia stare: „Nu există nimeni în afară de El”. Din interiorul acelei stări, prin tristețe și durere, vom începe să descoperim că „Nu este nimeni în afară de El” și vom ajunge imediat la dulceață, adică la îndulcirea judecăților.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem atinge o astfel de armonie în societatea umană? Cu alte cuvinte, putem pur și simplu să trăim ca și cum nu ar exista alți oameni? Putem începe să trăim în acest fel?

Răspuns: Exact asta propune Cabala. Este atunci când ceilalți nu te încurcă, ci, dimpotrivă, te ajută și când, printre ei, simți că ai mult spațiu!

Te afli într-o mulțime enormă, cu un milion de oameni în jurul tău, și totuși te simți complet liber. Nimeni nu te apasă; nu există strigăte tulburătoare, nu există influențe intruzive, nimic. Totul este calm și bun, ca și cum ai fi într-un câmp deschis.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numiți „o lume fără om, dar cu om”?

Răspuns: Da. Putem crea o astfel de lume, îîn ciuda faptului că suntem prea mulți.

Principalul lucru este să nu interferăm cu natura. Despre asta este vorba. Nu te amesteca; nu te băga peste natură. Studiază-o și încearcă să ajungi la integralitate cu ea. Când vei atinge o astfel de unitate cu natura, vei vedea că, în realitate, totul este pur și simplu bine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Agresivitatea, poate fi îndreptată spre scopuri pașnice? Toată lumea înțelege cum funcționează pentru scopuri nepașnice, dar spre scopuri pașnice?

Răspuns: Scopurile pașnice înseamnă împotriva propriei persoane.

Întrebare: Deci chiar acum, toată agresivitatea este îndreptată din interiorul propriei persoane spre exterior? Și spuneţi: „Acest vector trebuie îndreptat spre propria persoană”?

Răspuns: Puțin câte puțin, treptat, îndreaptă-l cumva spre propria persoană.

Întrebare: Deci, se dovedește că agresivitatea există chiar în acest scop, astfel încât să o pot îndrepta treptat spre mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, se dovedește că atac acest „eu” al meu care se afirmă?

Răspuns: „Eul” tău este ura față de ceilalți, dorința de a domni asupra altora. Și dacă îl transformi în opusul său, înțelegând că este imposibil să rămâi într-o astfel de calitate, atunci dobândești în schimb calitatea dăruirii și a iubirii, calitatea spirituală.

Întrebare: Deci, agresivitatea față de sine este bună? Lucrul rău – agresivitatea față de ceilalți – se transformă în agresivitate față de sine, și acesta este bun? Și pentru asta există?

Răspuns: Da. Și atunci începi cu adevărat să te raportezi la tine însuți ca la un dușman.

Întrebare: Și este bine acest lucru?

Răspuns: Este bine, desigur.

Comentariu: Omenirea trebuie să depună un astfel de efort.

Răspunsul meu: Va depune efortul; nu are unde să se ducă. Va fi atâta suferință încât își va dori asta.

Întrebare: Există dușmani ai umanității peste tot. Toată lumea simte că există doar dușmani în jur. Și dvs. spuneţi: „Dușmanii sunt în interiorul tău”. Această formulă îmi este clară. Dar poate intra asta cu adevărat în mintea și inima omului?

Răspuns: Și de ce nu ar putea alții?

Întrebare: Nu, poate intra? Poate un om să întoarcă brusc arma care a fost țintită și construită?

Răspuns: Dar tu înțelegi, nu-i așa?

Comentariu: Da, înțeleg.

Răspunsul meu: Atunci vor înțelege și alții.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/08/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Unde începe o atitudine autentică față de Creator?

Răspuns: O atitudine autentică față de Creator începe cu revelarea opoziției, a presiunii, a urii și a simţirii lipsei de echivalență de formă. Înainte de a începe orice acțiune, trebuie să ne gândim la starea care ar trebui să preceadă acea acțiune: „Ce Kli (vas) este necesar pentru aceasta?”

Cu alte cuvinte, dacă ajung într-o stare în care Îl iubesc pe Creator, atunci înainte de aceasta, trebuie să dezvolt o dorință de a-L iubi. Iar dorința de a-L iubi pe Creator trebuie să izvorască din respingerea stării în care văd clar că nu-L iubesc. Ce înseamnă că nu-L iubesc? Îl urăsc, sunt opus Lui și nu am absolut nicio dorință față de El.

Cum dezvălui acest lucru? Atunci când lumina acționează asupra Kli-ului meu, care îi este opus prin calitățile sale. Ce efort trebuie să depun pentru a atrage asupra mea o lumină atât de mare? Și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, dacă pornim de la sfârșit spre început și ne deplasăm continuu în sens invers, vom descoperi că luminile intră în Kelim (vase) și le creează – așa studiem noi. Vom merge în direcția opusă: lumina intră și iese, iar din aceasta se creează Kli-ul. Aceasta este calea evoluției.

Însă, dacă urmez calea opusă acelei evoluții, de la sfârșit spre început, atunci trebuie să dezvălui de fiecare dată starea printr-o acțiune inversă, ca o deplasare în sens contrar. Atunci voi vedea ce pregătire este necesară pentru fiecare stare pe care o aleg și la care doresc să ajung.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Dacă un om simte că nu este de acord cu Creatorul, vrea să se răzvrătească împotriva Lui și să-L blesteme, ce ar trebui să facă într-o astfel de situație? Ar trebui el să simtă rușine?

Răspuns: Dacă un om nu este de acord cu Creatorul, ar putea dori să elimine acel gând de teamă că ar putea suferi din cauza lui sau dimpotrivă, îl poate folosi ca mijloc de a întreprinde o acțiune concretă.

Totul depinde de cui îi atribui eu ceea ce se întâmplă în interiorul meu. Dacă atribui gândurile mele Creatorului, înseamnă că El mi le-a trimis intenționat, pentru a face ceva cu ele. Atunci voi privi aceste gânduri și sentimente ca pe o achiziție valoroasă.

Dacă însă, eu cred că aceste gânduri provin de la mine – că sursa lor nu este El, ci eu însumi – atunci voi dori imediat să le șterg sau să le ascund, astfel încât să nu-mi provoace niciun rău.

Cu alte cuvinte, totul depinde de ceea ce considerăm a fi cauza celor întâmplate. În cele din urmă, acest lucru ne determină atitudinea față de realitate: fie vreau doar să o maschez și să o prezint într-o lumină roz, fie aleg să mă raportez la ea într-un mod eficient și orientat spre un scop.

În ceea ce privește sentimentul de rușine: dacă simt rușine pur și simplu pentru că mă aflu în opoziție cu Creatorul, atunci această rușine izvorăște din faptul că Stăpânul mi-a oferit ceva. În acest caz, doresc fie să-L elimin pe Stăpân din câmpul meu vizual, fie să renunț la tot, doar pentru a evita rușinea. Dacă, însă, simt că Creatorul îmi trimite sentimentul de rușine cu un scop precis, atunci acesta devine o trambulină care îmi permite să fac un salt înainte.

Din Lectia zilnica de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o perspectivă din interiorul Kliului (vasului) și o perspectivă din punctul de vedere al Creatorului?

Răspuns: Începi să te privești ca pe o ființă creată. Înainte de aceasta, nu poți face un asemenea lucru. Dobândești o anumită măsură de perfecțiune și eternitate, în raport cu ceea ce nu există în creație. Nu știu cum să exprim acest lucru. Nu există cuvinte.

Întrebare: Care este diferența în ceea ce privește abordările sau măsurătorile acestor categorii?

Răspuns: Diferența constă în faptul că atunci, primești un sistem de referință durabil, etern. Ieși din cadrul timpului. Nu mai resimți lipsuri în interiorul tău. Nu mai simți limitările de timp, spațiu sau împlinire. Toate limitările Kliului dispar. Este un mod diferit de a gândi, dincolo de granițele timpului, mișcării și spațiului. Rabaş explică acest lucru prin conceptele de „lume”, „an”, „suflet” – adică spațiu, timp, mișcare.

Dar ce vreau să spun? În ciuda faptului că, într-un fel, ieși și te privești din perspectiva Creatorului, totuși nu ieși din propriul tău Kli. Iar această simțire există în interiorul Kliului tău.

Așadar, ce înseamnă „să privești din perspectiva Creatorului”? Nu părăsești niciodată Kliul tău. Pur și simplu ai dobândit calitățile Sale în interiorul dorinței de a primi, și pornind de la aceste calități ale Sale, privești restul dorinței de a primi – partea care încă nu a fost corectată. Atunci, în interiorul Kliului tău, coexistă – într-un fel – o parte a Creatorului și o parte a creației. Însă noi nu ieșim niciodată în realitate, din Kli-ul nostru.

Cu alte cuvinte, totul se află în interiorul dorinței de a primi: atât simțirea Creatorului, cât și gândurile Creatorului, în măsura în care le percepem.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om dorește să urce de la o treaptă la alta, el caută posibilitatea unei dăruiri mai mari, opusă primirii. Pe de altă parte, trebuie să-și creeze o imagine în care acolo există mari plăceri. Cum se îmbină acestea?

Răspuns: Cum poate omul, prin intermediul imaginii pe care și-o reprezintă în „linia dreaptă”, să reziste „liniei stângi”?

Prin urmare, nu stăm în fața Creatorului ca un singur om; dimpotrivă, avem un mediu care ne poate trage fie spre stânga, fie spre dreapta. Se spune că cel care alege constant mediul mai bun – adică unul care se află „pe partea dreaptă” – își scurtează calea prin propria alegere liberă.

Acum două săptămâni m-am întors din America de Nord. Dacă m-ați întreba dacă am fost acolo și ce am făcut, deja nu-mi mai amintesc. Atât de multe s-au întâmplat de atunci. Fiecare zi este atât de densă: înainte de sărbători, după sărbători… Vedeți ce comprimare a timpului are loc pentru noi?

Pentru un om din exterior, totul este complet diferit. Pentru el, câțiva ani trec aproape la fel. Însă pentru noi, comprimarea timpului nu este o simplă compresie mecanică, ci o comprimare a timpului spiritual, a timpului de dezvoltare.

Oamenii nu înțeleg acest lucru. Unii stau aici cinci ani și cred că nu au câștigat nimic din asta. Ei nu știu că, în acest timp s-ar putea să fi parcurs șapte sau opt cicluri. Vorbesc fără exagerare. Pur și simplu nu simțim ceea ce ni se întâmplă. De fapt, clarificarea corectă este cea care mă va ajuta să construiesc ceva ce mă va trage din linia stângă în linia dreaptă.

În realitate, mă aflu constant în linia stângă; trăiesc în pasiuni, dorințe și gânduri diverse. Totul aparține liniei stângi. Cum pot construi un astfel de magnet pe partea dreaptă, încât să fie mereu mai puternic decât atracția liniei stângi, și să primesc ceva și mai mare în linia stângă, astfel încât să oscilez constant între ele? Tocmai frecvența acestor tranziții determină progresul.

Există o poveste: un discipol îi spune învățătorului său că înainte de rugăciune, a avut o cădere. Iar învățătorul îi răspunde că, în decurs de zece minute, el a avut patru sute de astfel de căderi. Înțelegi oare în ce ritm lucrează un om? Prin câte stări trece și pe câte le analizează? Însă, pentru unii, acest lucru se întâmplă o dată la câteva generații sau o dată la câțiva ani. Există o astfel de oscilație lentă, o mișcare de du-te-vino.

Și chiar și noi trecem prin perioade în care, dintr-odată, simți că timp de două sau trei luni ești ca și mort; nimic nu se schimbă. E ca și cum ai călători undeva, dar pe parcurs nu se întâmplă nimic.

Când am ajuns la Rabaş, eram foarte agitat, comparativ cu starea mea de acum. Îi puneam întrebări asemănătoare cu ale tale, dar nu atât de blând. Atunci el mi-a spus: „Pe calea noastră este nevoie de o răbdare imensă și sper că vei reuși să reziști”.

M-am întrebat: „Cum voi rezista dacă e nevoie de și mai multă răbdare? Căci eu deja explodez, practic îmi ies aburi pe urechi”. Este imposibil de descris. Rațional, e imposibil să-ți imaginezi cum poate fi îndurat așa ceva. E nevoie de răbdare. Dar și aceasta vine de Sus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există încă mariaje solide. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dumneavoastră vă apropiați deja de nunta de aur.

Răspuns: Într-adevăr. Dar viața mea se împarte între soție, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot servi drept exemplu. Mai ales având în vedere trăsăturile mele naturale.

Dar divorțul… nici nu l-am luat în calcul vreodată. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu. Am cumpărat un apartament și l-am trecut pe numele soției. Este doar pe numele ei, nu al meu. Nu dețin absolut nimic! Serios.

M-am îngrijit de copii astfel încât toți să aibă cele necesare, să primească o educație, o locuință și tot restul. Căsătoria este obligatorie! Astfel am putut să-mi fac treaba în liniște. Asta e tot; acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Copiii sunt cei mai importanți.

Întrebare: Este divorțul un dezastru? Copilul simte că nu mai are tată sau mamă.

Răspuns: Copilul suferă din cauza absenței oricăruia dintre părinți! Mamă sau tată. Desigur, absența mamei este mai gravă. Dar și cea a tatălui este dureroasă. Își lasă amprenta. Asta nu se iartă!

Copiii percep plecarea tatălui ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei înșiși. Și nu uită asta. Nu pot. Adică, ei simt că tata *pe mine* m-a părăsit. Iar asta, desigur, este foarte greu.

Întrebare: Dar dacă dragostea a dispărut?

Răspuns: Ce dragoste?

Comentariu: Oamenii spun: „Dragostea s-a dus”. Așa se justifică ei.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acest cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt oameni normali, dacă dau dovadă de o oarecare înțelegere și bună-cuviință, pot crea condiții în care să se simtă confortabil împreună. Nu neapărat minunat, nu neapărat fericiți, dar confortabil unul cu celălalt.

Întrebare: Așadar, formează o alianță de conveniență?

Răspuns: Desigur! Și ce este căsătoria, la urma urmei? O gospodărie comună! Atunci când crezi că vă puteți susține și ajuta reciproc și ești mulțumit de acest lucru. Asta este prioritar. Iar în privința celorlalte aspecte – dacă te referi la sex – acestea se schimbă, evoluând în direcții diferite pe măsură ce trec anii.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât oamenii de acum 200 de ani. Ca să nu mai vorbim de cei de acum 1.000 de ani.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/07/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum duce absența împlinirii pe de o parte, la un *Hisaron* (o lipsă) pe de altă parte? Cum mă învață Creatorul prin suferințe?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul mă învață prin suferință. Cum anume? El nu-mi permite să mă bucur de deliciile aflate pe masă. Iar eu vreau să fug de suferințe; nu vreau să simt foamea. Masa însăși nu mai este importantă pentru mine; nu mai alerg după plăcerea în sine; e ca și cum aș fi renunțat la speranța de a o obține vreodată. Scopul meu este să găsesc pacea, nu prin intermediul plăcerilor, și nu contează că nu voi mai avea nicio dorință pentru ele.

Acționăm astfel în mod instinctiv. „Un om de rând nu râvnește la fiica regelui”. De ce ar suferi? Știe că nu o va putea avea niciodată. Atunci, într-un fel îmi diminuez Hisaron; nici nu vreau să mă gândesc la asta.

Dar nu am voie să fac acest lucru. Tot egoismul meu, toate dorințele mele interioare se dezvoltă continuu și mă conduc totuși, spre suferință. Nu sunt capabil să mă reduc la tăcere complet sau să-mi găsesc liniștea. Și astfel ajung într-o stare în care caut un singur lucru: cum să evit suferința?

Întrebarea „cum să evit suferința” se transformă într-o întrebare despre sensul vieţii, ceea ce, în cele din urmă, mă determină să caut o soluție. „Există vreo cale de a găsi pacea?” Dar cum? „Gustă și vezi cât de bun este Creatorul.” Și asta este tot.

Renunță la tot ce crezi despre plăcere, căci există o altă sursă din care te vei umple și te vei bucura.

Care este aceasta? Creatorul. Și cine este El? Nu știu. Caută-L! Aceasta este singura soluție pentru a înceta să mai suferi.

Nu vei primi niciodată ceea ce se află pe masă. O vei vedea pe Gazdă; vei vedea cât de bun este El, că Se gândește la tine, iar toate acestea te vor umple. Creatorul Se dezvăluie ca împlinire, în locul împlinirii naturale.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→